TESTUL LUI WILSON
Wilson,ĩntr—o scriere metodologicã citatã de Teachout,precizeazã franc testul preliminar sau sine qua non al recenzentului de calitate—aptitudinea realã de a rezuma cartea despre cari vorbeşte.Pe de altã parte, Edmund Wilson mai scrie şi despre ALTCEVA,deşi are aerul cã ar vorbi cam despre acelaşi lucru:el cere ca recenzentul sã „exprime esenţa cãrţii ĩn propriile lui cuvinte".Esenţa cãrţii e patent altceva decât e rezumatul sau rezumabilul ei.Aici Wilson patineazã peste o distincţie elementarã (şi remarcatã,ĩn altã parte,chiar de cãtre Teachout,când recenza filme ...):existã nu puţine opere ale cãror rezumate,oricât de vioi scrise,sunt inepte şi inutile—„esenţa" cerutã de cãtre Wilson e ĩn altã parte,e altceva decât rezumabilul,e altundeva.Dacã rezumi onest,aplicat,nu rãmâne nimic, esenţialul se pierde,"scheletul" narativ sunã stupid şi banal,etc..S—a fãcut de nenumãrate ori observaţia,despre filmele unor mari regizori,cã rezumate,"pe hârtie",ele par banale,stupide,etc..[Cine nu s—a confruntat cu eşecul ĩncercãrii de a molipsi pe altcineva fãcând oficiile cutãrei opere,când ĩi e mai ĩntâi lui ĩnsuşi evident cã, rezumatã,"povestitã",opera ĩn cauzã e complet ineptã şi banalã,cu toate cã rezumarea e competentã?]
A rezuma o carte nu e totuna cu a—i exprima „esenţa";ba chiar dimpotrivã.Ĩnsã sã nu—l şicanãm pe Wilson:eu cred cã el se referea aici mai degrabã la acele opere eminamente rezumabile,la MAJORITATEA cãrţilor,la rutina criticului,şi nu la acele puţine produse de excepţie cari se refuzã tranşãrii sau ciopârţirii metodice.E un fapt cã majoritatea cãrţilor sunt,de fapt,rezumabile cu succes. Cred cã testul propus de Wilson rãmâne ĩn picioare:nu de puţine ori,el chiar dã ĩn vileag inepţia recenzentului cari se aratã incapabil sã arate cari e conţinutul efectiv al cãrţii despre cari scrie.Ca regulã practicã,procedeul lui Wilson e de mare importanţã,şi aduce mintea ĩn scalã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu