Din viaţã

A purcede din pacea Lui Dumnezeu.
Jocuri, picnicuri şi grãtar: la fel de vitale pentru civilizaţie ca şi logica şi latina. Existenţa (Simmel) şi expresia ei literarã (Bloy).
§
Simmel şi Marx, Rozanov şi Leontiev.
§
Mã intereseazã ‘omul în general’ numai fiindcã mã intereseazã oamenii luaţi unul câte unul. Pentru cã am gãsit interesante—în grade diferite—alte fiinţe umane.
§
De ce ne gândim la asprime sau la stricteţe ca fiind aşa de evanghelice? Sfinţii blânzi trãiau (dupã) o altã Evanghelie?
§
Simmel, Gracq, Ralea şi eseurile subtile. Reflecţia şi autorii.
§
Ceea ce e firesc sã plictiseascã.
§
Eu cred cã Dumnezeu ‘ţine seama şi numai de intenţie’—în sensul cã îi rãspunde cu o invitaţie. Intenţia, fãrã rãspunsul la invitaţia Lui Dumnezeu, fãrã paşii urmãtori, nu e deajuns. Intenţiei îi urmeazã sugestiile Lui Dumnezeu. Dumnezeu nu rãspunde intenţiei fãcând El ‘partea omului’.
Dumnezeu avertizeazã împotriva devierilor—fiindcã restaurarea e intrinsec dureroasã. E inevitabil traumaticã.
§
Cã era antipatic şi dezagreabil; cã a fost diminuat de convertire. Cã a scris mai puţin strãlucit dupã convertire.
§
Azi aflu cã Newman a scris douã romane, nu unul; are trei culegeri de predici anglicane (şi douã culegeri de conferinţe şi eseuri) şi patru culegeri de predici catolice. Îşi publica predicile.
§
Se pare cã Nestorie nu excludea persoana umanã mai puţin decât Apolinarie. Diferenţa dintre ei s—ar reduce la felul cum vedeau relaţia Logosului cu trupul asumat.
§
Victimã a falsurilor apolinariste, Sf. Chiril ajunge sã introducã în ortodoxie expresiile şi perspectiva unei erezii. Crezând cã îl urma pe predecesorul sãu patriarhal Atanasie, ajunsese sã îl urmeze pe un eretic şi sã copieze sintagmele ereticilor.
§
Ca eseuri: Dna. MR.
§
Existã erezii populare şi erezii nepopulare (ca raţionalismul antiohian şi iconoclasmul care, într—un mediu firesc, se autocondamnã, din exces de pedanterie, la insucces).
§
Lista culegerilor de predici newmaniene—‘34/ ’43, ’43 şi ’43; ’49, ’74, ‘49/ ’78, şi aceea intitulatã ‘Credinţã …’.
Ceea ce îl recomandã ca Pãrinte. Interesul omileticii sale. Atitudini. Aprecierile cam defavorabile ale unora; bagatelizarea şi discreditarea.
Trei alte perspective: patrologul filioquist, irlandezul apostat şi articolul care avantajeazã scrisul de dupã trecerea Tibrului.
§
Unii ar spune cã nici cultura lui patristicã nu o depãşea cu mult pe aceea scolasticã. Era un universitar, era educat, citea teologia sc. IV, însã lacune şi carenţe se vãd.
§
Unii cautã/ gãsesc în omilii ceea ce alţii cautã/ gãsesc în tratate şi scrierile mai ample, scrisori, polemici sau chiar literaturã (sub triplul aspect al romanelor, poeziei şi imnografiei şi poemului eshatologic).
§
Dumnezeul Mitropolitului Hierotheos este un Dumnezeu al darurilor, care dãruieşte şi elibereazã, ilumineazã şi restaureazã.
§
Pot spune cã vreau sã Îl cunosc/ aflu şi eu pe Dumnezeul lui Vlachos.
§
Cei care reabiliteazã sau acrediteazã eseistica, dând eseuri de forţã şi de gândire.
§
Scufundat în pustiu şi în rarefiere, în ruinã.
§
Tradiţia autobiografismului augustinian—atât sinteza narativã cât şi întâiul roman.
§
Arogantã şi gregarã. ‘Înţepatã’ şi eficientã.
§
Omul e, într—adevãr, liber: liber sã greşeascã. Nu m—aş dispreţui atât de mult, dacã nu aş şti cã am nesocotit darurile de la Dumnezeu. O, Doamne, ingratitudinea. Am scuipat de—a dreptul în palma pe care Dumnezeu o întindea ca sã ofere.
§
Crisparea şi incapacitatea de a aprecia un gest delicat sau amabil.
§
Un bãtrân, fost tâmplar, cu care stau de vorbã din populism teologic (însã poate şi fiindcã e tatãl unei fete pe care o vroiam), mi—a destãinuit cã a trãit 1 ½ ani la Toronto; la fel şi nevasta lui. Însã fiecare a locuit acolo, în adierea Niagarei, câte ½ an fãrã partener; iar fostul lemnar îmi mãrturiseşte cã nu mai vrea în Canada decât împreunã cu nevasta. Ca sã explic limpede, cei doi au locuit în Canada un an împreunã, şi câte ½ an fiecare, separat.
1 ½ ani de experienţã canadianã, nu e chiar de colo!
Pe fiica mai mare a acestui tâmplar, pe Luminiţa, o iubisem eu. Ea e acum funcţionarã (economistã la o bancã, spune tatãl ei) şi mamã a doi copii.
§
Existã plãceri ale familiei şi împãrţirii, distincte de plãcerile fizice.
§
În plus, Canada are, mai nou, pentru mine şi un prestigiu lonerganian. Ceva ca o boare neotomistã.
§
Aniversãri, concedii şi anotimpuri.
Izolarea aspreşte.
§
Cine oferã grâu curat.
§
Mai nedesluşit încã decât mine, Doamne, eşti Tu.
§
Mângâierile şi nesaţul care duc, totuşi, dincolo de elementara plãcere mecanicã şi platã.
§
Ar fi de ajuns sã ştiu sã accept, sã primesc ceea ce Dumnezeu are deja pregãtit pentru mine.
§
Catolicismul sc. XIX cunoscuse câţiva teologi remarcabili—Mőhler, Newman şi Scheeben; reputaţiile lor s—au ofilit (cu o excepţie) în etapa post—conciliarã. Poate cã natura prea savantã şi abstrasã a teologiei lor sã fi contribuit la aceasta.
§
Ieri (marţi), am minţit cã sunt însurat, şi am discutat despre nevasta mea.
§
Dubla invidie de luni (--naveta amoroasã şi marketul--). Pe cine am ajuns sã invidiez.
§
Tradiţionalismul este un farizeism. Iar farizeismul nu era mai puţin onorabil ca tradiţionalismul catolic.
§
Aprecierea lui Toschi; dizertaţia lui Bilodeau.
§
M—ar interesa sã citesc omiliile la Ioan ale lui Luther.
§
Nu e vorba despre faptul cã lucrurile ‘pot fi vãzute şi astfel’—ci cã nu sunt complet sincer vãzându—le astfel, cã ceva lipseşte.
§
Mã gândesc cã douã nici nu au copii, una are o fetiţã ‘care nu îi seamãnã’, alta are un fiu imbecil şi de o ignoranţã legendarã, iar alta are un bãiat nesuferit.