Din viaţã

Probabil cã Balzac, dar şi, mai ĩnainte, Proust şi Camil P., ca experienţe literare majore ,au avut un rol determinant ĩn autoconvingerea mea cã realismul corespunde exact aspiraţiilor mele ca scriitor, aspiraţiilor mele de creativitate literarã, şi cã nu aş fi interesat sã tatonez decât ĩn direcţia realismului—realism balzacian, sau analitic, sau modernist, sau ‚halucinat’, sau crud, aspru. Este probabil şi cã din cauzã cã niciodatã n—am vãzut literatura de fantazie ca pe o realizare esteticã majorã, nu m—am gândit cu adevãrat la o noimã a unei astfel de ĩncercãri.
۞
Lista de filme de azi poate fi completatã cu—ceva cu Boone (I Bury the Living); DEMENTIA 13; The Evil Mind; Quicksand; DICK TRACY—serial şi filme; SUPERMAN; Slander House; Romance on the Run; King Solomon's Mines; Jungle Man; Gung Ho!; Go Get'em Haines; Farewell to Arms; Death Rage; Baby Doll.
۞
Viul, organicul, grãdinãrit.
Viena, biserici, Misse, arhitecturi. Tripla invidie. Moşul.
۞
Majoritatea vesticilor irenicişti lasã impresia cã practicã un ecumenism al delãsãrii şi al cârpãcelii, al ignoranţei, la care ajung nu la capãtul studiilor, ci al delãsãrii—ca simptom al decadenţei. Sunt ecumenişti din delãsare, din defetism şi blazare teologicã, din relativism; nãravul uman s—a substituit intenţiei.
۞
Un eşantion ilustrativ al cinemaului pe care—l frecventez—trei horroruri; douã thrilleruri cu Marais; o comedie; un polar; un film de aventuri cavalereşti; un thriller, şi un serial de suspans.
۞
Unde duc permisivitatea şi ĩngãduinţa faţã de fals, de eroare, panta ....
۞
Gândindu—mã la Davidson, Seal, Ebert—chiar la ‚Morgan’—un articol complet şi obiectiv—filmele care meritã un articol complet.
۞
Ce aleg de la Seal—un calup de note (--despre vreo opt filme--), scurta notã despre comedia lui Hawks, ceva despre fraţii Coen, nota despre Cassavetes (FACES), un calup de remarci scurte despre YI YI.
۞
Binele care constã ĩn a substitui inepţiilor proprii marile rugãciuni ale Bisericii. Rugãciunile Bisericii, clasice, sunt ieşirea din inepţia proprie—din peroraţiile extravagante care trec drept ‚rugãciune personalã’; e mai bine sã te rogi cu vorbele Bisericii.
۞
Cred cã, iubitã Lãcrã--, aş putea alege vreo şase filme de Hitchcock care meritã reluate mereu—cvartetul Stewart; PÃSÃRILE şi HARRY. E bine cã englezul a regizat atât de mult—şi aşa de variat.
Parte din ĩnţelegere este nutritã din dialog, din conversaţie; adicã au şi acestea un rol. Artei nu i se potriveşte eremitismul strict. E o constatare practicã aceea cã se pot afla unele lucruri din dialogul cu alţii.
۞
Lorre, Robinson, Duryea, Cochran, O’Brien, Rathbone, Laughton, Bogart; Flynn, Grant, Cooper, Stewart, Douglas, Peck, Scott, Wayne, G. Ford, MacMurray şi Gable. Arte marţiale. Rathbone—‚Holmes’, un policier britanic interbelic, un SF şi un fantasy.
۞
Filme silenţioase, polaruri, filmele (Willis; Dna. Novak; Wilder; Bergman).
IB, AH, Welles, NM, AK, FF. Larcher. Loara. 4 x .... Loara, vreme, orã. Ed..
۞
‚Urechea filozoficã’. Cât de plictisitoare, de mecanicã, de fadã, de stereotipã apare teologia când e ĩnfãţişatã de fanatici—şi, mai ales, ce mioapã, ce simplistã, ce mãrginitã şi gãunoasã, lipsitã de adâncime şi de anvergurã.
Ea se adreseazã cel mult gustului repugnant pentru violenţa verbalã, pentru agresivitate şi insolenţã, admiraţiei pentru manifestãrile furiei şi ale pornirii.
Ceea ce o face ‚interesantã’, deşi teologic e aşa de plictisitoare, e tocmai ceea ce o descalificã—indignarea, stridenţa, izmenirea, aroganţa, izbitoarea incoerenţã, cârpãceala teologicã, stropşeala, oţãrârea. Şi nãravul permanentei oţãrâri şi indignãri ....
۞
Ieri (sb.) am vãzut douã filme de Lang, M şi SCARLET STREET, şi am citit douã nuvele cu Carrados [--cazul zmeului voltaic şi cel al otrãvirii accidentale--]. O delicioasã Suzanã.
Scenariul lui SCARLET STREET este, pânã la urmã, ĩncântãtor; vedeta femininã nu mi—a plãcut, ĩnsã licheaua, puşlamaua de Duryea şi moş Robinson sunt prodigioşi. Cu asta, am ajuns la patru filme de Lang (--trei anul acesta, şi unul la 12 ani, ĩn duminica de dupã EXPRESUL GROAZEI--) şi patru filme cu Robinson. Filmele lui Lang: 8—2. ‚M’ e un film foarte eterogen; SCARLET STREET, unul foarte inteligent, pãtrunzãtor. Psihologic relevant ĩn felul CREATURII DIVINE şi al dramaturgiei şi scenaristicii europene; provenienţa europeanã a subiectului lui SCARLET STREET, ca şi a protagonistului, e evidentã, protagonistul, subiectul sunt gândite ĩn felul dramaturgilor europeni.
Ĩn cazul ambelor filme, impresia de ĩnceput (lipsa suspansului, şi accentul pe caleidoscopul dramatic—comic, pe alternarea de unghiuri comic—satirice şi dramatice; fatalismul) s—a dovedit falsã; filmele lui Lang dezmint cu precizie impresia iniţialã, nu continuã aşa cum au ĩnceput.
۞
Când am ĩnceput eu sã—i vãd filmele, Dna. May avea 25 de ani, fãcuse SCRISORI ... la 21 de ani.
۞
Şansa de a şi fi Ebert—articole ....
۞
Gãsesc destul de descurajantã ingenuitatea egoismului care cere ca ritualurile Bisericii sã fie aduse ĩn acord cu ‚sensibilitatea contemporanã’—şi nu invers, postulând aşadar cã ‚sensibilitatea contemporanã’ este ceva firesc şi mãcar neutru.
۞
Artificialitatea blândeţii unui iezuit cu profil de babã şi zâmbet unsuros, cordial şi indiscret, de—o dulcegãrie slinoasã şi repugnantã şi, ĩn definitiv, de un mare orgoliu.
۞
Câteva lecturi din marea literaturã de aventuri.
Grilã—‚Morgan’, Stevenson, Wilde, Chartier, Lang, Chesterton, ceea ce corespunde unui nivel superior.
Un articol instructiv despre Henri Vernes, autor despre care am aflat din paginile lui ‚Morgan’ (--care cred cã—i scrie numele greşit--).
Azi (dum.), plecarea Pãr. Iacobuţ, cãruia, ĩn câteva zile, urma sã fi mers sã—i cer sfatul, din parohie (--cu o lit. cu un iezuit şi cu nuntã--); alte nuvele cu Carrados (--depozitul de safeuri; enigma feroviarã--), OSCAR cu Funès (1 ½--3 ½); o biografie a lui Lacordaire, ĩn stilul stupid al ipocriţilor—cu acel soi de blândeţe grosolanã şi de fapt agresivã, ameninţãtoare; vezi chiar ingenuul egoism preoţesc, foarte dibace ĩn a—şi sublinia orice cedare ĩnaintea lui Dumnezeu.
