Din viaţã

Defoe didactic, indigest, i cel picaresc—realist, picant, uor obscen, ca ‘al doilea Defoe’. Defoe licenios i romanesc.
宇
Gura, trupul, casa, hainele, lingeria.
宇
‘Parma’, Rovani, James; asiaticii; Joyce, Gracq, Homer, Musil; anticii; Platon.
Cele câteva cãri—mai ales romane—care sã merite—dincolo de banalitatea i ternul rutinei.
宇
Tangibilul. Activ.
宇
Duchesne scrie cã tocmai ĩn zona administraiei era Biserica romanã foarte deficitarã, tocmai administrativ cârpãcea.
宇
Cu cretinismul roman al lui Leon I.
宇
Analiza asprã fãcutã de Duchesne monahismului; un om care ĩi vedea pe cãlugãri aa cum sunt. Duchesne era un savant, era un gânditor, i era un cretin sincer. Ştia cã a face istorie nu ĩnseamnã a face teologie.
宇
Impropriul maximalism patristic indignat, oãrât, stropit.
宇
Docilã, impresionabilã,
宇
Vechea nuvelã francezã terifiantã, lucruri ca ‘Smarra’, crude i romantice, de un ascuit sim al oribilului, capodopere de atmosferã, basme oribile.
Francezilor le revine ĩntâietatea ĩn astfel de lucruri—alde Nodier i chiar Mérimée—cu toate cã ai lor preferã sã se refere la …Poe.
宇
Beyle, Gobineau, Ramuz. Nuvele. Duhul. Loara. Nãdejdea. Binele iubirii.
‘Un sunet de departe’, un murmur adânc. O adiere de viaã tainicã.
宇
Dominabilã i dominatã, are nevoie de o atmosferã de eficienã.
宇
Tarifele. Ceaca. Plicul. Staniolul.
宇
Valori.
宇
Ce e dizgraios ĩn mod obiectiv, i ce mã urâete.
宇
Gracq, om mult mai luminos ca Montherlant. Ceva umor.
宇
Nebiruit, neĩngenuncheat.
宇
Montherlant spune ceva despre Patapievici--aa cum nãdãjduiesc ca Gracq sã spunã ceva I despre mine.
Existã la Montherlant otravã, lestul de venin.
宇
Arta se constatã, nu se pledeazã. Analiza esteticã se cade sã ofere constatãri la obiect, nu pledoarii. Nu de ce ar trebui sã placã o scriere—ci de ce chiar place. Arta nu se pledeazã; se afirmã.
宇
Iertarea datã de Iisus este vindecarea datã de Iisus, taumaturgia Lui Iisus. El iartã vindecând.
Iertarea de la El e vindecarea de la El. El iartã restaurând, tãmãduind.
宇
Latinizarea a fost dacã nu cerutã sau iniiatã, atunci ĩncurajatã de apuseni; tiu cum gândeau despre noi.
宇
Harul necreat, Sf. Spirit, prezena transformatoare a Lui Dumnezeu.
Dacã harul, necreat, e prezena Lui Dumnezeu ĩn creaturile raionale, atunci harul e Sf. Spirit, comunicarea ipostaticã a Lui Dumnezeu.
宇
Cei ca Pãr. Freeman i Pãr. Taft preferã BO rusã; cei ca Gilbert, BO greacã, caracterul mai pronunat bizantin al cultului.
Pe Freeman ĩl supãrã ceea ce e forat i convenional la neoeleni, el pornete de la o constatare empiricã asupra insuficienei I defectelor expresiei neoelene.
Faã de un text hagiografic neoelen, reacia mea a fost identicã cu a Pãr. Freeman.
宇
Proze mallarméene, enigmatice, adânci, de o splendoare emoionantã i raionalã—nu elucubraii informe, nu cârpãceli.
Bagatelizarea gândirii i a prozei lui Mallarmé.
宇
Pretextul mallarméan. Snobism.
宇
Loara—Gracq—tribunã—romane. Interpretarea lui Mallarmé la Claudel; ceea ce e afirmativ i pozitiv. Decadenã, pozã i afirmativitate, vlagã, energie.
宇
Gracq ar fi fãcut asta—s—ar fi pronunat despre diferite romane.
宇
Ca o a treia cale--i eu, i el—a pãi ĩmpreunã.
宇
Afirmãri simbolice i afirmaii simbolice. Efigii.
宇
Ceea ce a fost numai o modã decadentã.
