Acasã

Acasã





Sb. în zori, dupã 2 ¾, un pachet de ţigãri.
Baptistul scoţian şi bucuria cititului.
De la 1, vreo 11 ţigãri.
Rusalii, dum. Evangheliei ‘renunţãrii’ (coordonatele metafizice ale Lui Iisus) şi a gãzduirii lui Elizeu, şi Sf. Petru şi Pavel.
Sb.: 9—3—fumat.
Cremwurşti, cârnaţi, cotlete şi ceafã.
Familia& Dana& mintea, firea& cultura.
Vârsta& venituri& familia, umilirea& pasul IV.

Amânarea—insultele—vârsta—familia—profesia—niciun copil—locuinţã—mintea—cititul.
Dum. seara, ascult Polwart, care îmi place mai mult decât Newcomer.
Imnul protestant, acela hindus, Polwart, Newcomer, Boyle, Denver, De Lory, Mullen şi Cash. Ieri, sb., dilatare însemnatã a paletei muzicii ascultate.

Luni, cârnaţi, bere, cremwurşti, cola; de la 2, fumat.
Missa de Rusalii, ca una de bucurie—iar cea de Sf. Petru şi Pavel, ca una de enervare—tãmâierea Episcopului (comparat, în versuri rimate idioate, cu … Ap. Petru—ca predicator!), lipsa simţitã a imnului Apostolilor—ce avea bun sãrbãtoarea, n—a avut—în schimb, un surplus de flatare a Episcopului (‘Iatã Marele Preot …’).
Semnificaţia nupţialã a trupului.
Nu o respect mai puţin, ci mai mult. Pasul III—‘egoismul’—de fapt, dezamãgirea—cârpa am fost eu, nu ea; dezamãgitor am fost eu.
Dumnezeu—rugãciunea unui copil orfan—blonda cu fustã scurtã—Elena—fãrã a o împãrţi.

Existã un cântec al lui Newcomer care îmi place mai mult decât tot ceea ce cântã Polwart.
Baptistul scrie ca bibliofil şi cititor—impresii la recitire, etc.—nu ca teolog.
Marţi seara, ascult conferinţa lui Ware. Creştinismul poate însemna decrispare.

Revãd recenzia lui McCarthy a cãrţii despre ‘Facere’ a lui Jaki.
Cinã—ceafã de porc, îngheţatã.
Rusalii; ambele copile—ed..
Lecturi de vacanţã—Dumas, PF, Dna. Tey, Dra. B., Trollope ….
Datele de bibliofilie şi mersul lecturii, tot ceea ce ar fi balast într—un articol.

Joi, mã gândesc la ceea ce a scris baptistul Gordon despre Vickers, Tóibín, Lacugna şi Sf. Bernard.
Baptistul Gordon e atât un mare cititor al lui Moltmann—cât şi conştient de scãderile acestuia —sau de criticile care i—au fost aduse; ceea ce nu face ca aprecierea lui sã fie criticã sau reticentã.
Baptistul Gordon preferã scrierile scurte—în teologie, literaturã (poezia, romane de dimensiuni cumpãtate).
Relaţia cu teologia—schiţatã de preotul din roman, de romanciera americanã însãşi, de baptistul Gordon.

Jocul care s—a fãcut cu mintea şi cu viaţa mea. ‘Ce îi face ea …’.
Vin., pânã la 6 ¾, fumat.

La Missã a predicat un misionar din Ecuador, Bartolomeu Blaj; a vorbit despre bunãtatea şi eficienţa cuvântului predicat, risc şi savoare. Predica era despre o metaparabolã a Lui Iisus—şi metaparabolã în dublu sens: atât fiindcã Iisus enunţã teologia parabolei, noima religioasã a parabolei—cât şi fiindcã e o parabolã chiar despre predicat, despre cuvântare, despre rostirea cuvântului. Cuvântul Lui Dumnezeu dã savoare existenţei, afirma misionarul; iatã o accepţie nouã a savorii.
Întâlnire cu un autor, cu o scriere.
De la 7 ½, citesc Lubac, cu încurajare şi pace, pânã la semnul de la Elena (la 23 de z. de la ultima convorbire; la 19 z. de la ultimul ei apel). Am citit ceva despre calvinism, anabaptişti. Calvin—la Watson, romanciera americanã—şi trad. tendenţioasã.
Postarea despre scrierea lui Marsh—ultimul drum la Sibiu—penultimul drum la Bârlad—gerul—instalatorii—ghetele.

