Din viaţã

Impresia de energie şi de simplitate subtilã, aristotelicianã—simplitatea aceea care e şi inteligenţã. Gracq, Montherlant, geografii, Waugh, Balzac, Lampedusa, Dickens. Arta dialogului (în romane).
§
Ceea ce urâţeşte şi face o impresie proastã.
§
Primarã e nu inteligenţa, ci deficienţa, persoana, fiinţa (definitã drept traumatizatã). Determinantã e fiinţa, aşa cum e ea.
Iar ceea ce luam drept alegeri, erau determinãri, chiar în echivocitatea lor.
§
Alessandro şi Henriette, semnul din 1810. Bagatelizarea laturii religioase (din extrinsicitatea ei faţã de artã).
Se pare cã pânã şi el îl avea pe (senzaţionalistul) scoţian drept model. Preocuparea lui, foarte toscanã, foarte nescottianã, pentru limba romanului sãu. Un literat exemplar, şi foarte caracteristic deopotrivã prin gama scrisului sãu ca şi prin calofilia deliberatã şi exersatã.
§
Bunin şi Gracq, ambii, calofili. Bunin, de o artã şi fire şi calofilie strident netolstoiene.
Manifesta virilitate a gusturilor literare ale lui Gracq. Latinitatea lui, pe de altã parte—v. şi pseudonimul folosit.
§
Dacã eu nu—l simt, acel prag al valorilor ….
§
În câteva zile—în trei zile—am pierdut noţiunea cãlãtoriei, sau aceasta s—a transformat în altceva, s—a sclerozat.
§
O spiritualitate—religioasã, literarã, general—esteticã—nu poate consta din iluzii.
§
Abstractul şi organicul. Substituirea organicului cu abstractul.
§
Aptitudini teologice (vizate de teolog) sau de reprezentare (vizate de omul de artã).
§
Depãrtarea. Graniţa Franţei cu Germania, inepţie.
§
Informitatea vieţii; trecerea la cel mai de jos nivel, viaţa—noroi, execrabilitatea, proasta descifrare. Civilizaţia, raţiunea.
§
A prefera adevãrul, formulelor.
§
Cã nu e un parnasian sau un decorativ, un ‘colorist’—şi existã o coloristicã şi în ordinea auzitã, audibilã. Tot de ‘oralitate’ ar fi ţinut şi valorile sonore; însã nu le practicã. Nu sonoritãţile (primeazã), ci tonul, intonaţia, inflexiunea, secreta melopee. Prin asta e arta lui notabilã—vrea sã spunã, despre Sadoveanu, Ciopraga.
§
Ceea ce mã urâţeşte.
§
Cãrţile nu pot sã cãlãtoreascã în picioare.
§
Deteriorarea nu va rãmâne; însã ceea ce am priceput din carte, da.
§
Jurnalele de rãzboi ale lui Waugh nu—s autoscopice, nici analitice, ci acumulãri de fapte, de detalii, de date, într—un spirit de concizie şi de energie. Ele nu ‘dezvãluie’ mai nimic. Sunt notaţii agere, la obiect.
§
La Londra am pierdut focalizarea aceea—gracqianã, bouvierianã—‘mersul’, umerii.
§
Nu lucrurile sunt nocive, ci accepţiile greşite în care le primim—aici greşim, primind accepţii false—secret peiorative, lezante. Cu asta greşim.