Dezagregarea romantismului, urmaşii lui Conrad şi titlurile romanelor sale
Romanescul lui Conrad trãieşte din dezagregarea romantismului, depinde de romantismul pe care îl dezagregã, a cãrui dezagregare este; ţine neîndoielnic de romantism, şi anume ca punere în cauzã şi ca dezagregare a acestuia.
Mai e încã romantism? În orice caz, e nu negarea, ci dezagregarea lui. Conrad revizuieşte elementele, locurile comune şi clişeele romantismului, adicã ale ceea ce considera el drept romantism. Redacteazã propria sa versiune a poeticii romantice. Nu e o negare polemicã, ci o situare personalã, de o adâncime de analizã remarcabilã.
Un articol enumerã 11 autori influenţaţi de literatura lui Conrad; poate sã fie vorba numai despre conjecturi sau speculaţii. Greene e cert, Lawrence şi Fitzgerald sunt plauzibili, la fel Naipaul (care nu sunt sigur cã n—a criticat ‘colonialismul’ conradian) şi Lowry; Hemingway e o posibilitate, Calvino—o conjecturã, iar Coetzee, Thompson, Heller şi Burroughs—cel mai probabil irelevanţi.
Dacã ne referim la titlurile romanelor lui Conrad, se remarcã preferinţa lui pentru titluri scurte—‘Moştenitorii’, ‘Taifun’, ‘Romanţ’, ‘Şansã’, ‘Victorie’, ‘Salvarea’, ‘Piratul’, ‘Suspans’. Majoritatea titlurilor lui sunt aşa—neutre şi mai degrabã nesugestive.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu