H. B. SWETE ÎNAINTEA MORŢII

H. B. SWETE ÎNAINTEA MORŢII







Una din cele mai autentice atitudini ale ingenuitãţii filozofice este curiozitatea faţã de morţile marilor oameni, faţã de ultimele lor zile, considerate ca instructive uman şi moral. Fie cã e vorba de Sf. Toma, de Sf. Domingo, de Sf. Augustin sau de Simmel, existã ceva emoţionant şi instructiv în plecarea unui mare om.
Un cuvânt pentru cititorii români despre teologul, clericul si savantul anglican Swete. S—a nãscut în 1835; tatãl sãu l—a trimis la 19 ani sã înveţe la Cambridge, pentru a—l proteja de influenţa pernicioasã a puseyiţilor de la Oxford, tractarienii. Bãiatul a fost dezamãgit. A ajuns la colegiu în octombrie 1854. A fost un student mai degrabã neremarcat, cu toate cã nu fãrã izbânzi şcolare; conştiinciozitatea lui însã a caracterizat aceşti ani. Duminica mergea la slujbe şi la capelã, şi în parohie. Se decisese pentru celibat încã de foarte tânãr. Credea cã pentru un savant şi paroh viaţa de celibatar e cea mai potrivitã.
Ca preot, a avut etica lui de paroh şi de predicator. În parohia lui (rectoratul Ashdon) trãia şi o bãtrânã irlandezã catolicã; Swete a invitat pentru ea un preot catolic, de la mai mult de treizeci de mile depãrtare. Conferenţia pentru enoriaşii lui despre Egipt şi Palestina. Însã sãtenii din rãsãritul Angliei l—au dezamãgit prin obtuzitatea lor. La Ashdon a stat de la 42 la 55 de ani.
Memorialul atribuit lui F. H. Chase povesteşte cã Swete s—a îmbolnãvit la începutul lui aprilie 1917, iar pe 7 mai, dupã o aparentã recuperare, au apãrut întâiele semne de insuficienţã cardiacã; iar cei din jur au fost martorii smereniei adânci a bolnavului. ‘Privesc înapoi şi nu pot vedea decât pãcat.’
‘Spune—mi cuvintele rugãciunii vameşului—în greceşte, te rog.’
Dupã ce i—a fost cititã ‘Apocalipsa’ 22, 3 (‘Niciun blestem nu va mai fi …’), Swete a spus ‘Nu sunt vrednic, nu sunt vrednic’.
‘A zãbovit mult asupra colectei pentru Înãlţare, şi îi era rostitã constant. Dupã ce a auzit prima parte a Psalmului 63, a spus: ‘Ce ar fi mai bine?’, şi dupã preferatul sãu, Ioan 14, ‘Inepuizabile cuvinte!’.’
A murit pe 10 mai, la 83 de ani, dupã 59 de ani de preoţie.