Din viaţã

Ba se putuse încã de acum 7 ½ l.. Suspendarea oricãrei comunicãri.
§
Azi, luni, m—am fãcut de râs învinuind—o de interes.
§
‘Marionetã’& ce vrea ea& interes& Franţa. Descusut.
§
Nu mai fusese zâmbetul încurajator—însã fusese privirea imploratoare—şi chinuitã, expresia de suferinţã—ca şi uitatul acela la ceas.
Cele opt ocazii irosite (banii; luni; ‘hârtii vechi’; pontajul; joia, frica; 2 x râsete). Eram prea speriat.
§
Carenţele: infantilismul, alintarea; mâncarea; indiscreţia.
§
Ochii verzi; cum arãt, atractivitatea; gândul la fuste, nordul Rusiei; Gabi (sora); fustele şi bãrbaţii însuraţi.
§
Mã intereseazã condiţionãrile biologice ale minţii şi comportamentului uman.
§
Snobisme.
§
Ce fel de muzicã ascult, ce opere, care italieni; culoarea mobilei, candelabrele. Stampe. Sc. XIX.
§
Marca, stigmatele degradãrii morale.
§
Care culoare a mobilei s—ar potrivi la aşa o muzicã, la italienii pe care îi ascult.
§
De familia ei îşi bate joc, nu de alteia.
§
Dãruirea cerutã de cuplu pretinde monogamia, e ireconciliabilã cu poligamia.
§
Existã potriviri parţiale, de diferite grade, şi unica potrivire perfectã, desãvârşitã.
§
Nivelurile adânci ale afectivitãţii.
§
Nu are nevoie sã mintã.
§
Predicile Sf. Grigore; Anania ca exegezã; Vlachos; alte 3—4 cãrţi; Lecca.
§
Dulciuri; cola şi fumat. Tarabe; cãrţile; ed..
§
Despre radiestezia, pseudoexplicaţii, minunile Sf. Grigore şi ale Sf. Toma; azi—ce înseamnã a fi credincios.
§
Ca sã nu—mi fie ruşine.
§
Pretextul.
§
Semne biologice ale primirii. Funcţia lor biologicã e de a primi. Funcţia lor este de a se plia, de a se mula, de a suplini tonicitatea prin mulare. Religia creştinã spune cã bucuria sexualã nu e un truc reproductiv, un mecanism de asigurare a interesului pentru reproducere, ci un simbol al unirii cu Dumnezeu.
§
RN provine din Sofronie—şi din mistica atonitã palamistã, isihastã—nu din CN, cu care nu are nicio legãturã.
§
A trece prin cât mai multe împreunã, a fi amândoi la cât mai multe—rodarea.
§
Ca foarte mare scriitor, prozator; însã nesuferit ca om—cf. lui P., orgolios şi vanitos—cf. ieri.
Ca taumaturg. Minunile lui. Discreţia.
Vol. despre polemiştii antilatini.
§
Istoricul de constrângere. Nepãrtinirea.
§
În lumea religiosului gãsim esteticul în stare foarte purã (muzica, plastica, veşmintele). Elemente care nu ţin de ornamental.
Marea muzicã e adesea religioasã—ca şi marea plasticã; ceea ce e explicabil nu numai sociologic—conjunctural, însã şi metafizic.
§
Maicile; pretextul. Când; concursul. Cuvântul. Şase paşi. Stareţ\ abate. A observa (luni)& 2 x limba ascuţitã& Dumnezeu dã …& ‘numai fã—i odatã’; nu neînsurat.
Armia& decanul radiologilor. Exdecanul.
§
‘Ascultã tu—citeşte tu—şi pentru mine. Puţini citesc.’
§
Troparele Învierii şi ale Rusaliilor.
§
Fluxul emotivitãţii şi acela al deciziei, al voliţiei, la femei.
§
Aere de naş. Alegerea, o curvã drept iniţiator creştin; cadoul; insinuarea, ‘gãsitul alteia’.
Universul creştinismului.
§
Vãicãreala; ştiutul a ceea ce vrea.
Scrise azi.
Nevasta irakianului; ecografistul, Klatzky; fostul vecin—azi (joi).
§
Gustul şi deprinderea culturii, sau cultura metabolizatã—Gracq, Marcel, Simmel; Paleologu şi Ralea—când cultura, metabolizatã, oferã termeni fireşti. Într—un anume fel, aceasta şi defineşte temperamentul de eseist. Discreţia şi ironia însoţesc atitudinea autenticã. La GC existã indiscreţie, o mãsurã de indiscreţie.
§
Vioiciunea vs. înveninarea, crisparea, amorţirea.
§
Sentimentul cã ies din trei decenii de beznã şi de pustietate.
§
Romanul de marţi: ed.—cf. azi. 4/ an.
§
Articole.
§
Oraşe; haine; cãrţi, literaturã; muzicã, operã, culoarea mobilei, candelabre; stampe, galerii.
§
Ca sã fiu vãzut în clinicã. Azi. Cf. azi.
§
Simeon, Grigore, Isaac, Vasile, un sinait, Teolipt, antologia patristicã şi aceea mariologicã (nu ştiu dacã chiar acesta e termenul folosit). Mariologia cu ambele aripi.
§
Aproape orice act uman e ‘cu gând ascuns’—sau ‘nu e fãrã gând ascuns’. Arta nu redã acest lucru—sau îl îngroaşã ostentativ. Majoritatea artei, chiar prestigioase, e o redare destul de ineptã a vieţii.
§
Arta narativã vernianã. Existã, oare, o artã narativã vernianã? Arta naraţiunii verniene, procedeele şi atuurile ei. În ce constã.
§
Glastra, mirosul, surpriza, aerul oarecum blajin.
§
Ceea ce e mai presus de orice îndoialã e genialitatea lui Mozart, anvergura geniului sãu. Într—un anumit sens, el chiar este ‘unicul compozitor’, singurul compozitor existent.
§
Casã; curãţenie; rafturi; cãrţile.
§
Se poate ca ea sã fi intenţionat totuşi sã procedeze discret—iar eu sã fi rãstãlmãcit din nou. Se poate ca ea sã nu fi vrut chiar atât de mult sã se observe.
§
Atenţia exclusiv la viaţã şi la real, la gesturi, comportamente, etc., a femeilor. Ele sunt la antipodul neatenţiei—sunt toate numai atenţie.
§
Noianul maculaturii pseudoreligioase, de propagandã antisemitã.
§
Se poate vorbi despre climatul spiritual rãsãritean; care nu e regãsibil în caricatura oferitã de fanaticii de azi.
Puerilitatea fanatismului.
§
Fiecare romancier are şansa, cu romanele lui, de a fi Beyle, de a scrie ca Beyle, de a face romane ca ale lui Beyle.
§
Dna. Y. a ştiut, deasemeni, ce vrea de la romanele ei, ce rezultate intenţioneazã—miracole de calibrare.
§
Preferinţa fanaticilor pentru sfinţi ca Iustin Popovici şi Ioan Maximovici şi pentru teologi ca Tauşev, Pomazansky şi Rose, ca sã nu mai vorbim despre Kalomiros şi Puhalo. Cam acesta le e universul cultural—cu ceea ce se mai poate anexa de la sfinţii şi teologii ruşi şi eleni ai ultimelor trei veacuri. Este o ortodoxie reinventatã, rescrisã în ultimele trei veacuri, reconfiguratã pe tiparul anticatolicismului. Ortodoxia rusã, sârbeascã şi elenã, galvanizatã de resursele anticatolicismului militant şi defãimãtor. Armele ei sunt dezinformarea, minciuna, defãimarea şi calomnia.
Rigola teologiei. Teologie de rigolã, vehementã şi ‘aţoasã’, combativã şi calomnioasã. Inventarea teologiei calomnioase—poate cã dinaintea Sf. Fotie cel Mare—şi trecând, de la Sf. Fotie cel Mare, la Nichita, la Sf. Grigore, la Sf. Marcu şi la pionierii renaşterii, ai reformei isihaste a sc. XVIII, reformã aşa de necesarã, însã poluatã de balastul anticatolicismului prezumţios. Cu vremea, creştinismul rãsãritean schismatic s—a deprins sã existe şi sã se afirme mai ales ca termen de opoziţie, ca polemicã şi ca atitudine combativã, neprietenoasã.
Drept care, autorii—fetiş ai neoortodoxiei sunt Sf. Fotie cel Mare, Grigore al Tesalonicului şi Marcu al Efesului, Iustin Popovici şi Ioan Maximovici, Tauşev, Pomazansky şi elevul lor, Rose (discipol silitor), Puhalo şi Kalomiros—întrecându—se unul pe celãlalt în fanatism şi chiar în vigilantism doctrinar şi plonjând, de fapt, ortodoxia în incertitudini. Chestiune şi de temperament, la unii dintre ei. Neoortodoxia îşi are autorii ei fetiş, reperele literare fetiş, care definesc profilul de fanatizare şi de separatism orgolios.
