Acasã
Azi, sb., prima carte cititã în întregimea ei de la romanul lui Pennac încoace, aşadar, în mai mult de 9 l.. Seara, conştiinţa pustiului şi a rarefierii.
III:--creşterea porcilor (‘pentru export’)& simbria pe un an a unui lucrãtor (‘punga’ comunã a grupului)& ce tratate de biblisticã am citit.
La 12 ani, Cooper îmi plãcea mai mult decât Scott [cu toate cã citeam ‘Ivanhoe’ nu fãrã o anume însufleţire]; iar May, fireşte, mai mult decât amândoi. Şi poate chiar şi Chiriţã. Tot atunci—‘O funie pentru gringo!’—Poe—Renoir, soţia lui Delon.
May—Hitler—ed.—Fichte—biblioteca Fűhrerului—almanahul vechi—’96—scâlcierea, existenţa nefireascã şi sãlcie—vârsta—risipa—dezlânarea—bont—legende—rev.—excolegul.
Mi—ar fi plãcut ca patrologul sã scrie despre ‘Finn’.
Dum., mi—a luat 6 ore (5—11) ca sã încep cititul. [5—7: cafea, vremea, tel., baie. 7 ½--9: ritm. 9—9 2/3: articole.]
Hainele, rufele, igiena, locuinţa, relaţiile umane, medicina, cititul, scrisul—nimic nu e, în viaţa mea, ‘cu adevãrat’—totul e simulacru, amãgire şi cârpãcealã. Totul e ‘cu chiu, cu vai’, la cel mai execrabil nivel, îngãlat şi însãilat. Locuinţa, cititul, relaţiile umane, medicina, hainele, trupul, igiena. Ceea ce trebuise identificat cu echilibrul, nu cu mediocritatea; acel echilibru se atinge activ, prin strãdanie, şi valorile desconsiderate de mine corespundeau echilibrului.
Luni, de la 8 ½, citit.
Azi, luni—orã—baie—aşteptarea tel.—cafea—tratatul\ antologie, prefaţa—paleta scrierilor—titluri. Imersarea. Nesaţul [cititului].
O diagramã a experienţelor recitirii—originalitatea fiecãrei recitiri—existã articolul despre recitit—şi mãrturiile teologilor.
Cine sã mã judece. Sf. Spirit. Aroganţa. Cripta, impresia. Nu m—a meritat.
Apartenenţa la aceeaşi familie. Supunerea& capacitatea, nefolositã.
Ne ducem relele cu noi chiar şi în binele pe care încercãm sã—l facem.
Noima ajunului aniversãrii mele a fost aceea cã la fel de uşor s—ar fi putut şi reuşi.
Lecţia urmãrilor jocului cu viaţa altora.
Pretenţia de a judeca. Foarte dispusã sã judece, sã condamne.
Ieri, joi, am regãsit citatul din Frei despre barthieni—citat aclamat de galerie, încuviinţat. Despre Frei înţeleg cã e un american germanofon. Nici eu nu ştiu cine sunt barthienii despre care vorbeşte şi la care se referã.
Mã intereseazã numai aprecierea omului care a scris aşa de bine despre ‘Şuanii’.
Conştiinţa rãului ambiant.
Emblema rãului. 10 z.& falsa obligativitate a grosolãniei& pasul V; necesitatea lãmuririlor. Nu m—a meritat. Contratimpul. Aprecierea familiei; ≠. Dispreţul.
Oamenii pot fi pe cât de publici, tot pe atât de secreţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu