Unii cred cã Plotin, ca metafizician al simplitãţii divine, din care deducea necesitatea creaţiei, a compromis aceastã tezã, arãtând cã ea poate duce numai la emanaţionism şi la creaţie necesarã. Palamiştii aşa afirmã. Adevãrul este ĩnsã cã, odatã acceptaţi termenii plotinieni, Plotin nu poate fi fentat printr—o axiomã suplimentarã:--‚de fapt, Dumnezeu vrea nu ĩn substanţa Lui, ci ĩn vrerea Lui, care Ĩi e distinctã’.
Ĩn logica schismaticilor, dacã vrerea divinã de a crea trebuie sã fie contingentã atunci trebuie şi ca ea sã nu mai fie divinã, ci o creaţie ea ĩnsãşi, ceva creat—şi atunci e nevoie sã fie vrutã crearea ‚vrerii de a crea’, etc.. Dacã vrerea Lui Dumnezeu de a crea lumea e ceva contingent, aşadar distinct de Dumnezeu, aceastã vrere trebuie ea ĩnsãşi creatã—şi crearea ei, vrutã, iar aceastã vrere de ordinul II trebuie sã fie şi ea contingentã, etc..
Regresia infinitã face ca vrerea divinã sã nu mai atingã nicãieri substanţa—orice ‚atingere’ introducând contingenţa ĩn Dumnezeu, sau necesitatea ĩn creaţie.
Astfel ĩncânt nici distingerea substanţei divine de vrere nu duce nicãieri—pentru cã nu aratã cum mai ajung ele ĩn contact.
Ĩn ce fel mai e vrerea ‚a Lui Dumnezeu’, de vreme ce e atât de distinctã de El ĩncât .... Adicã, Dumnezeu ‚vrea ĩnafara Lui Ĩnsuşi’, vrea ĩn ceva ce nu este substanţa Lui. Sau, cu alte cuvinte—ĩn termenii lui Plotin, Plotin nu poate fi ‚fentat’ [prin postularea unei entitãţi distincte, care poate vroi lucruri contingente ‚ĩn numele substanţei imuabile’].

PARERGA

PARERGA

Beckford, Poe, Dumas, Verne, ‘Halimaua’, Scott, May, basme, Homer, Boothby, Dra. Bowen, Stevenson,
A plonja.
Nuvele.
Romane.
۞
Petrarca, Dante, Leopardi, ermetiştii, Boiardo, Ariosto, Tasso.
Chénier, Hugo.
۞
Risipa ....
Risipa cvadruplã.
۞
Scurta grilã a lui Stevenson.
۞
Dupã nouã cãrţi.
۞
Mari cãrţi ale goticului (Beckford; Dna. Radcliffe; Poe; Stoker; Stevenson; Doyle).
Originalitatea—ce vroia—ce citea—moş B., Episcopul—Eposcopul, JG—romane SF, vârsta.
Atmosfera—Poe, Doyle, Carr, Chesterton, recomandarea Episcopului.
Tolstoi, Poe, Matei;4 x HJ. Boarduri.
Nuvele.
Dosar ....
Antebelicii. Atmosfera. Jekyll, Holmes .... Pastişe.
۞
Nota de inconsistenţã a hispanicilor.
۞
Ca GT di L; instinct, simţ; ‚88.
Tabelele ...& câţiva autori (Beyle, Tolstoi).
A plonja. Autori—ca la JG. Loara, vreme. Vremea.
Chartier, JG, GT di L. Filiaţia e realã şi notatã (i—a fost elev).
Original—a bascula—cei şase autori ai lui Stevenson, cei şapte ai lui moş B.—A., JG, moş B., RLS, GT di L—un nescoţian. De la un nescoţian.
۞
Ţuţurigã.
Quinet, Michelet şi Academiei.
۞
Râs bolnãvicios.
Actual fizician. Inginer.
۞
'Stout's storytelling can also be superb. Like Van Dine, he knows how to make a really interesting tale unfold’
‘a long series of medical sleuths, notably R. Austin Freeman's Dr. Thorndyke, Mary Roberts Rinehart's Miss Pinkerton, Theodora Du Bois' Dr. Jeffrey McNeill, George Harmon Coxe's Dr. Paul Standish, and Lawrence G. Blochman's Dr. Coffee’
‘pioneering works as Helen McCloy's The Dance of Death (1938), and Anthony Gilbert's The Woman in Red (1941), the latter being made into a superb film directed by Joseph H. Lewis, My Name is Julia Ross (1945)’
‘One of the best film noir thrillers of the 40's, Fritz Lang's Secret Behind the Door (1948), was based on King's novel Museum Piece No 13 (1946)’
۞
'While the basic idea is simple, the impossible crime here shows imagination in its storytelling trappings. It is not related to the Zangwill-Chesterton tradition of rearrangements in space and time. Instead, it recalls the impossible crimes in S. S. Van Dine and Edgar Wallace, in its simpler technical approach, and the colorful storytelling woven around it’
۞
Nu mã intereseazã literatura ca ‚fenomen cultural’, sau ca ‚document cultural’, ci ca artã.
۞
Motivele [estetice].
Risipa ....
Risipa cvadruplã [Twain; Dan; Scott; ‚Oz’].
۞
Gândit ca serviciu estetic, ca şi crez de artã—Gracq, Dna. Y., Tournier, Chartier, Foarţã, Lovinescu, Lang, Stevenson, Sebastian—nesaţul real.
Tânãrul Lovinescu—ce citea.
Englezii. Puritatea. ’92.
Licornul, ‚Cântecul cucuvelei’ (macedonean). ZOOMAHIA. NEMURITORII—‚unul din cele mai reuşite ...’.
Romane SF, vârsta. Impulsul. Completist—orã.
Evreul interb.; tandemul de romancieri. Cantemir, unii ardeleni.

Dibacele Felipe recomandã THE PEARL OF DEATH (1944), THE OLD DARK HOUSE (1932), THE WOLF MAN (1941), ABBOTT & COSTELLO MEET FRANKENSTEIN (1948), THE BLACK CAT (1934), BLACK FRIDAY, DRACULA'S DAUGHTER (1936), THE MAD GHOUL (1943), THE RAVEN (1935).
Felipe—fãrã serialele lui Allen, filmele ‚lui’ GH, Hammer, Bava, Argento ....
۞
Este adevãrat cã cele mai bune filme silenţioase sunt neĩntrecute, inegalate; cele mai bune filme ‚vorbite’ nu le pot sta alãturi.
۞
Loara; vreme; filmele; haine; balast.

PARERGA

PARERGA

Am ĩntâlnit de câteva ori proza şi arta lui Bradbury—odatã, la 14 ani, când ĩi vedeam serialul şi ĩi citeam povestirile ĩntr—un sãptãmânal; apoi citind o antologie; şi apoi când, ĩn vremea ĩn care eram rezident la Interne, am scris puţin despre serialul moşului—ĩntr—o duminicã ploioasã.
۞
Arãdeanul Bolcaş.
۞
Predicã despre romanitatea sãrbãtorii celor douã Coloane ale Bisericii—sãrbãtoare a celor doi mucenici ca sãrbãtoare a Romei, a Bisericii Romei şi a relaţiei cu aceastã Bisericã.
Ap. Simon şi Iisus este omul şi Iisus.
Caricaturile.

Distincţia lui Sadoul ĩntre ceea ce el considera a fi adevãratul SF şi literatura de gen care ĩl precedase este corectã; SF—ul modern, cel ĩnceput la revistele americane interbelice, a fost precedat de o literaturã de fantastic tehnologic (de la Poe la Verne, Wells, Laurie, Robida, etc.), pe care ‚noul’ SF a ‚demodat—o’.
Stabilirea unei tipologii estetice a fantasticului tehnologic ar trebui sã ţinã seama de criteriile cronologice şi este un scop considerabil.
A supravieţuit oare ‚vechiul SF’ la unii scriitori? Este el pastişabil, sau continuabil? Care sunt caracteristicile sale?
Dacã a fost un fenomen cultural (adicã determinat cultural), nu mai puţin decât unul estetic? Şi, corelativ, care sunt caracteristicile lui estetice perene?

Realitatea cu care Habra se confruntase direct este aceea cã e stupid sã ĩi familiarizezi pe catolicii vestici cu tradiţii creştine complementare câtã vreme ei ĩşi ignorã—sau, mai rãu, dispreţuiesc—propria tradiţie. Educaţia prin complementaritate ar avea rost numai pentru creştini de o culturã superioarã, de o ĩnaltã cunoaştere a tradiţiei proprii.
Se pretexteazã, cu superficialitate, cã e bine ca occidentalii ‚sã cunoascã şi alte tradiţii’ .Da, dar nu ĩnainte de a o fi cunoscut pe—a lor proprie.
Catolicii vestici ĩşi ignorã propria Bisericã, dar sunt familiarizaţi de zor cu tradiţii ‚complementare’, alternative.