Limanul descurajãrii

Limanul descurajãrii


Viaţa mea chinuitã, diformã, rizibilã şi batjocoritã; bãtaia de joc care e viaţa mea.
Neîncrederea—ca formã a existenţei mele. O neîncredere oarbã—în mine, în ceilalţi, în relaţii, în comunicare şi comunicabil, în transparenţã şi inteligibil. Enorma descurajare.
Miledy s—a oferit sã—mi furnizeze femei: pe ea însãşi (joi), studenta şi blonda (vin.).
Aprecierile rãmân cele vechi: egoismul, prostia infinitã, ca şi ceea ce numisem oligofrenism. Intuisem cã e una din femeile care au nevoie sã fie dominate şi umilite, cã limbajul pe care—l înţelege e numai acela al agresivitãţii şi obrãzniciei, felul cum o curteazã obraznicii şi golãnaşii, cei care îi vorbesc dur, cã are nevoie sã fie supusã, luatã tare—ceea ce eu nu pot/ vreau. Nu înţelege decât de luatul tare, de ţinutul din scurt, de brutalitatea moralã.
Neinteligentã, egoistã, meschinã şi limitatã.
Îmi e imposibil sã fac un lucru în vederea altuia—sã fac ceva, care nu are decât un raport extrinsec, conjunctural, cu ceea ce vreau eu de fapt.
Inteligenţa mea e aşa cum a conformat—o experienţa mea: literarã şi noţionalã.

Luni, Miledy îmi vorbea despre iertare (şi ‘jertfã’), iar joi îmi spunea sã urgentez curãţenia.

Surâsul ei larg, deschis, excitant, cordial şi care invitã.
Ea a interpretat ca pe o invitaţie de a abuza de rãbdarea mea. Alibiul ei fiind ‘neînceperea încã a relaţiei’. Altfel, era tot timpul la tel., folosea tel. mereu. Ce altceva mai trebuia sã fi înţeles eu, în acea searã.
Ştiusem cã Miledy judecã asprimea cu care—am fost tratat, crasa desconsiderare.

Dacã e prea mult sã îi telefonezi unuia care s—a lãsat umilit pentru tine în faţa unui coridor plin de paciente …. Niciun copil. Dacã e prea brusc sau devreme pentru telefonat sau petrecut împreunã Revelionul, atunci e prea devreme pentru multe. ‘Comunicarea’. ‘Normalitatea’. Clişee.

Imagini ale degradãrii, forţãrii. Imprudenţa; cel care cãuta sã i—o introducã, silind—o, basculând situaţia.

Rãutatea, placiditatea, egoismul,
Paşii. Silueta. Silueta ei, întrevãzutã; aluzia, uşa, a intra, orã.

Numai calitãţile morale, nebiologice, pot fi iubite. Biologicul nu are calitãţi, ci caracteristici.
Cã ea va fi dezamãgitoare uman.
Simţul luminozitãţii.
Îmi dorisem atât de mult sã fie aşa, încât am interpretat corespunzãtor orice informaţie.
Altã idee despre cuplu, comunicare, încredere.
Ecranarea vidului.
Manuale dihovniceşti. Adevãruri amare. Contrariul comunicãrii: rãstãlmãcirea. Grotescul existenţei mele. ‘Peste vreun an’. Rezultatul întreruperii. Îndepãrtarea. Urmarea rutinei. ‘Peste câţiva ani’. Banalul. Spiritualul. Tristeţea.
Egoismul şi altruismul la femei.
La ce mai venise, dacã …. Tripla umilire, batjocura—numai umilit, lovit şi bãtut—fiindcã nu eram ca şi cumãtrul—iubirea mi—a adus numai durere şi înjosire. Risipa—la vârsta noastrã—risipa smintitã. La ce m—a mai întâlnit, o singurã datã; ce rost a avut o singurã întâlnire. Cum de o prevãzusem, dacã de fapt …; cãci intenţia ei nu fusese aceea prevãzutã—atunci la ce mai …. La ce mai venise, dacã … (înşelarea; absenţa). Urmarea întreruperii, rezultatul; abstractizarea; ‘reîncãlzirea’; semnificaţia neîntâlnirii. Pedepsirea asprã a ignoranţei. Romane. Casã. Casã; curãţenie& vreme. Ed..
Tristeţea; distrus.
Cãrţile deteriorate la renovare; neglijenţa. Cântarea.

Ea m—a dezamãgit; eu am dezamãgit—o de mai multe ori. Povaţa lui Valeriu Rusu îi era folositoare şi ei—nu numai mie. Nici ea nu trebuia sã se aştepte cã ne vom acorda bine. La fel a greşit şi ea: crezând cã voi înţelege ce vrea, cã îi voi vrea prezenţa. Joia cu tabelul (preziua aniversãrii mele); jazzul, sb. liberã, picnicul ratat; lunea; îndemnul de a îi cere albumele; vin., liceul; cele şase ocazii (banii; lunea; ‘hârtii vechi’; pontaje; joia—frica, paralizat; uitatul la ceas, limbaj discret); 2 x râsete. Poate cã s—a şi comportat prosteşte fiindcã şi ea iubea. Eu n—am dezamãgit—o mai puţin, decât ea pe mine; decepţionant, iar şi iar şi iar, am fost şi eu. Harul Lui Dumnezeu sã facã din aceste petice soioase un veşmânt nou, de nuntã!
Când Dumnezeu îmi trimite gânduri de smerire, spre îndreptare.
Sub lexicul ridicol, perimat, anost.
Grigore, Simeon, Isaac, Vasile, Teolipt, Nicolae, un sinait, antologia, sursa lui ‘Neagoe’, mariologia.
Aici s—a ajuns numai din vina mea.
Preferãm sã înţelegem numai din gurã şi din cuvinte, nu şi din viaţã; asprimea pedagogiei meritate ne revoltã.
Ea a început fãrã pic de aroganţã—cu o declaraţie. E drept şi cuvenit sã mã doarã. Iar Miledy are dreptate sã vadã în iubirea eroticã, senzualã, o formã a iubirii adevãrate, duhovniceşti. Ştiu sã cer, însã nu ştiu nici sã dau la rândul meu—şi nici mãcar sã primesc. Îndreptarea inimii; smerirea trimisã de sus. E ceva foarte filocalic/ neptic/ isihast/ atonit în aceastã trãire a curãţirii de patima mâniei. ‘Mã absolvã Hristos, din Ceruri!’
Ştiu sã cer, însã nu ştiu nici sã dau—şi nici mãcar sã primesc.
Ea are tot dreptul sã cearã sã fie curtatã, sã aştepte curtarea.
… Dar ce am fãcut şi eu din viaţa ei! Cât am umilit—o şi torturat—o! Cât de adesea am dezamãgit—o, şi cu ce sãlbãticie! Ce desconsiderare şi, mai ales, neîncredere i—am arãtat adesea!
Amarul curãţitor şi gratitudinea sincerã resimţitã pentru ajutorul dumnezeiesc.
Voia avea rusoaica mea.
Inspiraţie nepticã, isihastã şi filocalicã.

Ea mi—a iertat mie greşeli, şi nu e deloc mai imperfectã decât mine, moral.

Ideea mea e modernismul, stângismul politic, estetizarea, laicitatea, secularizarea, separarea religiosului de civil, celebrarea frumuseţii, inteligenţa. Acestea—fãrã ranchiune, crispare, pornire, fanatizare, orgoliu.
Nefanatizat.

Religia e modul lui Miledy de a—şi tâlcui realitatea, în termenii analizei morale. Agerimea ei neîntrecutã, rapiditatea şi energia.
Fineţea şi stenicul.

Tripla redresare. Romane (trei grupe). Agerimea, destoinicia şi rapiditatea. Ca Miledy. Rufe& lecturi& casã; curãţenie& ed.. Haine.
Estetizarea, umorul, decomplexarea, relaxarea, igiena, dezîmbâcsirea.