Pãr. Serghei Bulgakov despre Madona sixtinã. Addenda la ‘Pãr. Serghei Bulgakov şi Sinodul de la Florenţa’

Pãr. Serghei Bulgakov despre Madona sixtinã. Addenda la ‘Pãr. Serghei Bulgakov şi Sinodul de la Florenţa’






Citând lãutãreşte, de la a doua mânã, din auzite, am propagat o dezinformare.
Am menţionat pe acest blog admiraţia Pãr. Serghei Bulgakov pentru o reprezentare vesticã a Deiparei; era vorba despre Madona sixtinã. Citisem despre aceastã apreciere a Pãr. Bulgakov, ca despre mãrturia acceptãrii de cãtre el a unui jalon al culturii religioase apusene.
Se pare cã lucrurile nu au stat deloc aşa.
De fapt, avem aici un nou caz de citare selectivã, selectiv—tendenţioasã, pe potriva aceleia care fãcuse din Sf. Simeon al Tesalonicului un martor bizantin al primatului papal. Se pare cã ulterior Pãr Bulgakov s—a dezis de acea impresie de tinereţe: în numele unei repudieri de ansamblu a artei religioase apusene.
Cum au stat de fapt lucrurile cu Pãr. Serghei Bulgakov şi ‘Madona sixtinã’?
La 27 de ani, acesta a vizitat Galeria din Dresda, unde a vãzut ‘Madona sixtinã’, care i—a şi produs o impresie deosebitã. La 52 de ani, a reîntâlnit acelaşi tablou, iar impresia a fost, de aceastã datã, una franc defavorabilã (‘nu am vãzut—o pe Maica Domnului’), nu a mai regãsit deloc trãirile din tinereţe, a concluzionat cã se înşelase atunci când avea 27 de ani. Bulgakov povestise impresia de la tinereţe ca sã o confrunte cu aceea mai târzie.

(Pãr. Serghei Bulgakov era de vârsta lui Proust, Iorga şi Ibrãileanu.)

Sã sperãm cã exemplele cu Pãr. Bulgakov şi cu Sf. Simeon al Tesalonicului îmi vor servi drept învãţãturã de minte pentru cum nu se discutã religia; cu atât mai mult vreau sã vãd scrierile despre care se afirmã cã ar cuprinde acceptarea de cãtre teologul rus a valabilitãţii Sinodului de la Florenţa, pentru a mã convinge în ce mãsurã propaganda unionistã corespunde realitãţii.