Luminã de Paşti

Luminã de Paşti






Revenind de la Missa Învierii la 1 ½, am ascultat o slujbã rãsãriteanã de Paşti pânã la 3 ½, mai scriind câte ceva şi adãugând o bere, puţin miel, nişte pascã …. De Paşti mi—a plãcut predica Patriarhului, la prânz, predicã despre vrednicia ‘omului Iisus’ şi relaţia Învierii cu Crucea, pentru a evita atât deznãdejdea cât şi orgoliul, predicã bine informatã patristic (Sf. Vasile cel Mare despre coborârea prin Cruce a Lui Iisus la Iad; Sf. Atanasie despre lucrarea Sf. Spirit; Sf. Ioan Zlataust despre lucrarea Treimii: preotul ca vizibilizare a acţiunii Lui Dumnezeu, cãci Sf. Spirit este Cel care iartã şi curãţã), am ascultat ceva pricesne, iar de la 3 la 5 am dormitat.
La cimitir lipseau vizitatorii; iar singurul care sã—mi adreseze salutul pascal a fost un bãrbat. Câteva lãbãrţate se plimbau ca juncile printre morminte, sporovãind. Am rostit douã Mistere ale Rozariului; vremea era seninã. Placa comemorativã pentru fostul paroh mi s—a pãrut urâtã şi slinoasã.
M—am gândit sã scriu eseuri de pe excerptele de lecturã, şi fãrã frica procedeelor mai prozaice (ca rezumatul, etc.). Faptul cã viaţa cititorului poate fi interesantã nu exclude eseistica de uzurã—sau de rutinã. Gândul la umoriştii ‘mei’ m—a inspirat—un set de umorişti citabili, referibili. Iar luni m—a îndrumat gândul la eseistul de pe malul Loarei, şi schiţa paletei eseurilor.
Mama a primit patru telefoane de Paşti (douã mãtuşi de—ale mele, un fost coleg, arendaşul) şi a dat unul (unei foste colege).
În ultimã instanţã, mi—a plãcut citarea lui Berdiaev în Vinerea Mare (autor pe care îl dezavuez de 13 ani, însã mi—a plãcut ideea cã o afirmaţie a acestui filozof rus ar putea constitui o cheie intelectualã utilizabilã la predica de Vinerea Mare).
În seara de Paşti mi—am oferit BLADE RUNNER, film pe care din ’93 vroiam sã—l vãd (în ’93 scria despre el într—o revistã de cinema, germanã mi se pare); excepţional thriller futurist, vrednic de ceea ce se spune despre el, de superlativele acordate, şi desãvârşit jucat.

Vremea a fost seninã când am mers la cimitir, şi în prima, şi în a treia zi de Paşti; purtam o cãmaşã albã, nouã. În a doua şi în a treia zi de Paşti l—am citit pe Ciopraga, culegerea de studii din ’78 (‘Între Ulysse şi Don Quijote’); ca şi Manolescu şi Modest Morariu, Ciopraga îşi întregea culegerile de articole cu grupaje de fragmente. (Nici luni n—am citit aşa de mult: de la 5 la 6, şi de la 8 la 10 ½.)