Dezgustat de principiul unei atitudini.
§
Ca de la femeie la bãrbat.
§
Moise, Iov, Emanuel şi ‘biruirea rânduielii firii’.
§
Dacã aş fi avut bunul simţ de a da curs îndemnului ei sã cer cele vreo douã albume de muzicã electronicã—îndemnul ei, din priviri.
§
Azi, în Ajun, sfâşietoarea colindã despre izgonirea lui Adam, despre Adam şi alungarea lui din Rai.
§
Ieri, joi, trebuise sã fi cerut albumul de colinde.
§
Reticenţa patrologului faţã de sfinţii neoortodoxiei, de fetişurile ortodoxiei de datã recentã, reconfiguratã polemic (împotriva vechiului izvor grecesc foarte pur)—nu numai Iustin—însã şi rusul Ioan—şi practicile pastorale instituite/ inaugurate de acesta—nu, însã, şi faţã de rusul Serafim. Patrologul e un bãrbat nedispus sã se joace cu astfel de lucruri.
§
Nu se poate nega o anumitã atractivitate a ortodoxiei sc. XX, isihaste şi neptice.
§
Albumele propuse—bolile—‘numai fã—i odatã’. Azi; ieri. A irosi. Casã. Curãţenia. Albituri. Perdele. A amâna. Casã. Orã: cf. azi—complacerea—ripostã, femeile.
Scurtul moment de descurajare vs. cartea athonitului şi fumat. Rafturi. Inspiraţia. Fumat.
§
Crãciunul este vizitarea de cãtre Dumnezeu, şi mângâierea sãracilor lui Israel. Acesta e semnificaţia sãrbãtorii—venirea mântuirii, vizitarea lui Israel de cãtre Dumnezeu, mângâierea sãracilor izraeliţi. ‘Cã face câte vroieşte.’ ‘Sãracii lui Israel’ sunt, în sens generic, aceia care nu Îl au decât pe Dumnezeu, binele suprem, drept unic bine.
Mai este şi profeţia ‘Revãrsaţi roua, ceruri’. Într—un anume sens, chiar Naşterea aduce mântuirea aşteptatã; se sugereazã cã însãşi Naşterea este venirea mântuirii fãgãduite, care e oferitã deja cu Naşterea. Crãciunul este o sãrbãtoare a mântuirii, a împlinirii profeţiilor; el corespunde unei cristologii aprofundate şi savante. Întruparea este principiul mântuirii. Ceva ‘peste Întrupare’ nu se va mai da pentru mântuire; şi tot restul din ea decurge. Întruparea este însãşi lucrarea mântuitoare—cãci e oferirea persoanei—e vizitarea de cãtre Dumnezeu a celor neînsemnaţi ai lui Israel, a sãracilor lui Israel.
Naşterea este rãspunsul aşteptat la profeţii, o sugereazã Lit.. Naşterea este însuşi darul persoanei. La Naştere e dãruitã persoana lui Emanuel, a rãscumpãrãtorului aşteptat.
Profeţiile mesianice veterotestamentare sunt mai ales fãgãduinţe ale ivirii, ale naşterii, ale venirii—nu ale Pãtimirii sau morţii rãscumpãrãtoare. Ceea ce e fãgãduit e ivirea, sosirea între oameni. La Naştere e dãruitã persoana. Teologia Naşterii Mântuitorului este un rezultat tardiv al spiritualitãţii creştine, ceva la care s—a ajuns treptat—înţelegerea bucuriei sãracilor lui Israel şi împlinirea fãgãduinţelor mesianice. S—a trecut, cred, de la barbaria mitologiei sacrificiale, la darul persoanei, la bucuria prezenţei, la sinceritatea bucuriei discrete şi nesupralicitate. VT e ‘realizarea prezenţei’, pedagogia prezenţei, a ‘vizitãrii lui Israel’. Mitologia substituţiei sacrificiale e abolitã. Rãmâne ‘bucuria prezenţei’, a împãrtãşirii. De la jertfa Lui Iisus, se trece la Persoana Lui. Gând adânc, necuprins. Contextul spiritual al Crãciunului este ‘vizitarea sãracilor lui Israel’, misterul discreţiei dumnezeieşti. Crãciunul este pogorârea între sãracii Israelului.