‘Înţeleg aşa de bine religia’.

Marţi seara—fumez şi, dupã mai bine de cinci ani, recitesc jurnalul lui Leclerc. Care e informativ pentru lumea scrisului catolic francez, pentru ce se scrie la francezi. La pg. 56, ‘reflecţia’. Imaginea laicului rãtãcit, pierdut între sutanele preoţeşti. ‘Precizie, eleganţã şi adâncime’.
Vina de a se fi fãcut din viaţa mea personalã un spectacol, un bâlci.
Aflarea între astfel de coapse zdravene (tânãra blondã, rochia; copila şatenã, ieri—orã; coapsele copilei şatene; tânãra decoltatã).
Rugãc. schimbã ceva; eu asociez fatalismul calvinist cu silniciile, cu contemplarea impasibilã a silniciilor, cu perspectiva esteticã asupra ticãloşiilor. Gândesc ca un rãsãritean, iar teologiile predestinãrii mã revoltã.

Azi, tarabe—la 12 z..
Antologia ‘Trenul de noapte’& douã cãrţi despre Cantemir (Bãdãrãu …)& cãrţile ginerelui lui Pasteur.

Ceea ce Iisus ar fi numit ‘dreptatea farizeilor’.
Prin însãşi existenţa lui, omul drept judecã lumea.
Vulnerabilitatea& necurãţia, agravarea. 6 z.& jucatul, cruzimea.
De la 9 ½, 12 ţigãri.

Ieri searã, vin., un cuplu cu un copil; el se uita dupã o tânãrã impozantã, iar soţia, o fatã cu sânii ascuţiţi, umflaţi, dupã mine.
Gândul zãdãrniciei. Zãdãrnicia a toate.
½ verii. Gândul iernãrii.
Teologicul existenţei şi demnitatea trãitului rãmân înafara scrierilor.
Lang, Gracq, De Quincey, antologia. Bineînţeles cã poemul în prozã meritã scris—la nivelul lui De Quincey, Rimbaud, Gracq, Baudelaire—în pofida şarjei lui Lang, care se declara agasat de genul acesta.

Sb., de la 12 ½, 10 ţigãri. Dentalgie.
Nu doar cã ea îmi dãdea antispastice în dentalgii—însã tratamentul funcţiona. Prostia ar fi fost aceea care ar fi râs—deopotrivã de terapie, şi de credulitate.
‘Cei care vor sã facã mai mult în viaţã, decât numai sã citeascã’.
Cele 7 z. (dum.—azi).
Fiindcã ieri, vin., am regãsit eseul lui Landry despre De Quincey (dealtfel, ceva enervant, neplãcut; însã Landry are, altundeva, remarci despre citit—la Stevenson, etc., şi bibliofilie), am reluat azi şi alte eseuri, aşa de stângace şi şcolãreşti, ale aceluiaşi—iar în acela despre Lamb am gãsit citatã o paginã a lui Hazlitt; menţionarea lui Junius mi—a amintit cã, odatã, mã interesam, avid, de lecturile lui Hazlitt şi Lamb—de ceea ce citeau aceştia doi—poate cã ajunsesem la asta prin cusurgiul Kurp …--aşa cã mi—am amintit şi de întâiul cuvânt al primului meu blog …. De Hazlitt am ajuns sã mã interesez fiindcã îi plãcuse lui Stevenson; nu prin De Quincey şi Coleridge am ajuns la eseistica lui Hazlitt—ci prin Stevenson, cãruia îi plãcea.
Fumat—de la 6 la

Dezlânarea—tomistul şi ortodoxul francez—colţul rãsfrânt—alegerea exemplarului.
Dum., cârnaţi.
Mitropolia, cinema, tarabe. 6 l.. Tratatul. Aniversarea anticipatã.
Dum., de la 8, fumat. (Ieri: 6—2.) Ieri, Hazlitt; vin., De Quincey—şi literatura licenţioasã.
Grãdina, jocuri, muşeţel. Nu suport gândul de a o şti a altuia.
Nicoll (despre ‘Marner’).
Cãrţi vechi citeşte şi Landry (Blackmore, Borrow, Marryat, Ouida, Nicoll, Birrell—pe care—l recomandã mereu, Holmes, Mencken, Hackett). Cel mai mult îi plac Birrell, Cecil, Holmes, Mencken, Maugham.
Episodicul—Nicoll, Hazlitt (Rousseau, ambii romancieri englezi).
A studia ‘dramaturgia’—adicã funcţionarea, glisarea unei naraţiuni, a unui roman—a testa. Adicã, ceea ce convinge, literar—şi în ce fel.
Macaulay. Cecil.
Nicoll.

Luni seara—citesc despre cartuzieni şi calea cartuzianã.
De la 10 ½--fumat.

Marţi—de la 4 ½--12 ţigãri.
Cititorul de SF (un Pohl, cred).
Lui Gracq îi displãcea naratorul pãrtinitor şi locvace, volubil, flecar; însã tocmai acesta face farmecul vechiului roman englez. Tocmai naratorul care ‘intervine’ mereu în povestire, întrerupând—o. Digresivitatea lui Sterne e, poate, apogeul acestei abordãri. Ideea este, probabil, de a aprecia compania ironicã şi bonomã a naratorului. Poate cã tocmai de la englezi învãţase, sau deprinsese Beyle, acest lucru.

Reascult a doua simfonie a lui Borodin; la compozitorii romantici, elementele folclorice nu mai conteazã ca folclor, ci sunt ingrediente.
În drum spre hotelul Elenei, mã gândeam la cei trei bãrbaţi—Greville, Rochester şi Beckford. Pe Greville l—am întâlnit citat prima datã la Huxley, într—un eseu citit acum 14 ani, vara; eram încã sub impresia criticii lui Eliot, nãdãjduiam sã gãsesc la Piru ceva asemãnãtor pentru premodernii noştri—nu aveam noţiunea actualitãţii poeziei. Nu concepeam gusturi mai catolice decât ale lui Eliot; de atunci, şi despre Eliot, ca şi despre Pound, am gãsit aprecieri dupã care proza le surclaseazã poezia.
Seara—fumat, din nou articole (acelea de acum peste 27 de l.—aproape 28 de l.).

Joi—recitesc lista conservatorilor, de 100 de cãrţi—cele mai rele, şi cele mai bune.
Fumat—pânã la

Beri—cinci ieri (joi), trei în ajun (bãute devreme), trei marţi.
Vin., de la 5—14 ţigãri.
Gib, Ibsen, antologia ‘Trenul …’, ‘Oţelul”& ‘Garda’.
Vin., fumat: 5—11 ½; 8—2 ¾.

La Missã de searã, la catedralã, vicarul a predicat despre asemãnãrile Împãrãţiei—Jeremias (pronunţat ‘Geremaias’), parabole gemene, truda bijutierului, cele douã soiuri de sfinţi (sfinţii nativi, şi convertiţii), monahul ca om al esenţialului, simplitatea (simplitatea cere strãdanie, altfel e simplism), prisosul—ceea ce nu meritã fãcut, despovãrarea de ceea ce disipeazã.
Altfel, nu sunt sigur cã un cãutãtor sârguincios e un convertit, cã are nevoie de convertire; dimpotrivã, unii convertiţi sunt în situaţia celui care aflã comoara în ogor. Cred cã bijutierul Lui Iisus e un cãutãtor, nu un convertit; cu toate cã un Levi poate ilustra ambele ipostaze—cãutãtorul pãcãtos.
Cele mai frumoase vorbe ale Evangheliei sunt acelea finale, despre ‘cele noi şi vechi’.
Reţinusem deconcertantele cuvinte ale Sf. Pavel despre predestinare; abia la predicã, atunci când vicarul a predicat şi despre Solomon (înţelesul înţelepciunii), am realizat cã fusesem prezent şi la întâia lecturã.
Cinã cu şaorme şi cola rece.
Suficienţa cãrţilor, remarcatã de naşul meu, ca refuz precoce al lumii şi al realitãţii.
Climatul pe care îl defineau englezul, italianul, belgianul, ortodoxul francez. Bonomia, largheţea.
I—l prefer pe Woods (pentru un film despre lupte), lui Wood.
Fumez în grabã.
Fumat, ceaţã, dansul, tehui.

Un deceniu de când n—am mai vorbit cu Roxana.
Ceaţa din zori.
Vârsta.
Deşteptarea—la 2 ½. De la 2 ½, fumat. Ieri, am fumat jum. din primul pachet pânã la 6 ¼ (înainte de Missã), şi restul de zece ţigãri, de la 8 ½ la 11. Al doilea pachet l—am fumat la bere, de la 11 ½ la 5 ½, în zori (am scris pânã la 4 ¾--formatul de adnotãri şi racursiuri şi carta criticii—crezul meu critic).
Neacceptarea femininului. Crisparea.
Rãbufnirea impulsurilor pedofile, la 15 ani.
De la definirea înţelepciunii cerute de Solomon, vicarul ajunsese, ieri, la predicã, la monahul—om al esenţialului, alegerea celor simple, despovãrarea de prisosul vieţii—gândul plãcut al despovãrãrii de prisosul vieţii, de cele de prisos, de surplusuri, de balastul vieţii, de lestul împovãrãtor.

Am reînceput sã beau în urmã cu şase ani, dupã 2 ½ ani (sem. IV—sem. VIII) în care nici nu atinsesem alcoolul; la un moment dat, am bãut cu ceva convingere. Acum beau ocazional, dar niciodatã convivial.
Azi, italianul, pe care l—am numit în trei feluri—numai numele, edituri—fantomã sudice—cu ambele prenume—cu titlul ierarhic, ‘Cardinalul’.
Atunci când cititul însuşi e deajuns, e suficient, trãirea, simţirea, bucuria.

Roxana, Mihaela Ch., Mirela, Rodica D., nevasta hazlie, Ionela, sânişorul întins al unei eleve, blonda cu fustã scurtã, eleve, Dana, fâşneaţa, tânãra rapidã—locul (dum., purtam sacoul), dosul unei copile—seara, Irina.
E., Dana, Elena, blonda cu fustã scurtã, fâşneaţa.
Binele prezent—Roxana, Mihaela Ch., Mirela, Rodica D., Ionela, Dana; înainte—Mãdã. Aerian& aiurit. Deprins numai cu cãrţile.
Aceste zadarnice cataloage şi liste de femei.
Elena, Mihaela, tânãra—orã, şatena decoltatã\ ed., degetul. Rusalii: ambele copile. Evreica.
Caracteristica scrierilor clasice—bucuria domoalã, satisfacţia. Sunt scrieri ale prezentului.
Negativul—Liz, Raluca L., Ramona C..
Marţi seara, trei evenimente neplãcute (bancnota, licheaua, taparea& uleiul, prãjeala, ouãle jumãri& buzunarul, orã). Azi, despre ouãle jumãri şi hepatalgii.
Lingeria—azi.
Pleavã. Tehui. Agerimea. Complexat. Feminismul—joia—rugãc.—‘poate’—inspiraţia& tel.—sb.& Grãdina—mi., ceaţã—vin.& luni—strategia, încercarea de tapare, urmãrile indiscreţiei.
Fumat pânã la 3. Dupã bere, cola şi cafea.

Mãdã, ’94; Kamoze, fumatul, culoarul. ’96. Rânjetul. Unchiul, la vie.
‘Foarte inteligent, foarte naiv, foarte pueril, bine intenţionat.’
Pânã la 32 de ani, nu mi—a trecut prin minte nici cã iubirea existã, nici cã ar putea sã mã iubeascã cineva.
Bucuria nu înseamnã numai extraordinarul. Rutina nu contrazice bucuria. Existã bucuria în obişnuit, în deprinderi, şi în repetare. Bucurii autentice nu sunt numai acelea neobişnuite.
Ascult Bechet.
Tel., azi—abia la al patrulea moment—sau al cincilea (zorii; cãtre amiazã; amiaza; toaca; 6)—revocarea dorinţei de ieri, de a ne mai vedea. Baia.
JamWo& Boutang& simplitatea& Landry& ‘pag.’—cf. ieri& englezii—umoriştii, scrieri.

Ieri (joi)—unisonul& inteligibilul& bunul simţ& preotul, Pãrinţii, scrierile semnificative. Azi—palparea, obiceiul englezilor, sc. XVII—XIX, istoria curtãrii.