COMUNISMUL MARXIST SECŢIONAT ĨN ADÂNCIME

COMUNISMUL MARXIST SECŢIONAT ĨN ADÂNCIME

Hegelianul, fie el şi marxist, nu raţioneazã, ci dibuieşte, sau pipãie calitãţi. Calitativul, calitativitatea ĩi dispenseazã de a mai raţiona. [De altfel, hegelianismul şi este, chiar manifest, un soi de intuiţionism.]
Faptul cã hegelianismul nici nu ajunge la raţional, nu—l aproximeazã, etc., este confirmat şi de repulsia sau batjocura pe care le provoacã el minţilor raţionale, faptul cã este neĩncetat demascat, denunţat.
Hegelianismul nu numai cã nu procedeazã raţional ĩn descrierea raţionalului; ĩnsã nici n—a ‚dus’ de fapt pe nimeni din cei cu adevãrat interesaţi de raţionalitate.
Iar marxismul preia epistemologia aceasta capricioasã şi falacioasã.
De aceea, marxismul ĩnfãţişeazã aceeaşi condiţie epistemicã de divinaţie, de incantaţie fantasmagoricã.
Aceastã bolborosealã divinatorie şi fundamental solipsistã, nealimentatã de contactul periodic cu realul, şi urmând numai coerenţa falsã, narcisicã, a verbiajului, a trecut apoi, ca marxism, drept ‚metodã ştiinţificã’—sminteala germanã consacratã.
۞
Engels trâmbiţa oriunde cã ‚ştiinţa’ comunismului derivã din ‚filozofia germanã’—adicã dintr—o formã de gnosticism şi mai ales de iraţionalism.
Pãrinţii comunismului materialist—dialectic au fost cei care au lucrat fãrã preget la lipsirea construcţiei lor de un fundament raţional şi raţionalist—la ‚fundamentarea’ ei pe jargonul ‚filozofiei germane’, adicã poate cea mai proastã şcoalã filozoficã ce poate sã existe.
Engels declara pe faţã cã materialismul lui derivã direct din fantasmagoriile şi proastele deprinderi ale ‚filozofiei germane’, din nãravurile acesteia.
Ar fi trebuit sã nu poatã ‚duce’ pe nimeni—câtã vreme şi cel mai sumar examen al fundaţiilor intelectuale ale comunismului marxist arãta aceastã origine intelectualmente umilã—idealismul german extravagant, cu nãravurile şi apriorismele lui.
Nişte filozofi de mâna a doua, foarte speculativi de fapt, beţi de tiradele ‚filozofiei germane’ ....
Gata sã transfere necritic cele mai pitoreşti tirade hegeliene ĩn programele politice; gata sã altereze ştiinţa ‚burghezã’ a economiei politice clasice cu fantasmagoriile şi ĩnsãilãrile hegeliene, gata sã o polueze cu izurile gnosticismului profetizant ....
Cine se gãsise sã vorbeascã despre ‚ştiinţã’? Un club de hegelieni resentimentari.
Idealismul german este iraţionalism de la un capãt la celãlalt (se ĩnţelege cã nu includ aici şi criticismul, kantismul nefiind, ĩn acest sens, un ‚idealism’).
Iar acest idealism fantezist, fantasmagoric, nu constituie altceva decât plãmada materialismului marxist ....
[Numindu—i pe Marx şi Engels filozofi ‚de mâna a doua’, se ĩnţelege cã o fac ĩn sensul ĩn care acelaşi lucru se poate profera şi despre Leibniz, Fichte, Schelling, Feuerbach, etc.—tot ceea ce nu este propriu—zis de prim—rang, de altitudine, dacã vreţi, kantian—hegelianã.]