§
Celebrarea—rugãc.—tel.—lecturi—operã—casã—haine.
§
Reprezentare vagã şi confuzã.
§
Obez—falus—casã—igienã—haine—rufe—lecturi—operã—rugãc.—savoarea, tel.—prilejul.
§
Vechea istorie de complicitate a Rãsãritului creştin cu Islamul. Pactizarea cu Islamul.
§
Nãdejdea este la darul de la Dumnezeu.
§
Toţi sfinţii Tãi se bucurã cu Tine de celebrarea Naşterii Tale, Hristoase Mântuitorul nostru. Numai Tu eşti chezaşul a tot binele nostru.
Toţi sfinţii Tãi, preschimbaţi cu totul în iubire şi afecţiune, în simpatie şi împreunã—simţire, în bucuria luminii Tale suprafireşti. Toţi cei ce din inimã Te—au slujit aici pe Tine, se bucurã acum de prilejul celebrãrii Naşterii Tale, al venirii Tale.
§
Iubirea, afecţiunea, simpatia—cele douã lumini de la capetele existenţei Lui Iisus Nazarineanul—Naşterea şi Învierea.
§
Anul creştin. Simboluri. Praznicele zise ‘împãrãteşti’—adicã sãrbãtorile majore.
Naşterea, Învierea, Înãlţarea, şi Pogorârea Sf. Spirit sau Cincizecimea.
Ca ortodox papist, filioquist şi imaculist.
Cu ce ies; a merita. Cu care cetitori în gând—când scriu sau public. ‘Preocupãri’—altele decât cetitul şi ascultatul.
§
Religia sau creştinismul este, ca şi cultura, ceea ce mai rãmâne dupã ce s—a uitat totul.
§
Viaţa diminuatã şi restrânsã,
§
Naşterea este Întruparea, sau sãrbãtoarea Întrupãrii. Ea, mãcar, e neatinsã de mitologiile sacrificiale; e darul Persoanei.
§
Ci a bigoţilor şi credulilor care le scriu viaţa.
§
Teologia Naşterii sau a ivirii, a sosirii între oameni, e teologia întrupãrii. În sens larg, a unirii firilor.
§
Lexicograful; romancierul scoţian; radiologul reputat.
Misionarul belgian.
Petreceri; romane, onoarea; vãduva; catolicul; religia. Rãstãlmãcit. Similitudinea.
§
Teologul harului irezistibil—ca şi al împreunã—lucrãrii.
§
Extravaganţele mistice.
§
Nãdejdea cã ‘nu se observã’.
§
Nu înseamnã deloc ceea ce crezusem eu cã ar însemna.
§
Biografii bigoţi, creduli şi mãrginiţi, stupizi, nãclãiţi.
§
4 x prilejul—azi (tel.\ savoarea; obez; i.; rugãc.; athonitul—cf. ieri şi joi; lecturi; Naşterea; operã).
§
Unicul bine: cf. Mamei. Fuste; purtatul fustelor. Fuste. Fustã. Ocaziile.
§
Dacã a vrut atunci—şi dacã ştia cã mai urmeazã alte 2 l.—de ce nu a vrut peste 20 z.? Cu 2 l. în urmã, cum intenţiona sã facã? În ce fel intenţiona sã facã atunci, şi nu s—a mai putut face aşa nici de Crãciun?
§
Rufe. Lingeria. Halate. Mizeria. Hal. Casã. Curãţenia.
§
Poate, însã, cã venise tocmai ca sã—mi cearã s—o aştept alte 2 l.. Însã riscul? Însã acum 5 l.?
§
Ori nici atât, ori totul.
Iscusiţii, pricepuţii, dibacii.
Vremea. Fuste scurte. Fustã. Blonda—încetinirea; chioşcul.
Viaţa mea irositã. Exploatarea singurãtãţii. Sleit; epuizat. Abuzarea cinicã şi crudã de credulitatea mea. Ce însemnase raidul;
Folosirea unui concediu medical. Nici chiar Crãciunul nu a fost un motiv suficient pentru devansare. Nicio nerãbdare, nicio generozitate; numai meschinãrie. A cere atât, fãrã a avea ceva de oferit. Comunicarea; ‘spusul’. Jalnici. Nepotrivirea. Neţinutul seamã de ceea ce vreau eu.
Nederogarea. Neclintirea.
Atunci ce mai vrusese, acum 2 l.?
Cenuşã. ‘Nici 2 s..’ Rãspunderi. Rãspicatã.