宇
Cretinii I se adreseazã Lui Iisus, nu Logosului sau Cuvântului. Relaia cu Iisus este resimitã drept relaia cea mai semnificativã.
宇
Pai de acceptare mutualã au fãcut i lutheranii; se creazã impresia falsã cã ‘cedãrile’ sunt numai de o parte. Au venit i ei mai aproape de Biserica latinã i i—au recunoscut legitimitatea. Nu au turbarea calvinitilor.
E de ateptat ca trecerea ĩntr—un plan mai general sã se ĩnsoeascã de confuzie.
宇
Demnitatea patristic—teologic—spiritualã a fiecãrei vremi; i mizeria aferentã. Fiecare epocã e una de Pãrini, teologi creatori i sfini. Şi fiecare e o epocã de mizerie i de haos.
宇
Simul legitim al localului i al singularului.
宇
Urmãrile nelegiuite ale unor revendicãri legitime, esenial ĩndreptãite. Asta deplângea, cred eu, bãtrânul Luther—regresia a ceea ce ĩncepuse el.
Luther câtigase ĩnelepciune; erau lacrimi i suspine ale ĩnelepciunii, cauzate de deplânsa intempestivitate.
Luther se ĩnelepise.
Nici vorbã de aa ceva la turbatul Calvin.
宇
Integrarea esteticã a aspectelor artistice ale religiei este o falsã integrare, una neunificatã, una discordantã.
宇
Onoarea i cretinii. Cretinii au tiut sã moarã pentru onoare, la fel ca faimoii ronini; pentru onoare, i nu pentru vreo recompensã postumã. Pur i simplu fiindcã aveau onoare, i nu ca sã primeascã ceva ĩn schimb. Onoarea nu le—a fost strãinã cretinilor.
Exemple de umanitate care fac cu neputinã cinismul dezabuzat.
宇
Ĩn Jünger, Cioran ĩntâlnise i simpatizase un alt nazist filofrancez. Era ceea ce dandyul Cioran ar fi numit ‘un tip bine’. Corespundea i ideii lui de civilizaie.
宇
Cei 44 de executai de la 9 septembrie.
宇
Acele fore negative, ale morii i negãrii—pulsiuni de moarte.
宇
Ea se descurcã mai bine. E mai eficientã.
宇
Mari—al doilea pui afumat, cinci covrigi i un litru de cola.
14 z..
宇
Literatura poate vorbi despre lucruri dureroase, chiar despre dureri ale autorului—despre demenã i
宇
Cine n—o va apuca decis pe drumul sãu nu va ĩntâlni niciodatã pe nimeni.
宇
Ĩn focul iubirii purificatoare i exigente a Lui Iisus.
宇
Mizeria ecumenismului, etc.—la admiratorul lui Beyle, Gracq, Balzac i Lampedusa—mizeria zgurii, a zaului intelectual, a surogatelor.
宇
Cei care chiar l—au iubit pe Barth, au iubit gândirea lui Barth: Balthasar (cf. i lui Bieler) i Küng.
宇
Existã un soi de depreciere greitã i cam convenionalã a lui Küng, care, teologic, are meritele lui, nu e tocmai un obtuz, i ĩn niciun caz nu e nici capsomanul, nici clownul vanitos cu care cautã unii sã—l identifice--i n—am nevoie de Pelikan pentru a fi sigur de asta—cu toate cã la fel de cert e cã, de la un moment dat, Hans Küng chiar a devenit anticatolic--i anticatolic ĩntr—o cheie destul de banalã.
A fost, o vreme, un catolic protestantizant i progresist. Treptat s—a convenionalizat--i s—a i banalizat, probabil—tocmai din teribilism.
宇
Mereu--i ceea ce e mai important, din iubire.
宇
Ca ‘Rou i negru’.
宇
Existena ĩntr—o spiritualitate a frumosului.
宇
Ceea ce am vrut sã spun mai sus este cã eu nu sunt supãrat pe Hans Küng, preotul catolic i fosila vie a progresismului aizecist.
Un autor vestigial.
宇
Romanele stendhaliene ale marelui Pavese.
Scrisori, jurnal, eseuri, poezia.
Se poate vedea ĩn Pavese un alt Beyle, noul Beyle.
宇
Patapievici i Montherlant, Pavese, Camus.
宇
Ascuns ĩn laitate.
宇
Un soi de cinicã fetiizare a fascismului italian.
宇
Lucrul de naturã sã mi—l facã cel mai simpatic pe cititorul Gracq este iubirea lui pentru Lovecraft, Tolkien, Poe i Verne—acolo unde alii strâmbã, vai, din nas.
宇
Ce cunotea Gracq din romantismul nemesc. Romantism teuton existã i la gracqianul Tournier, om de culturã germanã. Rãstãlmãcirea vechilor legende, ca ‘resemnificare’ a lor.
宇
Referirile lui Gracq la literatura romantismului nemesc sunt mai mult indirecte, iar puinele texte critice sunt mai ales ocazionale—ca prefee, etc., i un fel de prelucrare.
宇
Aprecieri al cãror ton ĩl cunosc dinainte, i nesemnificative.
宇
Gracq lua romantismul nemesc drept ceea ce acesta i este de fapt.
宇
Nu ca laborator sau creuzet literar, ci ca reuite literare, ca scrieri. Romantismul nemesc nu e interesant ca laborator literar, ci pentru scrierile pe care le—a dat; nu fiindcã a intenionat, ci fiindcã a izbutit.
宇
Metoda gracqianã de a ‘scutura’, plastic vorbind, de a detaa nemilos detaabilul.
宇
Vatican I i Trent sunt singurele care i aratã a Sinoade ecumenice.
宇
Copila.
Pueril. Cr..
Simul frumuseii.
宇
‘Schimbarea inimii’, despre care vorbea Iisus, este o necesitate constatabilã i empiric—existã oameni la care e perceptibil faptul cã schimbarea care le trebuie nu e una punctualã, ci una de ansamblu, sistemicã. Lor nu le trebuie un pont, ci o schimbare de principiu.
宇
Şase autori japonezi—cele douã doamne ‘ale’ Ep. Sigrist, patru moderni.
宇
Dra. O’Connor despre nuvelele lui Malamud.
宇
Keats, Dna. Lehmann, Dna. Welty, Cehov, nuvelitii din carnetul ĕ 1,
宇
Ĩntreeserea dumnezeiescului i a omenescului.
宇
Aprecieri concordante despre bagatelizata ‘filozofie a ciobãnaului’, despre Marc—Aureliu.
宇
‘Simion de la Cyrene,/ Numai tu i c—un tâlhar …’.
Calea Crucii recapituleazã umanitatea—inclusiv pe aceea miloasã—femeile Ierusalimului, Simion, tâlharul cel bun, ucenicul iubit, Maria, Veronica legendei. Iisus ĩntâlnete, recapitulatã, I bunãtatea, ĩn calea Lui cãtre moarte.
Iar aceastã bunãtate nu e chiar neputincioasã.
宇
Ce fel de disperare vãd ei la Iisus crucificatul? Rãstignit, Iisus se simte ĩncã ĩn putere sã ĩi promitã intrarea ĩn Ĩmpãrãie tâlharului celui bun, a cãrui credinã mica munii i care se ĩncredina domniei unui alt supliciat.
Eu ĩl vãd pe rãstignitul Iisus promiând intrarea ĩn Ĩmpãrãie, pe când atârna pe lemnul blestemat.
E semn cã tia cã autoritatea Lui n—a ĩncetat niciun moment.
宇
Stãpânii i convenionali, ĩnsã nervoi.
宇
Am despre femei o pãrere mult mai bunã decât sunt dispus sã le—o spun.
宇
Sedus mai mult de luminozitatea ochilor, de aerul inteligent, de gingãiile feminine.
宇
Mai degrabã ca i criteriu minim—dacã altceva tot nu tie ….
宇
Ne adresãm unor populaii feminine de la capetele spectrului.
宇
Vãd ĩn asta o formã de exercitare stângace a puterii.
宇
Tresmontant, nefanatizat, a reuit sã nu fie omul nimãnui, al niciunui partid religios sau intelectual.
宇
Stângist, evoluionist i modernist sunt i eu; ceea ce le reproez progresitilor e iraionalismul febril i mai ales faptul cã nu Ĩl iubesc pe Iisus.
宇
Maréchal i analiza criticã a lui Kant.
宇
Instalarea ĩntr—o certitudine placidã ucide iubirea—pasiune.
宇
Parafraze.
Parafraze, exersare.
Eseuri, proze, analize.
宇
Parafraze—la Agopian, Albala, Cãrtãrescu, Mazilu, Simionescu, Titel, Cosau.
Grile—AG, NM, Cioculescu, Paleologu, Piru i EB, selectabilul.
宇
A oferi o gândire, o reflecie.
宇
Blestemat cine va râde de lacrimile iubirii.
宇
Gracq nota i transformãri ale gustului, schimbãri survenite.
