Arnaldur Indridason

Arnaldur Indridason





Dum., mãnânc un hamburgher, tobã, cremwurşti, cola (de ieri şi proaspãtã); am cheltuit 544 mii pe mâncare. Germenele inactivitãţii, şi al descurajãrii şi apatiei.
Iadul. Fumatul. Pustiul. Rarefierea. Umorul bãrbãtesc. Casã. Apatia& letargia. Iadul—ieri, sb.. Forţa iadului, a morţii, a paraliziei, a duşmãniei umane şi a rãului, cu uneltele sale.
Timpul iadului—sau timpul durerii—e un timp gol, gãunos, plat. Orice zi fãrã ea e iadul; bucuria e o persoanã, o fiinţã.
Spiritualitatea grijii pentru fiinţã.
Dum. seara—fumat, cola, citesc ‘Oraşul borcanelor’.
Ceea ce curãţã mintea, şi ceea ce o încarcã.
Douã ticãloşii—dintre care una, dublã şi terifiantã. Grija pentru fiinţã. Dedicarea. 1/ 3. Cãmãşuţa. Victimã. Victorienii—ed., romanciere victoriene& obez& pasul IV.
Bãrbat& iertarea& cãlãtorii. Englezul şi ortodoxul francez.

Azi, luni, la policlinicã, Dr. Andrei ne chemase sã vedem colecistita gangrenoasã, ca sã nu mai stãm în doi; sosirea împreunã o mohorâse şi pe Dr. Sârbu. Ajunsesem împreunã—citeam amândoi—Elena mi—a cãutat esofagul în porţiunea cervicalã—aşa cã ne—a chemat Dr. Andrei. Rãmasul peste program, pânã cãtre 12 ¾, a necãjit—o pe Dr. Ciolpan; pretextul Elenei fusese o ecografie fãcutã colegei ei. Aceasta e interpretarea corectã a faptelor (mohorârea Dr. Sârbu—convocarea la Dr. Andrei—ecografia fãcutã colegei—şi enervarea Dr. Ciolpan). Poate cã asta va stimula urgentarea.
O pacientã încearcã sã îi strecoare bacşişul Dr. Andrei. ‘—Nu nimereşti buzunarul? Lasã cã—l nimeresc eu.’
Elena îmi spune sã o invit pe Roxana la cafea, şi îmi lãmureşte cã asistenta Dr. Andrei mã plãcuse. Îşi anunţã intenţia de a veni în fustã.
De la Dr. Andrei am învãţat mãsurarea ficatului, gradele hidronefrozei.
Mesajul de ieri (dum.)& patru indicii, azi (‘nu e decât colega mea’; cafeaua, Roxana; ipoteza Elenei despre cine e de turã; ecografia colegei; asistenta Dr. Andrei).
Azi, luni, muzicã, salariu, bonuri; ed.. Haine.
De 10 z.. De 20 z.. Monştrii responsabili. Uneltirile Elenei, azi.

Marţi—ostilitatea—turnatul, fotografia, duritatea, cititul. I—am spus în douã feluri Elenei sã nu mai citeascã. Ideea Elenei cã ‘pânã atunci mai este’ (aniversarea; raita plãnuitã cu verii ei). Versetul blestemului pentru uitarea Ierusalimului.
Marţi—tarabe—lecturi—fumat—mâncarea—bonuri—ed.—casã. Haine. Haine& ½.
PF—superior lui AD—un AD mai tenebros, mai sinistru—personaje mai fade—scriitor priceput —comparaţia cu AD, MZ şi Sue—marginalizat pentru catolicismul lui—tendinţa prezentã—remanierea—n—a fãcut concesii populismului stângist. Superior ca atmosferã, stil şi ton—inferior ca vervã şi ca personaje, care nu—s la fel de notabile.
Existenţa informã, pustie şi larvarã.
Rãutatea e neruşinatã şi sfruntatã.
Iertarea, faptul de a ierta, e un har—nici o strãdanie, nici ceva mecanic, ci ceva ‘de sus’. Îţi este acordat harul de a ierta.

Fuseserã patru indicii—sugestia (incizarea)—plânsul, neplãcerea—privirea—umãrul.
Azi am vorbit despre bãtãile din timpul şcolii, bãtãile încasate de la profesori—şi vina familiei.
Elena mi—a spus ieri, marţi, cã vrea fotografii cu mine; eu i—am rãspuns cã i—ar displãcea soţiei.
Cinã cu ceafã de porc, iaurt cu fructe, dulciuri, cola.
Douã fizionomii înfricoşãtoare.
Cãrţi—ed.—tarabe—mâncarea. Missã.
Veşmântul carmelit—moderniştii (englezul, biblistul francez, irlandezul—ca eseist)—ortodoxul francez.
Trup—subţierea—casã—dans—ghete—gurã—ras—axile—duş.
Patrologul Gilbert are obiceiul de a cita ‘Rãzboi şi pace’; pe Tolstoi—şi ‘Rãzboi şi pace’ în special. Mi se pare o raportare exemplarã la o carte, la un roman—cãruia ar trebui sã îi consacre un întreg eseu.
Seara, Arnaldur Indridason, dropsuri iuţi, i.. Vernian. Loara& ce sã citesc. Bedefilul francez (cam tomnatec, bãtrâior)& Gage& biblistul bont, anost.
Mã gândesc adesea la relaţia patrologului Gilbert cu ‘Rãzboi şi pace’.

Un înavuţit, fiu de proletari, regãseşte pe cont propriu teologia lui Tresmontant—omul e agresiv deoarece e mamifer şi are programãri diencefalice—are creierul primar, spune înavuţitul, arãtându—şi ceafa; cu el discut şi despre programul copiilor de azi. Crede cã omul are mai multe în comun cu restul animalelor—decât în plus.
Altfel, vorbim despre Posteucã, legionari, stângism, KM, socialismul european, CT, ‘eretici’, Sf. Calinic, îngrãdirea libertãţii, Bãlcescu, drepturile femeilor, LNT şi ‘Rãzboi şi pace’, FMD, HT, Beyle, LNT, HJ, AD şi PF, JV, SF, RH, Dick, Anderson şi Silverberg, H de B, scrieri mai scurte şi nuvele, culegeri. H de B, NI, ME, stângism, socialiştii interbelici, cinema, CD, H de B, LNT, victorieni, AT, HJ, JV, PF şi AD, SF vechi sovietic, HT şi Beyle: no.. ÉZ, H de B, GF, Beyle, HT: no.. H de B, NI, ‘lectura fotograficã’, graba. Nepãsarea isihaştilor. Alte îngrãdiri ale libertãţilor. Munca copiilor. Frâiele. Nevoia de dominare. ‘Individualismul’, modestia. Socialismele europene. Fradkin, fraţii, cele trei cãrţi ale unui sovietic—ed.. ‘Prizonierii beznei de foc’. Vârsta. Filozofii nemţi. Ungurii, polonezii, Cardinalii, cehii, albanezii—cei doi Cardinali, Copernic, Hus şi Skanderbeg. Viena—de partea turcilor. Istoricul englez—aprecierea. Lingvistul dezamãgit.
Azi am bãut cafea cu Elena; pe când eu citeam articole de literaturã, ea n—a mai stat cu mine, a ieşit, a plecat. Azi am fost întrebat de douã ori de ce nu mã fac poliţist—de vreme ce citesc policieruri.
Dna. Tey—‘Kamanita’, ed.—JV—‘Femeia …’—Dna. A.: ed..
Îmi plac literatura de aventuri, literatura de aventuri a sc. XIX (--de la Dumas şi Sue, la Ponson şi Achard--), şi cei care gustau aceastã literaturã de aventuri a sc. XIX (A., Wilde, Ralea, Lang, Chesterton, Stevenson, Quiller, Dna. Sand).
Plãcerea vie poate sã cunoascã şi o fidelitate seninã, inteligentã şi nezbuciumatã.

Merg acasã, fumez, citesc câteva pag., mãnânc—timpul trece, se iroseşte. Azi, vin., iar am uitat sã surâd; s—a pierdut spontaneitatea surâsului. A ieşit aşa cum au vrut aceia; au avut ei dreptate.
Cloaca. Publicul. Asistenţã. Silã.
Şoferii.
Cumãtrul.
Letargia. Maşinã.
Iubirea. Nuntã. Iluzii.
Am ajuns, înaintea Missei, la a cincea staţiune (‘Simon din Cirene’). Paróhul de la Catedralã a predicat chiar despre Simon din Cirene—ca pãgân—Rufus e cel salutat de Sf. Pavel—constrângerea—crucea, semn mântuitor. Paróhul i—a menţionat pe Sf. Elena, un sfânt canonizat în ’59 de Ioan al XXIII—lea (‘Setze’?), i—a citat pe Sf. Ieronim şi Leon I (pãgânii de lângã Cruce), a relatat povestea predicatorului francez. Idei importante sunt acelea despre constrângere, atingerea Crucii (‘semn mântuitor’), Simon din Cirene ca pãgân, abolirea Legãmântului Vechi în Vinerea Mare. O legendã face din acest Simon un ierarh consacrat de Sf. Petru.
Paróhul, foarte în formã, a predicat despre ce înseamnã Crucea pentru evrei—încã şi astãzi—şi ce înseamnã pentru Sf. Elena.
Despre sfântul canonizat în ’59, aminteşte ostia, raza, semnul, rana. Raza ieşitã din ostie îi împunsese coasta, lãsând acolo un semn, gãsit apoi de cãlugãrii care—l pregãteau pentru înmormântare. Citatul despre Simon din Cirene, din Sf. Ieronim, îl tipiza pe purtãtorul Crucii, fãcând din el un simbol universal; însã era ceva mai retoric şi mai gãunos decât uimitoarele fraze, mereu la ţintã, mereu la obiect, ale Sf. Leon I.

Am tot acumulat cãrţi, am tot stocat cãrţi, spunându—mi mereu cã, de la un moment dat, voi trece la faza consumului, având la dispoziţie, deschisã, o paletã impozantã. Cã voi avea ce citi—pe alese. Îmi spuneam cã fazei de stocare, de acumulare, de achiziţie, îi va urma pasul al doilea—pasul secund—consumul. Însã nevoia de stimulul achiziţiei, al înnoirii, a rãmas.
Împietrirea inimii—resentiment şi duşmãnie.
Iadul. Plictisul. Bucuria. Bucurii. Iertarea.
Existã o laturã adânc rãsãriteanã, şi o laturã adânc protestantã, a înţelegerii mele.
Ceea ce vreau eu e un protestantism cu icoane şi relicve, cu psalticã şi odãjdii, un protestantism reteologizat, însã cu vlaga intuiţiilor acestora originale.
Practica ‘celor câteva pag.’ (JG şi Beyle; RLS şi Gautier) nu se substituie lecturii integrale, nu o înlocuieşte—ci o completeazã.
Pe Dumnezeu, Care e bun, eu Îl numesc ‘substratul metafizic al existenţei’, sau ‘al existentului’.
Cititul, Loara [adicã selectarea zilnicã a celor câteva pag.—pe alese], reflecţia, gândirea, dedicarea, iubirea, meseria.
Ultimele 10 l., şi în special ultimele 5 l., mi—au dat ocazia de a cunoaşte şi Pãtimirea—mai ales sub forma deriziunii şi a batjocurii--, şi mizeria vieţii, rãutatea, diavolescul, ticãloşia, stricãciunea, forţele distrugerii şi ale morţii, urârea binelui. Hristos Dumnezeul nostru, şi iubirea câtorva oameni, m—au cãlãuzit şi m—au ajutat. Au fost mai ales 3 ½ l. (nov.—feb.), sau 2 ½ l. (nov.—ian.) de torturã necurmatã. Au urmat descurajarea şi prãbuşirea (febr.). Întrucâtva am etalonul mizeriei vieţii, al rãului şi ticãloşiei de care sunt capabili oamenii—mai mult ca la H de B, decât ca la Bronson. Ieri dim. am cãzut din nou; v. şi biletul de ieri. Urmãrile au fost crunte. Mã menţinusem câteva zile în gândul iertãrii.

La biser. Pãr. Roatã, ‘Sf. Cuv. Antonie’, am participat pânã la 10 ¾, pânã la rugãc. care premerg cuminecãrii. Mi—am amintit de Trepetnic, m—a biruit amarul, descurajarea, pustiul. Înţeleg de ce se vorbeşte despre funcţia accentuat pedagogicã a Missei. Am citit hrisoavele sfinţilor zugrãviţi. Pãr. Roatã mi s—a pãrut vârstnic, gras, bonom, pitoresc. La rugãciunile rostite de preot în altar, Dumnezeu e numit ‘ajutorul celor fãrã ajutor, nãdejdea celor fãrã nãdejde’.
Dum., salatã de pui, cârnaţi, cola, ţigãri.
Analize. Analize—patrologul şi hispanicul. Eseuri—JG, CT, Ralea şi Eliade. Analize. Articole.
12 z.. Discreţia. 11 z. (luni—vin.).
Fricile, spaima mi—au ecranat simţirea iubirii, m—au împiedicat sã îi simt iubirea.
Dum., dupã 7 ½, încep sã fumez al doilea pachet de ţigãri.
‘Anul cel mic al Lui Dumnezeu’, an de sfinţire.

Luni, am mâncat, cu Elena, ştrudele cu mere şi cafele, la chioşcul de lângã pasaj.
Fumat—glucide—pizza. Bilete—azi—vin.. Banii. Salariul. Hiaturi. Ritm—hiaturi—orã—hiat—confuz—obez.

Trecerea.
Ritm.
Marţi dim., încã mai beau din cafeaua de dum. seara. Sã las imediat ereziile şi sã redevin ceea ce am fost mereu. Femeile au un simţ mult mai ascuţit al primejdiei.
Marţi, mirosul de tãmâie—într—un magazin de haine italiene (unde Elena cãuta o eşarfã, şi ne—am uitat la fuste), şi, la un colţ, un monah.