Dispreţul impasibil.
Obez. Haine. Banii. Duş.
Viaţa mea irositã, pustie.
Ghete, lingeria, blugii, haina.
§
Uniformizarea doctrinarã s—a produs cu preţul unei siluiri a înţelesului textelor biblice. S—a forţat interpretarea.
§
Uimitoarea puţinãtate a capacitãţii mele de înţelegere şi interpretare.
§
‘Mi—ai cerut ceea ce niciun alt bãrbat n—ar fi acceptat.’
§
Ca sã mai fiu lovit o datã—şi de tine, şi de cealaltã.
§
Aş fi avut rãgaz pentru operã şi lecturi. Noianul restriştei. Prea prozaic, ambele ocazii: ratate ( ¼ an de la aniversarea ei; 11 l., de Crãciun); sentimentul.
§
Oct.\ nov.. Haine. Pantofii. Ghete. Haine; cãrţi. Valuta. Banii. Trad.. ‘Preocupãri’. Scuarul II: imaginea; dedicarea. Blogul …. Analize. Articole. Trad..
§
Ce îi era imputabil trad. lui Blaga—nu necinstea, ci chiar mai rãu.
§
Lecturi, operã, muzicã, igienã, lit.; socialul; casã, curãţenia; rafturi. Transformarea. Renovarea.
§
Nãruirea.
§
Cãrţi vrute, poftã: nearb.& reflecţie (carnete; jurnalul; articole)& scuarul III. Cinema şi patru bloguri.
§
Praful. Scãldarea în praf. Hainele cãzute& haine deteriorate& romanul de marţi: ed.& scaunul atins, ieri& cãrţi deteriorate, la renovare.
§
Cf. ieri: carnete& jurnalul& articole.
§
Cam fadã, cam astringentã, cam secularizatã şi laicizatã.
§
Blogul …: dedicarea; scuarul II. Stripologul francez ciufut.
§
Marinarii.
§
Verighetã. Chinuri. Teamã. Colţul.
Singurul stareţ benedictin cu soţie.
Maicile: dintr—o privire.
§
Dumnezeu dã mai mult, ca sã cearã şi sã aştepte mai mult, şi sã sfinţeascã mai mult, sã întoarcã mai cu temei.
§
Cred cã Sf. Ioan Damaschin e unicul Pãrinte al Bisericii arab. Nu mã refer la autori proveniţi din ţãri cucerite de cãtre arabi.
§
Vâltoarea. Haine. Etnia ei. Largheţea. Neumilitã& maicile& ce e credinţa& contracepţia. Perfuzorul; gratarea venelor.
Mâncarea.
Damaschin& irakianul; autoritatea& verigheta.
Fete.
Haine.
§
Sãrbãtori care sunt valorizabile teologic—numai cã aparţin planului de edulcorare, de sentimentalizare neroadã şi de zaharisire ineptã a creştinismului.
§
Creştinismul zgribulit, friguros, rebegit şi crispat, amorţit, morocãnos şi ciufut.
§
Haine. Haine—fâşneaţa—blonda—o adultã—blonda, la tel.—4 x fâşneaţa—tânãra, la chioşc—o altã copilã—haine—haine: cf. ieri. Haine. Obez.
Haine.
§
Haine.
Uzarea.
Chinul. Verigheta. Ca vãduvã. Indicii; raidul.
Libidinoşii.
Graffiti.
§
Ba ea crede cã mã meritã, şi cã mã cuvin ei.
(Timide) aprecieri despre filme, muzicã şi pictori.
§
A umili. Cruzimea. Capul, boala. Pãlmuirea. Închinarea. Rugãc. cerutã. Neaşteptata brutalitate sãlbaticã, cu care am rãspuns regretului ei pentru o boalã de care nu era vinovatã. Impulsul acela de a lovi. Setea de a lovi.
§
Aerul liniştit, de sfinx, al oamenilor abtuzi şi mãrginiţi—cauzat de faptul cã nu au suficiente idei; impasibilitatea lor e aceea a insuficienţei de idei. Insuficienţa ideilor dã aerul impasibil şi autoritar; mãrginirea, îngustimea conferã calm.
§
Pocitania obraznicã, îndrãzneaţã şi instinctualã. Bruta. Stârpitura libidinoasã, agresivã.
§
Lexicul şi logica avansurilor şi rãspunsurilor.
§
70 mii Euro. Cam 1, 5 mii Euro/ l.. Irakianul. Haine.
§
Ziarele: ed..
§
Dans.
§
Firea seninã, domoalã şi liniştitã.
§
Încadrarea în tonul, stilul şi vehemenţa epocii; practica diatribelor.
§
Orgoliul, la Pãrinţi. Cotitura.
Despre Iustin, prudenţã, Paisie, Rose, false prestigii; Pârvu şi Papacioc, NT şi manuale. Ieri: ‘arãtatul bine’. Smerirea; rugãc.. Pericolul. Legende. Complexe. Logicã. Vãicãrelile din poemele Sf. Grigore Teologul; Sf. Vasile. Panegiricile familiale. Termenii exageraţi. Ipocrizia. Un anume orgoliu real. Colindele. Aparţii—athoniţii. Minunile ‘Ieşirii’. Sf. Toma din Aquino şi chipul. Tinereţea.
§
Venea la obşte o datã pe sãptãmânã; gusta singurãtatea.
Gregarii.
§
Era, de fiecare datã, singurã.
§
Singurãtatea e bunã şi cu sila.
§
Ce scrieri ale lui Paisie.
§
Sinceritatea crudã: schimbase câteva vorbe banale, fãrã nicio importanţã.
§
Obez.
Complexe. Arãtatul bine—cf. ieri. Pericolul.
§
Încadrarea nevoitã, nu oportunistã, în norma şi tiparul epocii. Utilizau convenţiile vremii.
§
Singurãtatea într—un mediu religios e şi mai descurajantã.
§
Vipere. Legende; sc. IV. ‘Ieşirea’. Arhiereii.
Temperament şi inhibiţii.
§
Truisme şi banalitãţi. Teoria ‘istericelor’, din partea unei nimfomane.
§
Mai degrabã bun decât inteligent, mai degrabã cinstit decât bun.
§
Veninos; a calomnia. Explicaţia calomniilor; de ce calomniazã.
§
Anania, Savatie, Siluana, biografia lui Paisie.
§
Ca sã i le povestesc. Ca sã i le analizez şi desfiinţez.
§
Viaţa mea e una fãcutã praf: însã e la picioarele Preablândului Mântuitor.
Iertarea şi femeile. Iertarea. Sufletul& fuste scurte& blonda: sb., paşii, chioşcul& aspiraţii& nevoia trupeascã.
§
Ucenic: nu în silã şi de nevoie, ci vrând.
§
Cei patru autori: hispanicul, patrologul pe jumãtate grec, preotul filorus şi literatul ciufut.
Surogate.
Analize. A merita. Cu ce ies.
§
În faţa inteligenţei şi caracterului dv., eu simt smerenie.
§
Adâncimea realitãţii: noţiune pe care o am de la Bloy şi Claudel—ideea cã realul e semnificativ şi profund.
§
Inhibiţii, nu complexe. Inhibit, nu complexat.
§
Procesorul.
INTEL.
§
Reputaţia. Medicii.
§
Baie.
§
Adulta (Carmen Cãruntu), sânii ei, sufletul. Iapã zdravãnã.
§
Asiaticii—chinezii şi japonezii.
§
Ca hinduşii.
§
2 x irakianul (minciuna; stupiditatea).
§
Valuta—cf. luni. ‘Fãrã posibilitãţi’.
§
Cã ‘realitatea e profundã’. Gând religios.
§
Cã o Maicã mi—ar trebui, cã o Maicã ar şti cum sã mã ia.
§
Femininul denaturat.
§
Intrarea în sfera unei atenţii a femininului, a unei relaţionãri emoţionante.
§
Ceea ce stricã sau stâlceşte simţirea femininului, a umanului întreg.
§
Înţelepciunea la care ajung femeile, foarte de tinere—şi care nu e prudenţã sau viclenie.
§
Bãrbaţii estetizeazã; femeile sunt deja.
§
Cã nu aratã ca o femeie care se simte iubitã şi respectatã.
§
Viitorul. Iertarea (luni). Smerenia (cf. ieri). Iubirea (luni).
§
Neiubirea. Temperament. Iluzii.
Stricteţea. Spaima.
Orice—ar fi gândit, trebuia sã—şi taie limba, decât sã—mi spunã.
§
A decela rãutatea, blazarea, sfruntarea, cinismul—nu furia sau supãrarea—ci rãutatea tonului, înverşunarea.
§
A bea cu nesaţ afectivitatea femeilor.
§
Femeile înseamnã ‘femeia’.