Carlyle, partenerul lui Carrados, aminteşte mai mult de Hastings decât de Watson.
Arta vechii nuvele poliţiste—la Freeman, Doyle, Bramah, Futrelle, Chesterton. Marii antebelici. Goticii.
۞
Gândul cã Dumnezeu, imuabil, nu se aflã niciodatã ‚la un moment dat’ al istoriei, nu curge odatã cu noi pe creasta de val a momentului actual, nu urmeazã aceastã creastã de val a prezentului, pentru el momentul de faţã nu e mai ‚prezent’ decât anul 1054. Spaţiul şi timpul nu sunt mai ‚indispensabile’ conştienţei decât lumea de mirosuri a câinilor sau universul de ultrasunete al liliecilor—grile, forme apriorice ale sensibilitãţii, cadre. Dumnezeu nu cunoaşte succesiunea; iar conştienţa Lui fãrã cadrele apriorice ale sensibilitãţii neurale e la fel de conceput ca şi conştienţa umanã fãrã gama câinelui sau a liliacului. Dumnezeu nu urmeazã curba istoriei, a prezentului. Niciun moment nu—i e prezent ca ‚actualitate’. Toate—i sunt date, ĩn atemporalitate. El nu le are ĩn ‚forma trecutului’, sau ĩn cea a previziunii.
Dumnezeu nu e ‚la prezent’, preştiind ce va fi. El le cunoaşte ĩn mod atemporal, imuabil.
۞
Trebuie recunoscutã pãtrunderea teologilor care au vãzut cã doctrina metafizicã a filozofilor pãgâni corespunde caracterelor Dumnezeului Revelaţiei.
۞
Petiţia constantinopolitanã de la 518.
۞
Ĩnainte de a—i fi citit pe De Quincey, Chesterton, Stevenson, Coleridge şi Hume, ĩi citisem pe Klages, Weininger, Simmel şi biografiile de matematicieni.
۞
Uneori nu numai cã Dumnezeu vrea altceva decât vrem noi—ĩnsã ţine sã se şi asigure cã am ĩnţeles acest lucru.
۞
Esenţialitatea, identitatea profesionalã, nedezicerea, afirmarea unor alegeri; Claudel, semitologul, indianistul.
۞
Apelul papal la purificarea prin credinţã şi raţiune, aşa cum o remarcã şi iezuitul Fessio .
۞
Arãt mai degrabã ca un calvinist scoţian ....
Vechea direcţie luteranã a minţii mele, vechea pantã .... A nu mã juca cu eroarea.
۞
Prezbiterienii vorbesc ca athoniţii.
۞
Rãmâne adevãrul cã Apostolii nu erau deloc interesaţi sã ‚dialogheze ĩn spiritul respectului mutual’, şi sã caute ‚elementele de adevãr’ din tezele adversarilor lor timpurii, ale sectelor concurente.
۞
Teologii sunt probabil la fel de rari ca şi filozofii.
Nu ne surprinde raritatea filozofilor—ce ce ne—ar mira aceea a teologilor?
۞
Probabil cã se poate spune ceva ĩn favoarea perioadei de timp din istoria Bisericii ĩn care au activat Bloy, Bernanos, Chesterton, Waugh, Claudel, Foucauld, Hügel şi moderniştii, Pãr. Teilhard, iezuiţii lyonezi, etc..
Cultura creatã de catolici a cãzut odatã cu ĩntreaga culturã a vremii; anii ‚60 au adus un declin general.
Progresiştii catolici n—au fãcut decât sã dezamorseze o eventualã rezistenţã a Bisericii la tendinţa vremii.
Ei au contribuit la colapsul rezistenţei Bisericii, au sabotat, au ‚minat din interior’, cum se spune.
۞
Literatura de amuzament—ĩn general, de gen—şi literatura analizabilã. Pe de altã parte, ştiinţa, patristica, teologia, gândirea; şi critica, eseistica.
