Atitudinea faţã de feminin în Rãsãrit şi în Bisericã
E relevant, în ceea ce priveşte atitudinea faţã de feminin, cã mariologia a progresat prin egipteni, a fost şicanatã de sirieni, şi a constituit câmpul de luptã între egiptenii feminişti în accepţia biblicã şi sirienii misogini. Ştiu cã se pot aduce contraexemple de imnografi sirieni cu o mariologie majorã; însã Siria a continuat sã însemne deşertul, pustiirea şi misoginia (aşa cum avea dreptate sã observe Klages; filozofic, Klages reprezintã antidotul la recrudescenţa de misoginism weiningerianã). Nu numai nestorienii antiohieni, însã şi Sf. Ioan Zlataust ilustreazã aceastã opţiune în favoarea unei mariologii minimale. Ei sunt precursorii reticenţei mariologice a partidului germanic de la Vaticanul II.
Confruntarea dintre Sf. Ioan Zlataust (şi deasemeni succesorii sãi antiohieni) şi Sf. Chiril Alexandrinul e ilustrativã, dincolo de miza dogmaticã, Siria reprezintã duhul misoginiei, al desconsiderãrii femininului, al stâlcirii sensibilitãţii, duhul deşertic al pustiirii; Evdokimov, feminist şi receptiv la valenţele femininului, va sublinia tocmai aceastã notã egipteanã.
Mãnãstirile rãsãritene ‘cu blestem’, organizate în jurul unor oameni care uitaserã, cred, de unde au ieşit, prelungesc acest duh sirian în creştinismul rãsãritean de dupã Marea Schismã.
Eroismul proclamãrii deschise a superioritãţii femeii le revine egiptenilor, iar lupta înverşunatã împotriva acestui act de curaj şi de abnegaţie, sirienilor—şi urmaşilor lor. În planul mentalitãţilor, erezia cristologicã nestorianã e numai un pretext pentru atacarea a ceea ce sirienii intuiau a fi înãlţarea femininului. Ca urmare, al doilea mileniu de viaţã creştinã rãsãriteanã e unul aproape pustiit de figuri religioase feminine notabile—altfel decât simbolice sau siluete semilegendare.
Siria înseamnã ravagiile misoginiei, calomnierea femininului—aşa cum o notase şi Klages.
Însuşi Sf. Ioan Zlataust rãmâne un calomniator al Sf. Maria—dincolo de legendele pioase care vor sã îi reabiliteze perspicacitatea teologicã. Ofensiva misoginiei siriene se declanşase înainte de Nestorie—de ex., prin şarjele nechibzuite şi nedemne ale Sf. Ioan Zlataust împotriva Deiparei.
Tipologic şi simbolic, Siria e deşertul şi anti—femininul, misoginia fanaticã, dispreţuirea femininului.
6 comentarii:
Bine v-am gasit !
Imi place tare mult sa gasesc un om de la care am ce invata ( citi ) . Eu fiind un simplu cautator de perle . In acest sens as dori sa va intreb daca Anatematismele nestoriene vi se par de bun simt ? Apoi , e f.neclar ce intelegea Nestorie prin Persoana . Din manualele confesionaliste de dogmatica nu prea reiese mare lucru . As spune ca inclinatia sirienilor catre Scriptura a nascut reticenta fata de mariologie . Daca este sa fim drepti nu avem indicii biblice care sa afirme Theotokos .
Tendinta misogina ...etc..? Nu m-am gndit niciodata la astfel de antiteze . Sunteti un personaj rar in peisajul fanariot al multor bloguri crestine . Ma bucur sa gasesc oameni neinregimentati prejudecatilor , cliseelor , racilor confesionale . Pace si bine !
"Nu numai nestorienii antiohieni, însã şi Sf. Ioan Zlataust ilustreazã aceastã opţiune în favoarea unei mariologii minimale. Ei sunt precursorii reticenţei mariologice a partidului germanic de la Vaticanul II."
Nefiind un catolic vas intreba ce nume fac parte din acel 'partid germanic " .
"Însuşi Sf. Ioan Zlataust rãmâne un calomniator al Sf. Maria—dincolo de legendele pioase care vor sã îi reabiliteze perspicacitatea teologicã. Ofensiva misoginiei siriene se declanşase înainte de Nestorie—de ex., prin şarjele nechibzuite şi nedemne ale Sf. Ioan Zlataust împotriva Deiparei. "
Ma surprindeti prin aceste fraze . Puteti sa dati niste exemple din scrierile Sf.Ioan care sa reliefeze acele sarje despre care vorbiti ? Sunt de acord cu ideea ca istoria reala nu e totuna cu povestioarele pioase , ziditoare de suflet dar pagubitoare pt. obiectivitatea unui crestin serios . Pace si bine !
Multumesc pentru comentarii.
Anatematismele Sfântului Chiril al Alexandriei impotriva Patr. Nestorie mi se par esentiale; redactate in limbajul adesea contondent al epocii, si pe potriva temperamentului Sf. Chiirl, insa esentiale (de ex.: Dacă cineva nu mărturiseşte că Emanuel este cu adevărat Dumnezeu şi că pentru aceasta Sfânta Fecioară este Născătoare de Dumnezeu, etc.; Dacă cineva zice că Iisus este pus în mişcare întocmai ca un om de Cuvântul lui Dumnezeu, şi că bunăvoirea Unuia Născut I-a fost adăugată ca unui altuia, care a existat lângă El: să fie anatema, etc.). Sunt foarte utile, cred.
Atentia asupra misoginiei siriene mi--a atras--o un alineat din Ludwig Klages. Ulterior, nu am putut sa nu remarc asocierea Sf. Ioan Zlataust cu unii dintre antiohienii asociati ulterior cu miscarea cristologica pe care am ajuns s--o denumim, mai mult sau mai putin vag, nestoriana.
Partidul germanic de la Vaticanul II avea ca reprezentanti teologi ca Ratzinger (actualul Papa), iezuitul Rahner, Par. Hans Küng, prelati ca Döpfner, Josef Frings, etc..
Voi cauta locurile in care Sf. Ioan Gura de Aur vorbeste despre 'greselile', imperfectiunile si limitarile Mariei.
Pe scurt, Sf. Ioan Gura de Aur vorbeste despre pecabilitatea Mariei, si se refera la interventia ei de la nunta din Cana, interventie pe care o judeca aspru.
Iata pasajul din Sf. Ioan, in trad. engleza:
'For what she [Mary] attempted, came of overmuch love of honour; for she wished to show to the people that she had power and authority over her Son, in nothing ever as yet having given herself airs ([phantazomene]) about Him. Therefore she came thus unseasonably. Observe then her and their rashness ([aponoian]) … Had He wished to deny His Mother, then He would have denied, when the Jews taunted Him with her. But no: He shows such care of her as to commit her as a legacy on the Cross itself to the disciple whom He loved best of all, and to take anxious oversight of her. But does He not do the same now, by caring for her and His brethren? … And consider, not only the words which convey the considerate rebuke, but also … who He is who utters it … and what He {132} aims at in uttering it; not, that is, as wishing to cast her into perplexity, but to release her from a most tyrannical affection, and to bring her gradually to the fitting thought concerning Him, and to persuade her that He is not only her Son, but also her Master.'
Pasajul e analizat de Card. Newman aici:
The Anomalous Statements of St. Basil, St. Chrysostom, and St. Cyril about the Blessed Virgin
http://www.newmanreader.org/works/anglicans/volume2/pusey/notes.html
Pasajul in cauza e cel din omilia 44 la 'Matei', a Sf. Ioan Zlataust. Iar in ochii mei, tendinta catre deprecierea Mariei simbolizeaza tendinta mai adanca spre deprecierea femininului. Abia cu Sf. Grigore al Tesalonicului, Nicolae Cabasila si cu Fer. Ioan Duns Scotus sunt acasa!
Trimiteți un comentariu