宇
Eu mã consider un modernist ĩn teologie (--am scris ‘ĩn teologie’, i nu ‘ĩn religie’--).
宇
Uscarea imaginativã i afectivã.
宇
JG despre Chateaubriand i stilul lui, Bernanos, romancierii catolici citii (i clientela lor, ca i fluctuaiile politice ale unuia), Tolstoi, Marx, gazetãria sa i Troki, o a doua menionare a ‘Cazacilor’. Acuitatea; pe fazã.
宇
Pretinsa marginalitate a religiei ĩntr—unul din romane (cel ‘poliist’).
宇
Ĩn unele portrete de la bãtrânee, expresia lui Gracq seamãnã cumva cu aceea a lui Ratzinger.
宇
Altundeva, despre Aragon, Morand, Malraux.
Ultimul alineat al articolului lui Rondeau (Chateaubriand); cele 15 pagini ale ‘Parmei’.
宇
Romane neruinate, libertine.
宇
Cu ironie, cu lejeritate i finee, nu oãrât, nu cu vehemenã stridentã i cu neavenit dispre strivitor. A discredita cu urbanitate, nu cu amãrãciune, nu cu ranchiuna kurpianã.
宇
Şase autori, numai de pe ĩntâia pg. a catalogului.
宇
Considerentele reticenelor lovinesciene ĩmpotriva lui Sadoveanu erau unele extraliterare, ideologice—chestiuni de sincronism, racordare i oportunitate, politicã de cenaclu (chiar la o vreme când criticul nu patrona aa ceva), considerente de direcie literarã, de gestionare i ĩndrumare, nu de artã. Era exasperat de o tendinã.
宇
Grãbit, mecanic i ‘incomplet’.
宇
Mintea, cultura, firea i educaia, urbanitatea.
宇
D’Holbach—ateismul luminos, hedonic i senin.
宇
Iubirea; lacrimile, profilul scânteietor; vârsta, ≠.
宇
Leon al XIII—lea ca latinist, ca poet latin i ca umanist. Cultivarea literaturii antice latine.
宇
Japonia—citit—peisajul—masa cu cãri.
Ziarul.
宇
Ceva Sadoveanu, Homer, Joyce, Gracq, Lampedusa, Pavese, Giono, Bassani, Borodin, Rovani, Tolkien, basmele nemeti, Marx, Raicu, Tournier.
Estetizarea existenei.
Primenirea.
Casã\ lecturi. Loara. Simul frumuseii, nesaul ei.
宇
Animalitatea exclude iubirea.
Apartenena la animalitate exclude apariia iubirii.
宇
Necesitatea diagramei; vârsta …; tempo; 2 s..
宇
Gracq, vârstnicul, despre tarele literaturii mai noi, despre lipsurile ei.
宇
Pot i ele sã fie nite animale—nu mai frecvent decât bãrbaii.
宇
Unii trag ponoasele altora, primesc tratamentul meritat de alii.
宇
Literatura n—are interes fãrã relaie cu viaa; viaa n—are interes, nici ea, fãrã relaia cu acea puinã literaturã explicativã.
宇
Cântecele aragoniene.
宇
Lãsarea comunismului ĩnafara scrisului literar.
宇
Inspirat de o politicã laicã i secularistã.
宇
Despre Aragon, m—ar interesa cel puin lucrãrile lui Sadoul, Daix i Ristat.
宇
Impresiile fostului romancier caustic, devenit traducãtor de rutinã din francezã (despre ceea ce i—a displãcut).
宇
Vols. I—IV ale LUMII REALE (indiciu de realism programatic--i, ĩn ascuns, de tezism bolevic).
宇
E vorba numai despre nite romane relativ timpurii (de la 36—46 de ani).
宇
Se vroia estimat estetic, ca romancier, nu drept comunist, nu ca militant.
宇
Cretinii sunt pentru mine ceea ce sunt comunitii pentru Gracq; am pentru cretini acelai fel de curiozitate deschisã, de simpatie i de receptivitate.
Eu ĩi citesc pe cretini—ĩnsã Gracq ĩi citea, vai, pe comuniti, pe Troki i chiar pe Lenin.
宇
‘Camere’ sau ‘Ĩncãperi’ se cheamã, poetic, ultima lui culegere de versuri.
宇
Am simpatie pentru cretini—ca Pavese, ca Tournier, ca autorii ‘lui’ Patapievici (Montherlant, Camus, Eliade i Pavese).
Adicã: nici antipatie, nici vâscoasa raportare ambivalentã, ‘scãldatã’, nesigurã.