Din viaţã

Preda despre cultura televiziunii, crearea de modele sociale. Parte la crearea modelului social.
۞
Iaru despre ‚Lege şi ordine’.
Iaru: Internaţionala Socialistã continuatã ĩn PSE.
۞
Ĩn aprecierea lui MS—din orice punct de vedere—trebuie trecut de GC—adicã: e de vãzut mai mult decât putuse vedea GC ĩn vremea lui.
Ed..
Ed.—viitor.
۞
Paleologu mi—a plãcut mult azi, la TV—despre Evangheliarul lui Nichifor Focas.
۞
Continuitatea proectului istoric.
Pe de altã parte, DECISESE acel tânãr provincial, cumva oportunist, sã devinã CEL MAI MARE SCRIITOR român? Sau, mãcar, o presimţise?
۞
Vãzut dinafarã, adicã eminamente fals. Intenţionata ‚neutralitate’ afilozoficã e o proastã filozofie.
۞
Oameni de o rãutate clocitã, pietrificatã.
۞
Simţul noului, al viului, al integrului.
Ĩn acord cu nevoile intelectului. Discrepanţã. Jegul vulgaritãţii.
Supraestimãm revenirea, când am trecut cu vederea derapajul, amploarea acestuia.
۞
A gãsi o apreciere asupra lumii.
Deziluzionismul abrupt.
Acel mistic CINEVA—mai mistic, ĩntr—adevãr, ca revãrsãrile de nume.
Cocleala.
Latura de coclealã şi venin.
۞
Iisus nu era ‚pe jumãtate om şi pe jumãtate dumnezeu’, aşa cum credea Greene, care vedea ĩn El un semizeu, o fiinţã hibridã.
۞
Roma a pierdut cultul Sf. Apostoli.
Sau pare sã cinsteascã nişte simboluri, nişte entitãţi abstract—simbolice.
Ĩn lene, mizerie, declasare, dezlânare, haos nimeni nu va fi ĩmpreunã cu Sf. Apostoli.
۞
Rãsãritul a pierdut caritatea, lucrarea, unitatea, coeziunea, comuniunea; ei nu trebuie numai lãsaţi sã le spunã altora ‚ce au pierdut’, ci trebuie sã audã şi ei ce le lipseşte.
Evanghelia lor e una cenzuratã, e evidentã lipsa plenitudinii.
۞
Studiile caragialiene ale lui Cioculescu ĩmi sugereazã douã observaţii:--cât a progresat imaginea lui Caragiale de la data la care Cioculescu—şi publica unele din aceste studii savante (anii ‚30)—scrieri sau caracteristici ale lui Caragiale apreciate pe atunci de Cioculescu drept prea puţin cunoscute au ajuns ĩntre timp sã facã parte din sfera celor ştiute fãrã a investiga special subiectul—un asemenea fapt e melomania lui Caragiale, apoi unele scrieri ale lui, ĩndeobşte cunoscute celor interesaţi de literaturã;--apoi, stupiditatea corespondenţei ‚ştrengãreşti’ a lui Caragiale (cu Zarifopol), notele simultan puerile şi mitocãneşti—ca glumele despre Offenbach, etc., umorul forţat şi greoi, ‚hazul’ strident, aerul acesta de misive ‚ĩntre flãcãi’. Ele aratã atât carenţe de gust personal, uman şi literar, cât şi ĩnclinaţii cãtre neghiobie şi mocirlã mintalã.
۞
Hedonic adicã amuzându—se, mai caustic sau mai afabil. A refuza poza, crisparea.
Alain [=Chartier], Ralea, Cãlinescu, Chesterton, Tresmontant, Eliade—scurte eseuri.
Hedonizarea cu moderaţie a unei ĩndeletniciri—de exemplu, amuzându—se caragialesc de ridicolul literar.
Paleologu, Cioculescu şi Caragiale; Howard şi cãrţile lui Lewis.
Relativ eşec, ratare relativã.
A prefera viul, mecanicului.
Howard, Alain [=Chartier], chiar Pãr. Schall—serii de eseuri despre autori sau opere. Falsã ingeniozitate, forţatã. A forţa. A alterna.
۞
A ĩncepe, direct, frontal, prin a se iubi şi afirma pe sine ĩn originalitatea sa.
A afirma.
Calitatea minţii ĩn calitatea produselor sale. Afirmarea directã a originalitãţii. Egalii.
Calitatea eului şi calitatea creaţiilor.
₪
Nu existã creaţie pentru cã de fapt nici premisele ei nu existã—lectura, reflecţia, studiul.
Absenţa creaţiei este, adicã, relevantã.
۞
Fantazia servilã a ‚identificãrii’ ĩmi e cu totul improprie.
۞
A—l cãuta pe autor ĩn scrierile lui, nu—n cele ale criticilor.
۞
Cioculescu vorbeşte cu ironie aproape nevoalatã şi cu masive rezerve despre cam colţuroasa şi forţata exegezã caragialianã a lui Ralea.
Rãmâne faptul cã nimeni nu—l ştia aşa de bine pe Caragiale—nimeni nu cunoştea aşa bine deopotrivã operã şi om—ca Ş. Cioculescu. Aprecierile—ĩn special cele negative—ale lui Paleologu rãmân, ĩn reducţionismul lor simplist, zorit, schematic, cam pripit—peremptorii şi teribiliste—execuţii sumare anoste.
Paleologu vroia, teribilist, sã epateze, chiar sã bruscheze, sã ia pe sus.
Ĩn judecãţile lui tranşante, presupus france, el vine mai degrabã din experienţa lui Zarifopol decât din aceea, de moderaţie şi de cumpãtare, a lui Cioculescu.
۞
Predicã despre adâncimi, profunzime, superficialitate, Rusalii ca sãrbãtoare a adâncimilor. Darurile; sfatul (--mai binele--). Din pãcate, şi o expresie de entuziasm faţã de Vatican II şi aroganţa lui Ioan al XXIII—lea.
۞
Biserica lui Mircea Ciobanul şi a Doamnei Chiajna (‚Sf. Anton’).
۞
La fel de izbutite ca scrierile mateine.
Aşa cum sunt scrierile mateine.
۞
Raţional, exact, bun—simţ, nu romanţios; realist, prozaic.
۞
Pe modelul insaţiabilitãţii mateine.
Alain [=Chartier], Stevenson, Lang. Ca romane pentru bãieţi.
Creaţie.
۞
A porni numai de la ceea ce e viu şi autentic.
۞
Titi Acs, ‚69, Androneasca şi Cotescu.
Ca la Lehliu.
۞
Forţarea reabilitãrii ereziarhului, botezul ereticesc, implicaţiile ecleziale ale doctrinei ariane, promovarea strãmoşului teologic al arianismului; tocmai invers decât susţine romancierul senzaţionalist.
Familia imperialã nu era de partea ortodoxiei niceene; dimpotrivã.
۞
Leigh, Bale. Ca scop. 2 l.. Orã. Joi; luni; comedia simpaticã.
۞
Ĩn reprezentarea popularã Papa apare ca singurul interlocutor religios credibil.
۞
Foarte bizara afirmaţie (a unui ‚ortodox’ american) cã acţiunea de surpare a bolşevismului nici nu are de ce—i impresiona pe ...’ortodocşi’, cã nu e ceva de naturã sã—i poatã impresiona ....
Mda, sigur, asta e ceva mai ĩn mãsurã sã—i impresioneze pe portoricani decât pe ruşi, bulgari, români, albanezi ....
۞
Existã la Bacovia—şi ĩn genere ĩn sila faţã de vedete, oamenii zilei, etc.—ceva clarvizionar şi curat, chiar sfânt. Ĩn aceastã neconcesivitate tãioasã.
۞
Ce doresc, şi de ce.
۞
Umorul metafizic direcţionat.
۞
'Tot românul ar fi vrut sã trãiascã ĩn interbelic' (Mihaiu).
‚Pe vremea interbelicului’/ ‚doctoratul la Viena, Muenchen, Berlin ...’.
۞
Teatru, poezie; filozofii, religiologie.
₪
Predica de azi—despre Rusalii—sãrbãtoarea adâncurilor, a profuznimilor—spune preotul—superficialitatea devorã lucrarea Sf. Spirit, spune el. Dacã n—ar fi fost oportunista flatare a ‚reformei profunde lãuntrice’ efectuate de Vaticanul II, predica era fãrã cusur—explicarea darurilor, ce sunt sfatul, ĩnţelegerea, etc.. Subiect formidabil.
‚Sfatul’ ca darul de a alege ‚cel mai bine’.