Din viaţã

Prevenisem posibilitatea de a nu avea gaz metan pentru fierberea cremwurştilor, sb. seara; însã nu am avut APÃ CURENTÃ. Aşadar, n—aş fi putut nici spãla, nici vãrui. Nemulţumit cã n—am fãcut nimic pentru cele douã ameliorãri.
Enervat, sb. seara, de praful gros de pe nãdragi, spargerea sticlãriei (ca sã trag ibricul pentru fiert cremwurştii de sub un teanc) şi lipsa apei. Sb. seara nu am apã curentã. La Missã s—a aprins întâia lumânare a cununii de Advent (la catolici, obiceiul dateazã din 1925).
§
Cunoaşterea Lui Dumnezeu nu e impersonalã, ‘universalã’, ci, dimpotrivã, e unicã şi individualã, spune Episcopul. Misterul unicitãţii (umane), cu alte cuvinte.
§
Paróhul a explicat ieri, la Missã, ce sunt Sacramentele: semne vizibile care comunicã harul nevãzut. (Din pãcate, a redus tocmai cãsãtoria la a fi o ‘binecuvântare’, ca şi cum ar fi numai o ierurgie, şi nu o Tainã.) A predicat despre cununa de Advent, originea (protestantã şi recentã) a obiceiului, semnificaţia cununii (veşnicia, inelul, biruinţa).
Textele sacramentale vorbeau, e adevãrat, limbajul ‘îndatoririlor’, însã nimic nu sugera ‘chemarea universalã la celibat’ sau inferioritatea cãsãtoriei.
§
Toate riturile folosesc şi distribuie ierurgii şi Taine.
§
Saduceii nu Îi adresaserã Lui Iisus o întrebare teologicã, ci o obrãznicie, ceva neruşinat, o neobrãzare, cãreia Domnul îi rãspunde impasibil, fãcând din ea prilej de dezvãluire eshatologicã; însã saduceii nu ca teologi I se adresaserã, ci ca miştocari. Întrebarea lor fusese pusã la mişto, în doi peri. Iisus fãcea teologie chiar şi aşa, pornind de la orice—ca Nae, de ex., sau aşa cum Simmel instituia metafizica pornind de la pretexte variate.
§
Sunt limpede, domol şi adânc.
§
A impune.
§
Bancul; serialul din iulie; vechiul serial.
§
Nu e deajuns cã fetiţa nu are tatã ….
În loc ca fetiţa sã aibã un tatã mãcar ….
§
Cochetatul mã scârbeşte, mã dezgustã, mã ‘taie’, mã strange, nu mã excitã.
§
Dumnezeu m—a împins cãtre încredere, cãtre încrederea în câţiva oameni.
§
Viaţa afectivã, iubirea; literatura; cãrţile; muzica, mai ales aceea a austriacului; meseria; reflecţia.
§
A fi un GS al creştinismului, pornind de la climatul sofiologic/ rusesc. Interpretarea datã palamismului de cãtre CK.
§
Dres cu amabilitãţile rococoului preromantic german (de ex., poetul pregoethean W.).
§
Adâncimea metafizicã obiectivã a lui Mozart, constatatã de atâţia metafizicieni. La el libretul, cuvintele sunt numai pretext, ceva exterior, extrinsec. Reflecţii metafizice mozartiene.
§
În privinţa lui SK: cuvântul lui GM, împotriva cuvântului lui CN.
§
Ea m—a umanizat.
§
Discurs şi senzaţie. Veleitãţi. Pura plãcere: Joyce, Sh., etc..
§
Alţii preferã arta cuvântului, aceleia a senzaţiilor; şi scot senzaţii scânteietoare din arta scrisã (Bloy, de ex.).
§
Atmosfera patologicã, prãpãstioasã şi stranie din lumea talibanilor schismatici, preferinţa lor pentru negativitate şi ostilitate.
§
La CT, GS, KR, la Gillet şi Clément, la marii scriitori religioşi sau metafizicieni, existã ceea ce la Nae e numai promis.
§
Purificarea noţiunii de persoanã, propusã de Mitr. Ioan.
§
Dezlânarea.
§
Poeme.
§
Ingeniozitatea în alegerea subiectelor nu înseamnã improvizaţie. Iar improvizaţia nici nu înseamnã acelaşi lucru la Mozart sau Bach, şi la nu ştiu ce cârpaci.
Numai câtorva, puţini, le e datã rapiditatea inspiratã, le e dat sã improvizeze scânteietor şi semnificativ.
§
Curtarea ateilor.
§
O înfãţişare şi ambianţã îngrijitã, pentru o gândire îngrijitã.
§
Eseuri de revizuit, corectat, îndreptat, şlefuit, de netezit asperitãţile stilistice, sintactice, etc..
§
A împãrţi. Excursii. Organic. Muzicã. Dansul. Miros; gurã; haine.
§
Mere, cola, SF, chimia.
O istorie a chimiei.
A cataloga.
§
Lossky preluase arsenalul, panoplia slavofililor, şi se interesa de stãreţism, despre care a şi scris şi l—a studiat (are un studiu, şi mi se pare cã şi un v. în colaborare).
§
Despre Joantã, Vlachos, Larchet, psihoterapie, Ware, Patriarhii constantinopolitani, Bartolomeu, Atenagora şi succesorii lui, duplicitatea şi oportunismul, sârbi, constantinopolitani, greci,
§
Sârbii, constantinopolitanii, Mitropolitul anti—ecumenist, cabotinismul francezului, teatralitatea şi afectarea, ecumenismul, blonda, lipsa nerãbdãrii, ironia, ocãrile, pila.
§
Cum trebuia sã fi fost. Irakianul.
Scârba faţã de nevasta popii. Încercarea de a mã dirija.
Mã simt puţin înafarã, ca nefãcând parte din tablou. Absenţa nerãbdãrii, calculul cinic. Indiscreţia. Cum trebuia sã mã fi comportat.
Pedepsit.
O mahalagioaicã, o dobitoacã şi un irakian. Cum trebuia sã mã fi comportat.
§
Dispreţ. Lipsa nerãbdãrii. Darea pe mâna unei isterice nef…. Darea pe mâna unei gãşti. Deriziunea. Tel.. Tonul de la cabinet.
Umilit în public. Expresiile stânjenite.
§
Cititul în buclã. HT. JG şi HT; no..
§
Ieşirea, luni. Cuvinte cam tari; brutale.
§
Igienã. Pacienta. Bãutura.
§
Cei care sunt mult mai la curent cu viaţa, întâmplãrile, intenţiile, dezideratele şi planurile ei. Întâietatea ‘comunicãrii’.
§
Dispreţ; bãlţi.
Obosit, tracasat, bãlţi; axile.
‘—Cu ce drept ţi—ai bãtut joc de iubirea mea, când tu nu mã iubeai?’
§
Umilirile; golãneţii, idealul ei; ce sã iubeascã; un om murdar, neîngrijit, îngãlat, singuratic; luciditatea, ştiu cã …, paradoxul, dispreţul, lipsa nerãbdãrii.
§
Nici bleg, nici crispat.
§
La larg. În voie.
‘—M—am obişnuit sã te iubesc în imaginaţie, încât nu ştiu cum am sã te iubesc în realitate.’
§
Numai G. ştie cum sã mã ia; mi—a adresat câteva cuvinte ….
§
Maurice Renard înţelesese faptul cã poesc e Wells, nu Verne. Adevãratul continuator al lui Poe e Wells, nu bine intenţionatul Verne.
Goticul poesc e continuat de goticul victorian al lui Wells, nu de prozaismul imaginaţiei verniene; contrast pe care nici ‘Morgan’ (bedefilul francez), nici Hobana, nu—l subliniazã.