Stilul românesc care se pretindea a fi cel mai ‘sincer’ era cel mai afectat, mai teatral şi mai pozeur—cârpãcealã isterizatã, cu ifose luciferice.
Mã refer la care altul decât la faimosul stil al interbelicilor ‚trãirişti’—stil barbar, plin de lest şi de procedee.
Stil vizibil nãduşit, stilul axilelor opãrite, pe drept batjocorit de cãtre aşa—zisa criticã raţionalistã—dar care n—avea nevoie de asumarea niciunui partizanat pentru a spune pur şi simplu lucrurilor pe nume.
Stil de neobrãzãri scontate, mizate, deliberate şi ridicole—de tifle şi epatãri.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu