CRUCE, STEAG ÎMPĂRĂTESC. TEOLOGI AI CRUCII. DUMINICA VENERĂRII SF. CRUCI

CRUCE, STEAG ÎMPĂRĂTESC. TEOLOGI AI CRUCII. DUMINICA VENERĂRII SF. CRUCI


‘Bucuria tuturor, Hristos, adevărul, lumina, viaţa şi învierea lumii, celor de pe pământ S-a arătat cu a Sa bunătate şi S-a făcut chip învierii, dând tuturor dumnezeiască iertare’ (Condacul slujbei lui Lazãr).


‘Aşteptaţi mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţã veşnicã’ (Iuda 1, 21).



Marele capitol cristologic al Întâiei Epistole soborniceşti a Sf. Ap. Petru abordeazã interpretarea Crucii, la I Petru 2, 21—24; şi scrie: ‘El a purtat pãcatele noastre, în trupul Sãu, pe lemn, pentru ca noi, murind faţã de pãcate, sã vieţuim dreptãţii: cu a Cãrui ranã v—aţi vindecat’. Cristologia acestui document creştin este orientatã de soteriologie (‘Fiind nãscuţi din nou …’, I Petru 1, 23). La Evrei 9, 24—28 se vorbeşte despre jertfa Lui Hristos, discutatã în contextul arhieriei Sale: ‘ci acum, la sfârşitul veacurilor, S—a arãtat o datã, spre ştergerea pãcatului, prin jertfa Sa’.
Cristologia Colosenilor se referã la iconomia jertfei Lui Hristos: ‘Şi printr—Însul toate cu Sine sã le împace, fie cele de pe pãmânt, fie cele din ceruri, fãcând pace prin El, prin sângele crucii Sale’ (Coloseni, 1, 20).
Sf. Vasile scrie despre Cruce în corelaţie cu Botezul, care este, pentru el, un fel de Sacrament al Crucii: ‘botezul cu apã, care este asemãnarea crucii şi a morţii’ (‘Despre Botez’). ‘Apã, care este asemãnarea crucii, şi a morţii, şi a mormântului, şi a învierii morţilor’. Prin Crucea Lui Hristos, creştinul este înmormântat în curãţie, în curãţia şi vrednicia Crucii Lui Hristos, îşi face din chiar jertfa Lui Hristos un mormânt.
Sf. Vasile mai aratã şi cã cel botezat este ‘împreunã rãsãdit cu Hristos întru asemãnarea morţii Lui’. Şi, mai departe: ‘prin sângele Lui Hristos se dezbracã de omul cel vechi’.
Viziunea Sf. Vasile este dinamicã şi soteriologicã, la fel ca şi aceea a autorilor neotestamentari—Crucea ca instrument de mântuire, de eliberare, ca unealtã a eliberãrii, Crucea mântuitoare, pe care blestemul s—a prefãcut în binecuvântare, chiar în revãrsarea îmbelşugatã a Sf. Spirit, cum credea Ap. Pavel. Sf. Vasile explicã amploarea simbolicã a acestui botez cu apã. În Cruce, el vede lucrarea ei, operaţia ei; de unde, indisociabilul optimism.
Acelaşi capadocian are un cuvânt şi pentru cum trebuie trãit postul: ‘Sã fim veseli [în zilele de post], aşa cum se cuvine sfinţilor. Cel trist nu primeşte cununã, iar cel care suspinã nu biruie’ (Prima omilie despre post, 1). Regula optimismului penitenţial este una evanghelicã, şi are legãturã cu lucrarea terapeuticã.

Ap. Pavel spune cã mântuirea provine din ‘revãrsarea din belşug a Sf. Spirit, prin Iisus’ (Tit 3, 5—6).

Sf. Ioan scrie: ‘Cine este cel ce biruieşte lumea dacã nu cel ce crede cã Iisus este Fiul Lui Dumnezeu?’ (I Ioan 5, 5).