Din viaţã

Ieri, douã mândrii: aceea de a fi fost sãrutat de ea, de a—mi fi dat buzele ei, moi, gata sã primeascã, şi de a fi fost unicul care a rãmas pentru ea.
§
Mãdularul şi gura mea.
§
Imaginea cuplurilor goale, pe plajã.
§
Bucuriile cuplului (sãruturi; de mânã; 1/ 3; orgasme; nurii).
§
Carura lui Datcu, sporturi.
§
Ca un spectacol de caricaturi groteşti, de ticãloşii, scãderi şi infamii.
§
Afurisiţii, vanitoşi şi orgolioşi, care erau, totuşi, oameni de calitate.
§
Mândria mea e a aceluia care nu trãdeazã, a ucenicului Ioan, a singurului ucenic iubit şi loial.
§
Nu crede în bazaconii, ‘minuni’.
§
Azi, privirea ei oblicã, piezişã.
§
Era firesc sã fie ceva mai rezervatã.
§
Uitatul cu discreţie şi greutatea ei, 70 kg..
§
Îmi place chipul bulgarului, chip viril, perspicace, inteligent şi ager, vioi.
§
Una e educaţia religioasã profundã, alta e aceea amãnunţitã.
§
Scrierile de popularizare—stilul; feminismul; religia; catolicismul. Voga. Simpatia inspiratã.
§
Iubirea fãrã erecţie e inexistentã.
§
Dedicarea.
Ocrotirea.
§
Masajul.
§
Icoana tutelarã, emblematicã—reprezentarea a douã femei blânde.
§
Mângâierea adusã.
§
Ca sã îmi arate cã ştie, simte, consimte şi rãspunde; vrusese, mai întâi, sã vadã dacã voi cãuta ocazia de a o sãruta.
§
Imperfecţiunile mele amuzã—însã nici nu indigneazã, nici nu dezgustã, nici nu displac. Faptul cã sunt sincer şi necurvit, autentic, loial.
§
La unii, antiecumenismul derivã dintr—un simţ al identitãţii, dintr—un instinct viu al identitãţii şi al pericolelor ideologizãrii şi politizãrii (cãrora le rãspund, prea adesea, printr—o ideologizare simetricã, înverşunatã, cu nimic mai lãudabilã). Antiecumenismul apare ca rezultatul unei atitudini identitare marcate.
§
Atunci când ele cautã sã se îmbrace drãguţ, nu epatant, nu spectaculos, ci plãcut, îmbietor.
§
Literatura e dispensabilã—mi—a arãtat Miledy.
§
O intereseazã religia fãrã aparatul mitologic (Treimea; dumnezeirea Lui Hristos).
§
Profesionalizarea caritãţii mã crispeazã; nu aş putea sã practic medicina ca pe o caritate, ci numai ca pe o meserie, fãrã relaţie directã cu caritatea aferentã.
§
Cadoul ei: pe carnet luni—azi (4 z.).
§
Se noteazã cã slavofilismul provine, cultural—intelectual, din patristica greacã, din Pãrinţii greci.
§
A simţi, instinctiv, ceea ce e bun, valabil, net.
§
Cadoul de ea: luni—vin., pe carnet.
§
Slavofilia ca atitudine politicã, ideologicã—şi ca atitudine religios—spiritualã.
Balastul politico—ideologic, facticitatea peroraţiei politice.
Impuritatea emoţionalitãţii aferente, militantismul şi politizarea.
Slavofilia—prezentã atât la antiecumenişti feroce (v.: Romanides, cu un studiu; Lossky şi anticatolicii, cf. lui Zizioulas—care taxeazã aceastã ideologie ca responsabilã de deriva antioccidentalã a teologiei mai noi, ca alimentând fanatismul şi înverşunarea, isteria; remarca lui Icã, referitor la parţialitate şi pãrtinire în istoria filozofiei ruse a expatriatului), cât şi la ecumenişti ca Ep. Sigrist.
§
E vorba de simboluri sau anagrame, mai mult decât de realitãţi istorice; funcţia lor e una pragmaticã—abrevieri, etc. (de ex., raţionalismul apusean detestat).
§
Gustarea vieţii, mai degrabã decât teoretizarea ei.
§
Dispreţul, desconsiderarea adresate femeilor, umilirea.
§
Analize.
Cu ce ies.
A merita.
Articole.
§
Rãul întreruperii de 5 l.. Semnificaţia neîntâlnirii. Pojghiţa. Povara dispreţului şi a desconsiderãrii. Abstractizarea, fantomatizarea. Spulberarea a ceea ce a fost.
§
Iluzia comuniunii, realitatea separãrii, a distanţei, a hãului care desparte.
§
Irosirea, risipa& greşeala, ieri—şansa ratatã, pierdutã. Vreme.
§
Smerenia, cf. marţi.
§
Miledy pricepuse, joi, cã mã aştept sã fiu sunat de Anul Nou, ştia cã nu voi fi, aflase cã nu am no. EI de tel.; de aceea, repetata aţâţare împotriva rivalului meu, de aceea sãrutul, de aceea studenta de vin., de aceea furia cã nu îi acord atenţie blondei, cu toatã tragerea de timp. Bãnuise ceva, de aceea repetase întrebarea despre tel., iar mai înainte îmi vorbise despre proastele care aratã bine şi exclusivitatea acordatã celor cu ochi albaştri. De aceea a rânjit la ideea mea de a mai rãmâne în clinicã, iar vin. m—a îndemnat sã cer concediul.
§
‘Peste vreun an’.
§
Obişnuitã sã fie luatã tare.
§
Eu sunt unul dintre copiii despre care a scris Dna. D..
§
De asta îmi ceruse Miledy, joi, rãgaz sã gândeascã; de asta—mi spusese, la tel., cã supraevaluez femeile. Iar ieri, vin., ea aranjase venirea blondei suple. Tot de aceea negase Miledy, joi, cã fosta rezidentã ar şti ceva—când a realizat cã eu rãstãlmãcisem pontul. Asta încercase sã îmi spunã la tel.: sã nu cred în ceea ce am crezusem cã am priceput.
§
Îndemnul de joi: curãţenia.
§
Spulberarea iluziilor romanţioase.
§
Prozaic.
§
Fusese vorba despre ‘dacã totuşi’, ‘interes’, iertare, iubire, însurat, curãţenie.
§
Înseamnã cã nu m—a simţit deloc—cã n—a simţit deloc ceea ce vreau sau aştept eu. Negeneroasã.
§
Rezultatul întreruperii, ‘îngheţarea’ şi abstractizarea, ficţionalizarea.
§
Dumézil şi Iorga—sintezã şi expunere, expozeu, prozã expozitivã. NI nu îşi permite cu adevãrat sã se situeze numai în planul sintezei reale. Predominã balastul expozitiv.
§
Denaturarea, ofilirea sentimentelor—prin ‘nevedere’, prin întrerupere şi îndepãrtare.
§
Rafinamentul (artistic şi uman) al lui Voiculescu—drept ceva la care a ajuns.
§
Lecturi& sb.& i.& obez& igienã& casã& mâncarea; fumat; i.& banii.
§
Deteriorate, însã nu pierdute. Însã integritatea, ‘aspectul’, suprafaţa sunt, într—adevãr, pierdute.
§
Fumat. Casã; curãţenie. Rufe. Vremea. Obez. Lecturi. Rufe. I..
§
Mãnunchi de acţiuni.
§
Standardul eseisticii: Ralea, nu ….
§
Opera cvadripartitã a lui Ralea: eseisticã şi criticã literarã; sociologie şi ştiinţe sociale; psihologie; filozofie. Ziaristicã şi scrieri ocazionale.
§
Pãr. Stãniloae prefera termenul slav, celui grecesc—prefera sã slavizeze, decât sã grecizeze. Soluţiile de catolicitate propuse de ele sunt fictive, utopice, irealizabile.
Avea fetişul slavizãrii—al scornelii slavofile.
§
Tristeţe şi distructivitate.
§
Ep. germanic; habotnica. Patrologul& hispanicul: analize. Preotul& literatul cârcotaş şi ciufut.
§
Complimente despre ‘Pateric’, monahii egipteni, budismul Zen şi asiatici.
§
Orgoliul patristic.
Turnanta.
§
Dacã oamenii nu vorbesc cu mine—asta nu înseamnã cã nu vorbesc nici între ei.
§
Gândul la fuste—şi monahii din nordul Rusiei, din nordul geros.
§
Despre Hristos vorbeşte numai în batjocurã (frigul septentrional; minunea omoforului; neiubirea; lipsa umorului).
Antipatia ei faţã de Iisus.
§
Aflarea identitãţii.
§
Înţelesul cu totul nesentimental şi nedolorist pe care—l dãm, în Rãsãrit, Pãtimirii Lui Hristos, suferinţei Lui; înţeles epurat de orice balast sentimental, de orice crispare afectivã. Umanul nu e nici exclus, nici supralicitat. Înţeles pur mistic, nesentimental, fãrã afectare şi ‘reprezentare a psihologicului’, fãrã a forţa compasiunea sau participarea emoţional—afectivã.
§
Bucuria de a fi împreunã cu o femeie normalã.
§
Ralea—figurã de satir ironic, batjooritor, lipsit de bonomie.
§
A cãuta sã înţeleg, sã pãtrund—funcţionalul, funcţia.
§
3 x ‘ca sã vezi cu cine concurezi’ (curviştina, gelul; fostul vecin; bovinul; irakianul).
§
Evangheliştii scriau şi ei cu discernãmânt/ pogorãmânt.
§
Pentru marele Ep. Sigrist, ezoterismul poate sã fie atât un amuzament, un divertisment inteligent, cât şi un subiect jungian, o temã jungianã.
§
Nimeni nu e rãspunzãtor pentru iluziile pe care mi le—am fãcut eu. E mai bine ca, multã vreme, sã nu mai fiu vãzut în niciuna din clinicile radiologice din Iaşi. Prozaicul. Revelionul absurd. Dezamãgirea.
§
Nu ca represie a sexualitãţii—ci corectare a devierilor ei.
§
Divizibilitatea materiei—şi indivizibilitatea duhului, a suflãrii.
Simboluri, metafore şi pogorãmânt.
§
Ea trebuie sã creadã cã eu nu am priceput nimic şi cã am plecat din Iaşi din disperare.
Manipulabil.
§
Lãudãroşenia. Indiscreţia. Complexe. ‘Supãrat’. Refractar la adevãr, la pedagogie.
§
Tristeţe, nu ruşine. Ruşinea e a universului lipsit de sens şi banal, vulgar. Meritul lui Don Quijote. Ieri—gustarea solitudinii. Firea, înclinaţia cãtre singurãtate, temperamentul. ‘Praf’. Tristeţea. Facerea praf. Rãspunderea. Iertarea—cf. luni.
§
Romane.
4/ an.
Banii.
§
Nu maicile/ femeile sfinte nu s—au învrednicit de teologie—ci teologia nu s—a învrednicit de maici/ femei religioase/ femei.
§
Salon. Salon: cf. marţi. Salon; saloane berlineze; tandemul german; GS; comentatori ai lui AS, scânteietori.
§
Placiditatea.
Placiditatea şi egoismul.
§
Ajustând.
§
Rãspunderea.
§
A folosi.
A se folosi de ….
§
Literatura nedogmaticã, falsa penurie, cu puţin, voracitatea imbecilã, moderaţia, utilizarea, folosul; amploarea literaturii nedogmatice, de interes practic; creştinism adogmatic; palestinienii.
§
Explicaţii extrinseci, teologice.
§
În viaţã, dacã nu eşti capabil sã primeşti, darãmite sã mai şi dai, e mai bine nici sã nu ceri.
§
Despre Sf. Grigore al Tesalonicului: ed., predici: cartea vrutã, ‘popii’; orgoliul, vanitatea lui; minuni, vindecarea, minunea, discreţia, nepreluarea formei numelui folositã de mine, tacit; Pãr. Coman, simţirea prezenţei, mãrturia; maica şi pronunţarea; calitatea umanã—cf. vin..
De patru ori: minunea lui, vindecarea, discreţia; vols. de predici: ed.; prezenţa simţitã, sentimentul viu; buna lui calitate umanã. Plus, neinspirata calomniere: cã era orgolios şi vanitos, cã era mândru, nesmerit.
§
Cronologia smereniei. Orgoliul Pãrinţilor, lãudãroşenia lor.
§
Iubirea mea sexualã e inspiratã de ‘Filocalie’, nu de pornografie. Miledy are dreptate sã creadã cã iubirea eroticã e una din formele iubirii esenţiale, adevãrate. Nu e nimic licenţios, libidinos, obscen sau depravat—cum nu e nici ‘spiritualizat’ în sensul de ‘idealist’, abstract.
§
Falsul interes al literaturii teologice; pe de altã parte, existã o vastã literaturã duhovniceascã, de sfãtuire—care e şi amplã, bine ilustratã, şi nici nu e necesarã decât numai în mãsura în care e pusã în practicã, practicatã.
Nu existã numai literaturã teologicã. Literatura nedogmaticã, aceea interesantã, e şi vastã, şi necesarã numai în mãsura în care chiar e folositã.
§
Bucuria iubirii e superioarã bucuriei orgasmului.
§
A se pripi. A se pierde.
§
Bucuria de a o iubi, privilegiu, nedat oricui.
§
Cine îşi judecã copiii cu asprime, sã nu se aştepte sã fie judecat de aceştia cu îngãduinţã. Asprimea şi lipsa de clemenţã pe care le dã, le va şi primi.
