De natura rerum diversarum

Existã, cum altfel, şi la Cubleşan mistica haeckelianã a materiei—imanentismul aspiritualist al sc. XIX, al lui Marx şi Engels. Nu este un ateism real—ci un imanentism aspiritualist, care adorã, verbal ,Logosul imanent, principiul intern logic de organizare a materiei. (Bineĩnţeles, la Cubleşan aceste clişee sunt numai recuzitã, rutinã).
Acest imanentism neagã transcendenţa, sufletul nemuritor, etc.. Dar sãdeşte ĩn materie informaţia, şi dinamismul intrinsec acesteia.
Pentru respectivii ideologi, nu existã arbitrar, ci o organizare internã—materia este intrinsec ‚logicã’, are gândire ĩn ea.
Gândirea lor se aflã la antipodul aleatorismului curent; pentru aceşti materialişti ai sc. XIX materia ‚ştie ce face’. Conţine ĩn ea un principiu logic, care o organizeazã progresiv—materia se autoorganizeazã progresiv.
Materialismul lor este ca şi cel al stoicilor.
۞
Lexicul de umpluturã, expresiile artificiale par uneori evident placate, plasate, puse acolo ca sã dea bine, iar alteori—stângãcii.
۞
Thrillerul este definit de suspans, nu de acţiune; atmosfera, nu dinamismul.
۞
Ingenuitatea cu care Nor ĩşi laudã de fapt propria carte (CAPITOLUL XXIII), sub pretextul elogierii reuşitei lui ...’Sinac’.
۞
Utopismul, utopismul cel mai fad este substratul ĩntregului acest SF propagandistic şi tezist.
۞
Culegerea lui Cubleşan pare a fi definitã de inegalitate.
۞
Stilul ziaristic al lui Nor aminteşte de cel al lui Jurist.
۞
Ĩndrãzneli ale imaginaţiei; facticitatea.
Dacã vreunul dintre aceşti sefişti şi—ar fi propus sã fie Doyle ....
۞
Ĩşi propunea vreunul dintre ei:’—Hai sã scriu o carte de aventuri reuşitã, senzaţionalã, excitantã!’ ? Aveau mãcar noţiunea asta?
Jurist, cred cã da.
۞
Ca ĩncercãri.
۞
‚CAPITOLUL XXIII’ are hârtie bunã.
۞
Plãcerea intelectualã datã de raţionalitatea biologicã.
۞
Mai ales ĩn forma caricaturalã folositã de Nor ĩn CAPITOLUL XXIII, evoluţionismul aleatorist apare ĩn toatã stupiditatea lui.
۞
Romanul lui Nor este interesant şi se citeşte cu plãcere. E o carte simpaticã, existã ceva aventurã, şi numeroase absurditãţi (ca plantele pitoresc colorate din falia fãrã luminã, etc.).
Dar, ĩncã o datã, are ceva din calitãţile vechilor seriale SF, suspansul acestora. Este o carte de scris ĩntr—un weekend.
Poate fi considerat, ĩntrucâtva, drept SF vernian. Iar ideea—o cãlãtorie ĩn istoria geologicã şi paleobiologicã a Terrei—este cu adevãrat vernianã şi semnificativã. Aş trece—o ĩn raftul SF—ului nostru cât de cât reuşit. Pe o scalã a SF—ului, 6/10.
۞
Ca om ‚vechi’.
Lovinescian. EL, artã, crez.