Hobana gãseşte interes creaţiilor literaturii de fantezie, pe când Paleologu considerã interesant numai adevãrul moral aşa cum este el considerat ĩn ceea ce am putea numi literatura realismului psihologic şi modernistã. Pe de altã parte, Borges este cu totul indiferent la latura anticipativã şi criticã exploratã de cãtre Hobana; ĩn aceastã privinţã, Sigrist are o minte borgesianã. Pentru ei, interesul fantaziei este primar. Borges este ĩntr—o oarecare mãsurã un alegorizant; Nabokov, deloc, şi remarcã inadecvarea alegorizãrii creaţiilor fantaziei, substituirea lor cu scheme alegorice—sau, mã rog, simbolice (--distincţie la care argentinianul ţinea, cãci izbãvea simbolicul de mecanicitatea şi extrinsecismul alegoriei--).
Avem, aşadar, patru poziţii distincte—Paleologu, care refuzã genul ca principiu; Hobana, care cultivã şi latura nonesteticã, extrinsecã; Borges şi cei ca el, de ex., Sigrist, deasemeni şi criticul literar blamat adesea de Hobana, etc.—cei care se desfatã ĩn fabulosul, exuberanţa, luxurianţa am zice, pitorescul, insolitul, fantasticul acestei literaturi; şi Nabokov, refractar la alegorizare şi la simbolizare, la ceea ce aduce abstractul ĩn literar.
Nabokov şi Borges diverg şi ĩn aprecierea scrierilor neficţionale ale lui Wells—execrabile pentru rus, respectabile pentru argentinian, care le citeazã ca pe o cartã de umanism.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu