Eseistica lui Mihai Ralea

Eseistica lui Mihai Ralea




Paleologu vorbeşte numai despre ‘Atitudini’ şi ‘Valori’, mi se pare, însã au existat şi ‘Interpretãri’, ‘Memoriale’, ‘Înţelesuri’ (în prezentãrile populare, bibliografia lui Ralea e mereu foarte confuz şi neglijent prezentatã); dealtfel, aceeaşi inegalitate care îl supãra pe Paleologu la Camil P., la Eliade, la Sadoveanu, etc., existã şi la Ralea. Ca şi Gracq şi Nabokov, Paleologu mergea ‘pe cãrţi’, nu pe autori.

Sadoveanu şi Kogãlniceanu sunt singurii ‘Mihail’ ai literaturii noastre; Ralea, ca şi Eminescu, e numai ‘Mihai’.

Literatura lui Ralea: savoarea deliberatã; cariera: oportunismul, neruşinarea, versatilitatea şi arivismul. Uman, era, simultan, atractiv (o spun Noica, Paleologu, Barbu, cãrora le fãcuse o impresie plãcutã) şi dezgustãtor, dezagreabil (desfrâul, etc.).

Paleologu avea, în literaturã, un simţ şi o deprindere a trierii. Oamenii deprinşi sã trieze, şi care admirã cãrţi, nu autori: Paleologu, Gracq, Stevenson, Nabokov, aşa e şi hiperinteligenta Miledy (care semnala inegalitatea basarabeanului, declinul); iar alţii îi taxeazã de cârcotaşi.
Iar cauzele nereuşitei unei cãrţi/ scrieri pot fi atât de multe, încât nici nu meritã cãutate ipoteze explicative, ci numai constatat faptul.
Realitatea e mai bunã decât iluzia. Incongruenţele, asimetriile trebuie observate, nu trecute cu vederea.

Ralea îşi rãscroia vols.. Un fel de plachete de eseisticã—‘volumaşe’, le numeşte Paleologu. Scânteietoare calitãţi epigramatice—de felul celor care sã—l facã dispreţuit, cu suficienţã, de Noica. Scrise fãrã efort vizibil.