Bernard Lonergan

Bernard Lonergan





Un om discret şi retractil, Lonergan nu a fost nici expert la Vaticanul II, nici nu a participat la fronda deschisã a progresiştilor referitor la interzicerea contracepţiei. În scrierile (şi cursurile) lui, referinţele autobiografice nu lipsesc. O altã caracteristicã e faptul cã, deşi atât de ilustru atât ca gnoseolog (cu cele douã tratate publicate), cât şi ca profesor la Roma, atâta din scrisul sãu a rãmas pentru publicarea postumã.
Lonergan este uneori situat în tandem cu Rahner, pentru mai multe motive—ambii au fost iezuiţi, se nãscuserã în acelaşi an, amândoi sunt consideraţi ca ‘tomişti transcendentali’, kantieni, ambii s—au situat în tabãra progresistã dupã Vaticanul II (în ceea ce priveşte contracepţia), aşadar ambii au avut parte îndeajuns de probozelile tradiţionaliştilor şi li s—a atribuit ruina teologiei catolice post—conciliare; însã Lonergan nu a fost niciodatã o vedetã teologicã, iar rolul lui în teologia europeanã e unul redus. Nu ştiu dacã şi el avea planuri pentru reformarea Bisericii şi ‘cotituri antropologice’. E probabil sã nu fi avut.
Simplul fapt cã a fost ceea ce se numeşte un ‘tomist transcendental’ a fost deajuns pentru a—l desemna ca ţintã a antipatiei tradiţionaliştilor şi pentru a fi asociat cu falimentul post—conciliar al tomismului ‘autentic’. Presupun şi cã e mai mult blamat, decât citit.
Gândirea lui lasã impresia cã Lonergan a fost un independent, un original neafiliat facţiunilor şi coteriilor.
În lumea cam pestriţã a blogurilor catolice se pot citi imbecilitãţi ca aceea cã ‘sistemul sãu l—a dus la dizidenţã faţã de învãţãtura Bisericii referitoare la contracepţie’, etc.. Ceea ce înseamnã cã poziţia criticã a iezuitului faţã de argumentaţia aristotelicã a Romei dispenseazã de a mai studia şi scrierile lui, de a afla ce gândea. (Menţionez şi adaug cã îmi amintesc un interviu TV cu Ratzinger, de pe vremea cardinalatului sãu, la Roma, în care el se pronunţa pentru o contracepţie moderatã şi raţionalã. Personal, am puţin respect faţã de zelul reproductiv. Abordarea zootehnicã a eticii sexuale îmi displace profund, şi aprob reticenţele ortodocşilor, cel puţin ale celor apuseni, faţã de reducţionismul care face din actul conjugal o necesitate în vederea multiplicãrii. Mi se pare o idee foarte nebiblicã—şi consternant de ipocritã.) Aşa, din cauza unei singure scrisori, nicio paginã a lui Lonergan nu mai trebuie cititã, de vreme ce ideea lui despre sexualitate l—a dat în vileag! Sinistru vigilantism teologic!
Stilul lui le displace celor deprinşi cu fiţuicile parohiale.
Întâlnirea lui cu tomismul a fost una relativ târzie, cu simţ critic, şi spune cã nu a avut o cunoaştere directã a clasicilor tomismului transcendental francofon, ci numai ‘prin proximitate’. (Cunosc nişte tradiţionalişti—lefebvriştii—care considerã cã Ratzinger este descalficat ca teolog fiindcã, în vremea studiilor, l—a citit pe Kant. Gest, se înţelege, subversiv, şi pe care un preot catolic nu are voie sã îl facã. De aceea am atâta recunoştinţã faţã de cei care au adus Biserica în prezent—mai ales moderniştii francofoni; de aici şi valoarea simbolicã a Vaticanului II, a cãrui ‘revocare’, fie şi parţialã, ar semnifica recãderea în marasmul pedanteriei dobitoace şi al semidoctismului şi incompetenţei.)