Am reînceput sã mãnânc foarte mult şi sã beau destul de mult; rinofima

Am reînceput sã mãnânc foarte mult şi sã beau destul de mult; rinofima



Monstruoasa rãstãlmãcire a comportamentului ei.
Cãsãtoria nu e un compromis, nici o concesie fãcutã ‘naturii decãzute’, nici ‘mai puţin decât desãvârşirea’—cum crede o parte a Apusului augustinizant.
(Sefistul) Renard avea figura şireatã de vulpoi a lui Mauriac şi Heidegger. La ambii francezi, expresia de viclenie maliţioasã are o notã de intelectualitate şi fineţe, pe când la neamţ pare mai obtuzã.
Generozitatea refuzatã.
Prãfuirea.
Umbrela deterioratã.
Universala prãfuire.
‘Morgan’ îmi inspirã gândul unor eseuri la obiect, lapidare.

Episcopul, bedefilul, hispanicul şi stripologul. Vârsta, vecinii, bunul simţ. Episcopul are câteva alineate shakespeareiene (“Pericle’, ‘Poveste de iarnã’, ‘Visul …’). Shakespeare, spune Episcopul; Mozart, aş adãuga eu (--din care ascult un fel de antologie--).
Mozartienii. Italianul, ieri—orã. Praful, valul de praf, prãfuirea.
Dum., ascult mult aria lui Cherubino (din ‘Nunta …’).
Igienizãri îndelungi şi meticuloase.
Intenţionasem sã vãruiesc, sã uleiesc, sã spãl parchetul şi sticlãria, sã curãţ mobila, etc., sã merg dupã faianţã, ciment, chiuvetã şi prizã, ziare, pantaloni şi ghete.
Ce e mai bun; la care eu adaug muzica de operã. Svaoarea, divertismente, dansul, muzica, fiinţã de cuplu.
Regizorul Bergman m—a îndreptat cãtre Mozart. El e la originea interesului meu mozartian, cu un film în care citeazã ceva, de o nespusã frumuseţe, din ‘Don Juan’. În general, teologii sunt mozartieni neconvingãtori (cei doi elveţieni; mai ales danezul).
Estetizarea propriului trup. Estetizarea începe de la propriul trup, de la îngrijirea propriei înfãţişãri, de la bucurarea direcţionatã prin acesta. Omul sã nu urâţeascã lucrarea Lui Dumnezeu.
Profunzimea intervenţiei Lui Dumnezeu.
Am sfinţii, îi am pe grecii mei, pe rãsãritenii mei, bizantini, eleni şi ruşi.
Concluziile înaintea principiilor.
Scuarul şi blogul: dedicarea, cuplul.
Fiecare partener îşi primeşte sensul de la cuplu.
E semnificativ cã ‘nunta din Cana’ e unul din ‘semnele lui Ioan’, ba chiar întâiul dintre ele, în dispunerea simbolicã a redactãrii ioaneice.
La Missa de searã am ajuns abia la ultima frazã a predicii (care tocmai cita Psalmul responsorial).
Ce minunatã e lucrarea Lui Dumnezeu, care a adus la un loc doi oameni care aveau o nevoie imensã unul de celãlalt.

Teologia unui laic, şi a unui bãrbat care iubeşte. Nu teologia unui abstinent sau a unui ‘sublimat’.

Ieri, marţi, efortul de a fi nesuferit.
Din calcul, din simţ practic, nu din ingenuitate.