Preajma sãrbãtorilor. Cãrţi şi muzicã

Preajma sãrbãtorilor. Cãrţi şi muzicã




În seara Crãciunului vremea era blândã şi un pic umedã; femeile tinere purtau fuste scurte, am observat mai multe femei cu fustã scurtã, aşa purta şi o catolicã blondã de care sunt eu interesat.
Lecţionarul Missei cuprinde o proorocire a lui Isaia şi nişte versete interpretabile arian, neconvingãtoare cristologic, ale Ap. Pavel.
Pe drum gustam veninul, amãrãciunea calmã, bucuria rea a izolãrii, a incognitoului desãvârşit.
Totul a fost semnificativ: singurãtatea, lipsa mâncãrii, blonda; ba chiar şi fustele scurte purtate de femei în seara Crãciunului. Eu eram amar, furios, pustiit, neputincios, nevolnic, învins. Meniul meu de Crãciun a constat în cereale cu lapte şi mere. Am citit câteva pagini despre Sf. Ioan Damaschin, şi începutul predicii lui de Crãciun.

Ieri searã mi—am amintit cu furie şi amar, cu urã, cu exasperare, de cãrţile deteriorate la renovare (ambele PSB—uri noi, romanul americancei, ed. ROŞU ŞI NEGRU—cu mania muncitorilor de a scoate cãrţile din sacoşe, fãrã a se întreba de ce oare eu le lãsasem acolo; apoi, oglinda). A fost un Crãciun foarte pustiu, de restrişte, ei nu i—a pãsat cã eu nu aveam pe nimeni, etc..
Însã acest Crãciun de restrişte, mai pustiu şi mai fãrã sens ca niciodatã, a marcat şi tripla renunţare la intoxicare, tripla dezicere de balast.
Revelionul este Crãciunul uteciştilor.
Carnetele& jurnalul. Articole. Eseuri.
Luni notasem grotescul, absurditatea şi ridicolul existenţei mele, grotescul hidos şi neînchipuit, desenul smintit şi absurd. Relatatã, ar pãrea incredibilã.
Binele triplei austeritãţi.
Grija pentru fiinţã—gând de acum 2 ½ l.. Ocrotirea. Tripla aspiraţie. Elevele. Simpatia.
Joi îmi cumpãrasem nişte haine noi—pentru acest Crãciun.
Fãrã niciun sens sau simţ ascendent.
Am invitat la lovituri, am invitat sã fiu lovit. Ieri, tripla dezicere, restriştea; descurajarea; somnolarea; necititul; seara blândã, fustele scurte, blonda; apoi, furia, amarul, umilinţa, pustiul; gândul la cãrţile deteriorate la renovare, resentimentul. Bucuria amãrãciunii, a refuzului, a durat puţin.
Damaschin, Vasile, aghioritul şi antologia de predici. Ieri searã am atins, când mã dezbrãcam, scaunul pe care se aflau cãrţile noi. Ieri am citit puţin, de la 12 la 1; apoi am fãcut baie, am somnolat dupã baie, am mers la Missã, am reascultat DON JUAN, am somnolat din nou, am cugetat cu furie. Uşurinţa perversã cu care se iroseşte vremea.
Limpezimea datã de reducerea alimentaţiei, de frugalitate. Ajutã mintea şi o purificã.
Analize—ca hispanicul şi patrologul—cãrţi savante.
Neglijenţa definitorie.
Muzica ascultatã, pag. cetite; ieri, gândul de a folosi cãrţile ca A.. Sânul unei copile; dosul alteia; elevele; fâşneaţa; cuplurile, seara, când ningea; ieri, fuste scurte, fuste scurte de Crãciun; ieri, blonda. Decizia de a nu mai rata, eşua, ricoşa; însã orice progres se face numai gradual, treptat. Maicile, credinţa, care e credinţa, unde; ce e credinţa. Minuni. Nevralgia intercostalã vindecatã. Minuni.
Lectura ‘Povãţuirilor din Sf. Munte’, culese de cãtre Damaschin Grigoriatul, a avut un efect purificator şi chiar de înveselire, redresare şi încurajare; e o literaturã duhovniceascã bunã, mai îmbietoare decât predicile Pãrintelui arab.
Dupã Missã, cinã cu caltaboş, cârnaţi, roşii, bere şi pâine. Prãznuirea Sf. Familii—sãrbãtoare probabil intenţionatã în cadrul zaharisirii moderne a creştinismului, al edulcorãrii—vicarul a predicat bine, despre cuplu, binele familiei, virtuţi, etc.. Şi familie, gãtit, fuste scurte, dans, bucurii.
Savurarea, şi cu nesaţ, şi pe îndelete, a Ev. lui Ioan la doi englezi (un teolog anglican echilibrat şi un filozof catolic); literatura duhovniceascã la respectivul filozof catolic insular. Moderniştii—englezul—protestanţii—ed.—francezul. Locul existenţial al sãrbãtorilor, semnificaţia lor empiric—existenţialã, la doi autori francezi.
Semnificaţia purtatului fustelor.

Cu femeile, nimic nu e spus sau manifestat la întâmplare, nu e neutru.
Mâncarea ca balast—şi ca îmbuibare.

Am crescut într—o atmosferã nepropice, de asexuare—adicã de sexualitate reprimatã, strivitã, de negare a nevoii de mãdular—sau de pervertire a aspiraţiilor fireşti (ca la naşul meu cel detracat).
Într—o atmosferã de rodnicie, de plenitudine şi plãcere trupeascã, de fecunditate şi bucurie, de armonie şi iubire. Când spun ‘iubire’, deja am subînţeles aspectul fizic.
Estetizarea. Trup. Blonda de Crãciun; fusta ei scurtã. Aspiraţii. Copile—azi. Fuste scurte. Vremea. Nevoia de mãdular.

Astãzi, despre cãrţile lui Paisie, ale bulgarului, Siluana; vrafurile de cãrţi, slalomul.
Exclusiv literaturã duhovniceascã, nu dogmaticã.
‘Sf. Palama’ (ca sã nu mã corecteze—însã nici sã nu foloseascã forma mea)& Sf. Grigorie (ieri, o maicã, tocmai pentru a mã corecta).
Ieri, ed.& Pãr. Coman—ieri, prezenţa& vols. de predici& minuni; minunea: vindecarea unei nevralgii intercostale.

Sãrutat de o sfântã—şi nu era nimic murdar în asta; ea a rãspuns, ştiind cã asta doream. Era mai mult decât sperasem. Buzele ni s—au întâlnit ca din întâmplare: iar ale ei erau deja pregãtite sã sãrute, şi sã primeascã sãrutarea mea. E ceva ce nu presupusesem. Moment de complicitate eroticã. Venise direct în cealaltã clinicã; îmi povestise despre ura dromaderului, care—mi atribuise un rezultat greşit. Ca sã mã facã sã vreau sã—l umilesc şi eu. Mi—a dat buzele ei; impresia a rãmas.
Modul ei de a—mi mãrturisi cã şi ea mã iubeşte; şi cã—mi rãspunde.
Darurile de la ea.
Ştia, simţea cã vroiam sãrutul ei; şi ea—l dorea pe—al meu.
Un sãrut abia schiţat—cu o impresie de neşters. Ca sã îmi arate cã mã iubeşte ca iubitã şi ca femeie; şi cã înţelege şi rãspunde declaraţiilor mele.
Azi, în douã rânduri, despre ce am citit.