Ca moment—sinteza lui Evdokimov; şi cãrţile lui Evdokimov (V), Ware ....
۞
Eseul lui Gilbert despre predestinare ĩn doctrina augustinianã; nu ştiu cum de l—am ignorat pânã acum (--de altfel, faţã de ĩntreaga tematicã—predestinare, polemica antipelagianã—am un soi de raportare dualã, psihologic vorbind--). Alte nuvele cu Carrados [--cazul jucãtorului mecanic de cãrţi; cel al locatarului vindicativ--].
۞
Aptitudinea de a se bucura de artã, de romane, de creaţii, de emoţie.
Articole ca al lui Seal despre Richard Yates—Scott, Gib, Eliade, Preda, Stãnescu, ‚Cişmigiu’, Camil P..
Ĩn articolele analitice, a urmãri rubrici, repere—creaţie, emoţie, etc.. Chiar dacã trecerea ĩn revistã se cade sã fie una subtilã, nu mecanicã, nu ostentativã.
۞
Practica universitarã, academicã, a scolasticilor. Discursul ‚ortodox’ sau protestant extrem de azi este un vestigiu, o fosilã vie din epoca preuniversitarã, prescolasticã a teologiei-de unde recursul la insulte, la aroganţã, la intempestivitate, la agresivitate verbalã. Aşa se fãcea teologia—ĩn ĩntreaga lume creştinã—ĩn perioada prescolasticã; scolastica a impus reguli noi, o altã atmosferã. Scolastica, lumea universitarã medievalã occidentalã, a transformat, a primenit atmosfera, a dat alt chip dezbaterii teologice. Discursul ‚ortodox’ aratã aşa fiindcã este o ‚fosilã vie’, provine dintr—o ‚lume pierdutã’, o enclavã unde s—au menţinut nãravurile agresivitãţii prescolastice; faptul e valabil şi pentru protestantismele extreme—şi puzderia de secte—admonestãrile violente, etc..
۞
S—ar putea corela exodul intelectualilor greci cu decadenţa scolasticii, sau cu accelerarea decadenţei respective; pe de altã parte, dacã propaganda protestantã atribuie scolasticii diferite nãravuri de pedanterie şi superficialitate, trebuie amintit cã nici bizantinii n—aveau o faimã mai bunã—dimpotrivã, erau şi ei cel puţin la fel de reputaţi pentru pedanteria şi absurditatea investigaţiilor lor speculative.
۞
Vechile canonizãri—se proceda empiric, dar asta nu pune ĩn discuţie canonizãrile ci reformuleazã sfinţenia—ce ĩnţelegeau anticii prin sfinţenie.
۞
Când Siegel scrie despre ‚emascularea creştinizantã a vitalitãţii iudaice’, expresia nu e mai oportunã ca pervertirea culturii germane de cãtre evreimea decadentã, etc..
۞
Ieri, predica despre altruism, ĩmpãrţire, sinergie, puţinul necesar care e partea omului.
۞
DF Wallace—cinci cãrţi de filozofie,trei poeţi englezi, trei romane, 12 prozatori, doi filozofi, Shakespeare.
4 x ...; autorii. Nu implicã .... Ca la Gracq.
Dan, Dna. Ojog. ‚Racheta ...’, ilegaliştii, ‚Cişmigiu’. Dumas. A compara, a confrunta. Lecturi de amuzament. Climat. Tabelele .... Arta, motivele (estetice).
Vastã experienţã literarã.
Risipa.
Istoria, plãcere, ca la Lamb, nesaţ.
Emoţia, creaţia; Seal. Climat. Cãrţile—excitant. Autorii. SF. Davidson. A—mi oferi; ed..
۞
Arta e slujitã prin eleganţa ĩn ceea ce nu e artã.
۞
Marile roluri ale lui Gable.
Gable şi Norma Shearer, Lana Turner; Jean Harlow, Myrna Loy, Gene Tierney; Carole Lombard, Virginia Grey, Paulette Goddard, Loretta Young, Joan Crawford.
۞
Nu ştiu sã formulez necesitatea de a evita ambele erori—trecerea ĩn abstract, şi deghizarea banalului ca ‚sacru’. Sacrul e ba trecut ĩn abstract, retras istoriei, texturii reale a experienţei, drapat, artificializat; ba e substituit cu cea mai crasã banalitate, cu mediocritatea sfruntatã.
Ambele greşeli survin curent—falsul sacru, romanţios—abstract conceput, şi sacrul inexistent, substituit cu banalitatea, ‚naturalizarea’.
۞
Plenitudinea vieţii şi a minţii şi a vârstei.
۞
Misterul despãrţirilor.
A crea un pic de spaţiu şi de flexibilitate pentru lucrarea Lui Dumnezeu.
A nu uita cã acestea sunt taine, revãrsãri de har, aspecte misterioase, lucrãri discrete.
Despãrţiri; expozeul; carierã de metafizician.
۞
Ĩn policierul lui, Breban reunea cele trei modalitãţi—psihologia, metafizica şi forma poliţistã, ancheta. Policier; roman psihologic şi al sexualitãţii; şi reflecţie metafizicã. Regãsesc ĩn mod spontan, ca reflecţie, aceastã formã, drept cea mai completã a policierului. Policierul care sã reuneascã psihologie şi roman ĩn sensul propriu, de artã; metafizicã şi ghicirea infinitului, sau dimensiunea religioasã; şi caracterele proprii ale genului.
۞
Ĩn religie—Machen, Waugh, Chesterton, Newman, Claudel, Bloy, Trochu, Howard, era de aur a catolicismului—veacul de aur, ĩmplântat ĩn mijlocul modernitãţii. Creativitatea fãrã precedent.
Mulţi nu recunosc raţiunea ĩntrupatã, aspectele mundane, realul.
False conotaţii, poluare, denaturare. Contactul ‚nud’ cu ceva presupune mai ĩntâi realitatea termenului personal.
Simţul anglican al lucrurilor religioase.
۞
Azi (marţi)—mãrturisirile despre conversie ale lui Davidson; douã nuvele cu Carrados [--chirurgul care rãpeşte o copilã pentru a o trata;--albiturile dau de gol soţia care şi—a ĩmpins amantul la crimã--]; metafizica lui Owens.
۞
‚I'm no fan of the books, either’.
‚an essay on those Harry Potter novels and what I think is a good way for Christians to view magic in fiction. This one requires some research and reading. You'll note over on the sidebar that I'm in the midst of Hans Christian Andersen, which will serve me when I write this one. I'll probably also give Andersen his own discussion’.
Câte un eseu—cf. azi—v. ieri (luni)—poezia.
۞
Unii nu se convertesc la ortodoxie, ci la anticatolicism.
۞
Eu critic melodramele proaste de pe poziţia şi ĩn numele melodramelor bune, izbutite.
Eu nu critic filmele proaste ĩn calitate de bergmanian—ci drept cunoscãtor de filme pentru bãieţi bune.
Articole despre filme SF, horror, polaruri, policieruri, arte marţiale, filme de fantazie; westernuri, policieruri, thrilleruri, filme de aventuri, de acţiune, filme fantastice, comedii—ĩn general, cinemaul de gen.
Vieneza; comedii; filme vechi; australianul; WW 2; horroruri; SF; filme de aventuri exotic—tropical—preistorice; peplumuri.
۞
‚Doi puiuţi de om’—o spun partizanii avorturilor. Poate cã era util şi ca respectivii ‚puiuţi de om’ sã fi fost pânã atunci educaţi sã nu se comporte ca nişte ‚puiuţi de porc’.
۞
Ca autoritate esteticã.
۞
Faptul de a trata diviziunile Bisericii ĩntr—un spirit practic, prozaic, mai degrabã administrativ decât romanţios—exaltat, ca pe ceva exterior, extrinsec, mi se pare un semn de discernãmânt; cei mari nu se lãsau purtaţi de valul exclusivismelor, nu jubilau la ideea de blocuri ecleziale antagoniste.
Nicãieri ca—n teologie nu e mai mult nevoie de a fi cu picioarele pe pãmânt, de a lepãda desãvârşit orice romanţiozitate.
۞
Cãrţi al cãror fan sunt.
۞
Dobitocul, puşlamaua de Congar scriind despre ‚ĩnrãdãcinarea ideii colegiale ĩn istoria socialã rãsãriteanã’. Jaki avea toatã dreptatea sã noteze tendenţiozitatea şi subversivitatea acestui liberal otrãvit care, semnificativ, s—a asociat cu progresiştii dupã V II—adicã cu radicalii, cu ‚iacobinii’ teologici.
Reaua lui credinţã strategicã se vede şi din aceea cã enumerã ‚diferenţele’ numai de partea latinã, lãsând impresia cã latinii erau cei care adãugau mereu noi motive de despãrţire. Aceastã defensivitate face impresie proastã şi demoralizeazã. [Ĩn alte contexte, el pãrea chiar sã se ĩndoiascã de validitatea şi ĩndreptãţirea Bisericii de a se pronunţa dogmatic şi relativiza cu perfidie rãul schismei.]
Admiraţia lui pentru Régnon e mãrturisitã.
Existã mult orgoliu ĩn aceastã comprehensivitate lãbãrţatã.
Pe urmele lui, şi ale celor şi mai echivoci decât el, cei de azi o scaldã.
۞
Sã vezi creştinismul trãit—aspectul istoric, comunitar, social, practicat.
Esenţialitatea, meridionalitatea, şi, mai ales, aspectul calitativ, firescul şi vigoarea gândirii, naturaleţea ei.
۞
Papa ca unic Episcop, unicã autoritate realã, iar ceilalţi Episcopi—ca delegaţi, ca ĩmputerniciţi. Câtã vreme existã autoritate absolutã, fãrã restricţii, necondiţionatã, aceasta este concluzia, iar ĩn aceastã perspectivã ceilalţi Episcopi apar ca ajutoare ale Papei, ca delegaţi, a cãror existenţã e cerutã de considerente practice. Altfel, cui i se cuvine autoritatea ĩn cele mari evident cã nu ĩi poate fi refuzatã nici ĩn cele banale. Cã el alege sã delege pe alţii, e altceva. Câtã vreme orice decizie episcopalã—individualã sau colectivã—ĩi e de drept subordonatã, colegialitatea e numai o decizie practicã ĩnţeleaptã, un gest de cordialitate, un act de solicitudine paternã. Din moment ce nicio decizie episcopalã individualã sau colectivã nu e absolutã, e evident cã orice autoritate episcopalã nepapalã e derivatã, delegatã, cãci implicã un consimţãmânt şi o supervizare romanã.
۞
Conceptul, noţiunea ĩnsãşi de raţionalitate şi inteligibilitate. Un concept organic, dinamic, al raţionalitãţii, noţiunea de ‚inteligibilitate dinamicã, esenţialã’. Genul de judecatã aplicat de Newman chestiunilor istorice—o ĩnţelegere dinamicã şi esenţialistã, nu de manual, nu de pledoarie, nu inerţialã.
Imperfecţiunea gândirii e foarte evidentã ĩn aceste chestiuni.
۞
Crez de artã; ĩn artã, caut emoţia, electrizantul, creaţia.
Ĩndemnul Lui Iisus. Teologia; filme. Artã, crez, EL, Loara, cr.& evreica, a opta, cr.. Falsa penurie.
۞
Eu aş spune cã libertatea decurge din natura spiritualã a unei fiinţe. Nu e o ‚funcţie’ separatã, o ‚ĩnzestrare’ facultativã, ci un aspect al faptului de a fi o fiinţã spiritualã, a conştienţei, a activitãţii conştiente.