Monah Damaschin Grigoriatul, ‘Povãţuiri din Sfântul Munte. Convorbiri cu pãrinţi athoniţi contemporani’

Monah Damaschin Grigoriatul, ‘Povãţuiri din Sfântul Munte. Convorbiri cu pãrinţi athoniţi contemporani’







Aceastã carte, scrisã într—un stil firesc şi savuros, adesea încântãtor, mi—a adus multã limpezire, linişte şi bucurie autenticã. Unora nu le place creştinismul neogrec, cu sfinţii şi lumea sa; eu citesc cu interes ceea ce are legãturã cu acest univers duhovnicesc vast.
Sunt bucuros sã sugerez lectura cãrţii monahului Damaschin Grigoriatul, ‘Povãţuiri din Sfântul Munte’, literaturã duhovniceascã bunã, un vol. emoţionant şi optimist, care se deschide cu povestirea întâlnirii unui om vârstnic, pe Sf. Munte, cu Preacurata Nãscãtoare, şi continuã cu stenicul dialog cu Theoclit; acest bãtrân viguros nu pierde, nici pe patul de moarte, prilejul de a—l mai probozi o datã pe adversarul sãu, Yannaras, faţã de care simţea o antipatie proverbialã. În dialogul cu Iacov Dionisiatul, bolnicerul, este amintitã coliba Cuv. Benedict Aghioritul.
Sub mitologie, sub convenţiile limbajului, sub folclor şi legendele monastice, pe care unii pot sã le guste, iar alţii, nu, se strãvede psihologia şi cogniţia, priceperea umanului, a sufletescului. Un bolnicer face observaţia simplã cã lauda duce la mândrie, perverteşte, iar mândria demonizeazã. Convorbirea cu acesta, Iacov Dionisiatul, este, şi în ansamblul ei, extrem de impresionantã. Teodosie Dionisiatul îi evocã pe Iosif, pe Efrem şi pe Pelaghia din Kalimnos.
Întâmplãrile minunate ale Cuvioasei Pelaghia m—au bucurat (Sf. Dumitru şi icoana; Sf. Gheorghe şi vinetele; Deipara şi Iisus). Într—adevãr, stilul minunilor relatate în vol. lui Damaschin Grigoriatul au marca autenticitãţii.