Din viaţã

Bãtrânii preoţi bizantini, cei din generaţia preadumnezeiescului Vlemide, preoţii greci vechi ştiau prea bine. Când li se vorbeşte despre aceşti mari oameni, schismaticii schimbã placa—de unde, când e vorba despre ecumenismul actual, afirmã cã orice ĩnţelegere cu catolicii ar altera ĩntregul edificiului eclezial rãsãritean, când e vorba de vechii preoţi bizantini nefanatici se prefac cã faptul cã aceia au rãmas esenţial şi fundamental rãsãriteni exclude şi anuleazã orice poziţie ecumenistã. Ceea ce azi ar echivala cu o capitulare ruşinoasã, acum opt veacuri ĩnsemna ortodoxie integralã.
Pentru azi—schismaticii pretind cã menţinerea ‚formei rãsãritene’ e irelevantã, de vreme ce esenţa a fost trãdatã prin pactizarea cu Roma; pentru acum opt veacuri—schismaticii pretind cã pãstrarea formei rãsãritene e foarte concludentã şi aratã cã se menţinuse ortodoxia. Pãi acelaşi lucru e propus şi azi de ecumenişti!
Pentru schismatici, azi—pãstrarea formei cultice rãsãritene, etc., e anulatã de recunoaşterea oficiului petrin; acum opt veacuri—deschiderea faţã de apuseni e anulatã de menţinerea formei rituale rãsãritene.
Azi:--‚degeaba am mai pãstra Liturghia, spiritualitatea, teologia, dacã am admite ortodoxia Apusului, cãci aceasta le—ar vida pe primele de sens’. Ĩn urmã cu opt veacuri:’—degeaba au admis ortodoxia occidentalilor, câtã vreme menţinerea Liturghiei, a spiritualitãţii, a teologiei aratã cã acei bizantini nu se convertiserã la catolicism!’.