Din viaţã

Ca şi Balzac şi Beyle, Verne nu e privit ca un nuvelist. Însã (nici) nuvelele lui Verne nu sunt schiţe, sau pregãtiri pentru romane. Sunt naraţiuni autonome. Mãcar şase nuvele ale lui Verne meritã citite—‘Zacharius’, ‘O iernare …’, ‘Blocada’, ‘Ox’, ‘Frritt’, ‘Adam’.

DESPRE EXEGEZA VERNIANÃ. Lectura lui Dupuy nu e literarã, ci, vai, ‘transdisciplinarã’, galimatiasul transdisciplinaritãţii dezãgãzuite.

Pentru mine, romanciera rãmâne cea mai credibilã proponentã a teologiei/ scrierilor lui Barth.

Cu cuvântul cu care s—au contramandat lucrurile pe 8 aprilie, ele se puteau rezolva pe 2 martie. Acum, însã, nu mai e nevoie nici de ‘convingerea de frumuseţe’, şi nici de ‘atracţia fizicã’.

Dumnezeu mi—a dat sã vãd staturile reale. Solicitudinea neavenitã—şi laşitatea, josnicia laşitãţii—alibiul.

Oraşul secret al ‘Misiunii Barsac’.

Cei trei filozofi studiaţi de baronul englez. Ca etalon al studiului filozofic, ca standard.

Firea literaturii dintr—un sat vietnamez, a folclorului dintr—un sat vietnamez, nu e modificatã automat prin apariţia lui Musil; e necesarã înrâurirea—directã sau indirectã, ‘anonimã’, prin difuziune. Nu existã transformãri automate. Noutatea trebuie deprinsã, câştigatã. Dacã sãteanul vietnamez nu—l studiazã pe Musil, nici pe cineva care a fost înrâurit întrucâtva de Musil, etc., atunci condiţia folclorului acelui sãtean vietnamez rãmâne cea dinainte. La fel e şi cu Întruparea—care nu schimbã automat firea umanã. ‘Pãzirea cuvântului’ e strunga, poarta, accesul, calea. Ucenicia e indisociabilã de ‘pãzirea poruncilor’. Transformarea e activã şi participativã, nu pasivã. Nici noua fire umanã, adusã sau inauguratã de Întrupare, nu e un aerolit.

Îl citesc pe Barth, fiindcã îl citeşte şi romanciera. Ea e recomandarea, girul, ceea ce îl recomandã pe reformat. Ea îl gireazã.

Cedãri, compromisuri. Ea ar fi ‘ieşit la cumpãrãturi’, în timp ce copilul meu aşepta acasã? La 3 l. dupã plecarea mea, continua …. De asta era necesarã plecarea de acolo oricum.

E o naturã lovinescianã, a ‘revizuirilor’ şi schimbãrilor, a inexorabilului mutaţiilor. 6/ 20 sunt pozitive—mai mult sau mai puţin.

Formatul—reminiscenţe—JG şi bedefilul francez ‘Morgan’—despre cinema: ca ‘Morgan’ şi americanul (cãruia îi plac ‘Robin Hood’, ‘Înfruntarea titanilor’, ‘Catwoman’, ‘Minţi criminale’ şi ‘The Good Wife’)—cinemaul care meritã amintit în formatul respectiv.

Ca autor de divertismente literare, Verne e la fel de adictiv ca Tolkien şi Lewis—şi la fel de adictiv pe cât fuseserã Scott (pentru Lang, Barbey, Verne, Stevenson, Chesterton), Stevenson (pentru Chesterton, A., Wilde) şi Dumas (pentru Stevenson, Lang, JG, A., Dna. Sand, Wilde, Ralea). O tedinţã sau tentaţie a exegezei verniene e sã recurgã mai ales la analize extrinseci, sã ia forma enigmisticii, a sursologiei, a istoriei literare, a comparatismului—din prejudecata cã, literar, e puţin de discutat sau de analizat. Gracq, Tournier, Carpentier, Braut şi Bédard discutã natura literarã a realizãrii verniene, bedefilul francez ‘Morgan’ mai mult se rezumã doar la a le menţiona. Gracq, stripologul francez ‘Morgan’, şi Tournier. Hobana şi Dupuy. Triada Serres, Peeters şi Tazieff. Carpentier.

‘Dna. M.’, Dr. S. (cf. vin.), recursul la Mihaela—amantul, fosta meserie, profesorul. Congresul. Resemnarea. Elena—evreica—Mihaela.

Nuvelele lui Scott. Scott, la Puşkin, Hugo, H de B, Vigny şi Mérimée.

‘Ivanhoe’, ‘Montrose’, ‘Talismanul’, ‘Lammermoor’, ‘Perth’, ‘Mannering’, ‘Durward’, ‘Rob Roy’. Operele—bazar. Alţi autori, francezi, de literaturã de aventuri—nu numai ceea ce citeau cei cinci (Lang, Stevenson, Chesterton, Q. şi Orwell).

AS, IK şi FN—la GS; cei trei filozofi—la englez. Teologii discutaţi de KB—sau despre care a scris (Anselm, Calvin, Zwingli, Schleiermacher, teologii sc. XIX şi Przywara). Locul unde comparã câteva dogmatici. S—a remarcat şi cã teologii protestanţi moderni (scolasticii reformaţi în veşmânt baroc—‘vechea şcoalã teologicã’) sunt citaţi mai sârguincios (în prelegerile de la Gőttingen) decât iniţiatorii din sc. XVI.

Duhul [e Cel care] ne relaţioneazã cu Dumnezeu, realizeazã relaţionarea cu Dumnezeu.

Compararea de forme de artã diferite. Americanului i—o sugereazã ecranizãrile—Wilde sau Lewis. Ecranizarea nici nu transpune, nu transcrie, ci ‘ia ceva’ dintr—o carte; survine o unilateralizare. Pentru americanul menţionat, pastişa pare sã implice parodia. Parodierea a ceea ce e pastişat.
Americanul dã numai 7 şi 8 filmelor care îi plac (patru de 7; doi de 8).

Patrologul şi autorii romancierei.

Protestantismul înseamnã calvinismul; luteranismul e tot un fel de anglicanism, ceea ce spunea şi Barth, când îl situa ‘la dreapta’.

De ce a rãmas într—un loc unde oricum era obligatã sã facã lucruri de care sã îi fie ruşine, cedãri şi compromisuri.

Înţelesul predicii despre darurile Sf. Spirit, a vicarului, a fost:--omule, priveşte—ţi existenţa, vezi—ţi existenţa, observã contrastul dintre cine te crezi, şi cine eşti, vezi pustietatea şi golul existenţei tale, caracterul ei nesatisfãcãtor şi gãunos, dezlânarea şi îmbâcsirea! Vezi tot ceea ce lipseşte şi e rãu! Tot ceea ce ‘faci’ înafarã—şi tot ceea ce trãdezi înãuntru! Degeaba crezi cã înţelegi cãrţi de teologie—dacã nu ajungi nici la semenii tãi, dacã pe aproapele tãu nu—l pricepi, şi—l desconsideri!

Obrajii—hãinuţa prãfuitã—tel. de marţi—tel. de ieri (dum.), la 12 z. dupã tel. ei de marţi. Cã nu o vreau, e una.

‘Prichindel’, ‘Farul …’ şi ‘Storitz’. Nearb.. Ecranizarea. Aluzii amuzante.

Responsabilizarea tãioasã—rugãc.—Dr. S.—ambele copile, azi (bruneta şi fâşneaţa)—4 l..

III:--liberalul, trad., ed.& tarabe& japonezul, etc.. Analize. Patrologul despre ‘Finn’ şi cei cinci autori ai romancierei, giraţi de aceasta.

Momentul de limpezime—Elena şi concediul—nedormitul& arabul& maniacul.

Are ceva de piazã—rea. Rugãc.& plânsul Elenei; concediul& distanţarea, tel.—azi, concediul, efemerul, vremelnicul; detaşarea& cruzimea incalificabilã, cruzimea inadmisibilã. Aversiunea—piazã—rea.
Ca urmare, m—a mai dat o datã pe mâna haitei.

2 x vrafuri& 2 x tarabe. Viaţa pe care o vreau. Gânduri care susţin: cã Elenei i—a pãsat.
Cruzimea de la tel.—dum.. Alte cupluri. 9 l.—gândul la Roxana.

15—20 de cãrţi.

Cruzimea incalificabilã, inadmisibilã& rugãc.& tel.—azi& concediu& distanţarea; ≠& cã îi pasã de mine& alte cupluri& Roxana—9 l..

O stârpiturã pocitã, o diformitate simianã. A vrut sã îmi arate cum se joacã cu viaţa mea, cum dispune de ea.

Evreica—Elena—copile.

Laşitatea şi josnicia.

Azi, sb.—KB [cf. lui RB] şi JG.

Bibliografia naraţiunilor.

Trupul nu e o entitate fizicã, ci una mixtã, psihofizicã. E duh în actul de a însufleţi, ‘duh localizat’.

S—a comunicat supãrarea (‘rãutatea’), nu durerea.

JG despre Chateaubriand şi regii detronaţi. Gastronomia.

Subiectele lui JV, scrise, însã, ca ‘Halimaua’—sau, mãcar ca Doyle.

Rugãc. îmi limpezea şi proteja gândirea.