§
Nu în planul literarului, ci al afectivului.
§
Cel puţin, a corecta mai puţin apodictic, pedant şi profesoral, tãios şi de sus.
§
La Miledy, empatia şi aptitudinea de a se înduioşa sunt pe potriva inteligenţei.
§
O elevã care întinsese spre mine mameluţa ei.
§
Când arãţi bine, sexul de calitate e uşor de procurat.
§
Demitologizarea e aproximarea stângace a ceea ce simt şi ştiu femeile.
Bãrbaţii sunt mai creduli—iar femeile, mai prompte în a decela falsitatea şi înşelãtoria.
§
Fizionomiile fetelor care acceptã sã pozeze.
§
Miledy nu acceptã surogatele joviale ale ortodoxiei, diluãrile bonome.
Preferã numai versiunile rãsãritene şi nediluate ale disciplinei filocalice.
§
Femeile opincarului—cãzãturile lui.
§
Viaţa interesantã—cât de interesantã e realitatea, alãturi de o femeie inteligentã.
§
Teoza, cultul sfinţilor& orgolios şi vanitos& rugãc..
§
Viziuni. Atoniţii. Sacrul.
§
Cei care emanã libidinoşenie.
§
Beri, marea, fete, fumat.
§
Vacanţe.
§
Lãudãroşenia.
§
Complexe.
§
Inima aurie, globul matlasat şi cubul.
§
Numele& vãicãritul.
§
Despodobirea.
§
Antipatizarea puşlamalei.
§
Stârpitura libidinoasã: ‘pretenţii mai ales de la ele’.
§
Durerea—simţirea durerii.
Nerãspunsul.
§
Ioaneic şi lucan. Gândire ioaneicã şi lucanã.
§
Ieri mi—am amintit coapsele unei copile, atingerea coapselor unei copile, vara, când aveam 27 de ani; ea încercase sã se apropie, sã fie prietenoasã. Iar azi, sânii altei fete, când aveam 14 ani. Afectivitate.
§
Guturaiul unei relaţii.
§
Exegeza lui Averchie. Simeon. Sârbul Nicolae. Olivier şi Paul. John şi stareţul.
§
Miledy nu crede în erezii—şi nici în dogme.
[‘Era eretic—nu s—a mântuit—arde în Iad.’]
Practicã un creştinism adogmatic—nu relativist sau pluralist—ci lipsit de aproape orice conţinuturi dogmatice.
§
Terapia; binefacerile terapiei. Resimţit ca terapeutic şi curativ.
§
Ed.: tarabe& francezii—ambii& protoisihastul—2 vols..
§
Mai tânãr& iniţieri& vârsta, ≠.
§
Anatomistul şi ‘Morgan’—lecturi savante—analize—carnete, ca la A., scuarul II, eseuri şi articole, analize, jurnale, remarci ca ale bedefilului ciufut.
Sãnãtatea. Vârsta. Întreita dezbãrare (fumat, i., mâncarea).
Umorul. Umorul asceţilor, hazul.
§
Îmbâcsiţi lugubri ca anatomistul şi ca fiziologul naţionalist—sau ca dogmaticienii. Impresia umanã dezagreabilã. Dezagreabilul lor.
§
Ieri (luni)—renghi, dilema, întâlnirea, fete, strãlucirea; apelul; tarabe; uitãtura; romane; casã.
Ieri: cãrţi; cola; mâncarea. 3 x fete. BSS.
§
Miledy nu are principii sau moralã—decât într—un sens generic şi foarte rezonabil. E foarte lucidã şi realistã.
§
Ceva ‘mai puţin decât desãvârşitul’, sau decât idealul.
De ce depinde cu adevãrat.
§
Jovialitatea: pretextul, prilejul.
Petreceri\ mântuirea.
§
Expresia de activitate mintalã intensã a privirii inteligente, scãpãrãtoare, nu înseamnã expresie de activitate laborioasã—ci dimpotrivã—se simt tocmai rapiditatea, nelaboriosul: ca febrilitate.
§
Configuraţia creaţiei majore nu se poate prescrie.
§
Suboameni ca Vârlan, Fãrcãşel, pramatiile tinere, etc.. Estomparea ca manipulare şi ca armã.
§
Cã nu am intrat; cã nu m—a salutat şi nu a venit la mine; cã iar are nevoie de o înscenare şi iar vrea ca eu sã fiu cel care o abordeazã; cã sunt rãcit, cã am rãcit.
Mofturi de ţoapã. ‘Viitoarea dnã. M.’.