Scrierile lui Serafim Alexiev
Doctor în teologie la Berna, ucenic al lui Sobolev (care nu era bulgar, ci rus), acaparat de ortodoxia rusã, stilist, antiecumenist şi anti—imaculist, Serafim Alexiev a fost autor de scrieri duhovniceşti şi teolog savant, polemist şi poet; avea o fizionomie asprã, ironicã şi inteligentã, chipul unui om încercat şi nu lipsit de umor, de persiflare, aer un pic distant şi batjocoritor, luãtor în râs.
Tenace reprezentat ca unul dintre vârfurile de lance ale antiecumenismului rãsãritean celui mai radical şi net, reacţionar şi ultraconservator, aliniat tradiţionalismului celui mai colţuros, inspirat de atitudinile spirituale (şi bisericeşti) ale ortodoxiei ruseşti,
Literatura lui Serafim Alexiev e tripartitã: scrieri duhovniceşti, de îndrumare, de sfãtuire, de orientare spiritualã—aşadar, de asistenţã directã, de ajutor nemijlocit (incluzând studiile despre figuri religioase şi rugãciuni rãsãritene; lucrãri teologice, polemice, etc., unele în calitate de teolog universitar—în periodice savante, sau ca polemist antiapusean); studii despre probleme bisericeşti (‘stilul’ calendaristic şi ecumenismul).
Scrierile lui Serafim Alexiev sunt despre credinţã (Catehism), nãdejde (Fericiri), iubire (Decalog), smerenie, împãcare, suferinţã, misticã, leac, viaţa de dupã viaţã, calendar, ecumenism, rugãciunea Sf. Efrem, stareţii de la Optina, Sf. Serafim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu