L. DUCHESNE DESPRE GEOGRAFIA TIMPURIE A LOCURILOR SFINTE (HISTOIRE ANCIENNE DE L’ÉGLISE, TOME II, 1908)

L. DUCHESNE DESPRE GEOGRAFIA TIMPURIE A LOCURILOR SFINTE (HISTOIRE ANCIENNE DE L’ÉGLISE, TOME II, 1908)


Printre manifestările favorii imperiale, una dintre cele mai strălucitoare este glorificarea oficială a locurilor sfinte ale Evangheliei şi Vechiului Testament.
De multă vreme curiozitatea evlavioasă se ĩndreptase către locurile menţionate ĩn Sf. Scripturi. Revoluţiile, războaiele, vicisitudinile de orice fel nu reuşiseră să şteargă amintirea templului lui Izrael; ĩn pofida tuturor transformărilor Ierusalimului, creştinii ştiau ĩncă unde a fost răstignit Iisus şi pus ĩn mormânt. Biserica din Aelia, clădirea unde Narcis, Alexandru şi urmaşii lor episcopii ĩşi adunau fidelii, marca, se credea, locul casei unde Domnul celebrase Cina cea de pe urmă, unde se adunaseră ucenicii ĩn primele zile ale creştinismului. Alte tradiţii erau localizate ĩn jurul oraşului şi—n ĩntreaga Palestină. Ĩn sc. II episcopul Meliton venea din Asia ĩn ţara Evangheliei; mai târziu Alexandru de Capadocia şi succesorul său Firmilian fură atraşi deasemeni de către evlavia sfintelor locuri. Iuliu Africanul, care era din Aelia, arătă un extraordinar zel ĩn căutarea amintirilor biblice in Palestina şi ĩn alte locuri. La fel şi Origen; ĩntre alte monumente evanghelice el semnalează, la Betleem, grota Naşterii. La ĩndemnul prietenului său Paulin de Tyr, Eusebiu consacra o ĩntreagă serie de lucrări geografiei biblice: traducere ĩn greacă a numelor popoarelor din Biblia evreiască; descrierea Palestinei vechi, cu ĩmpărţirea ei ĩn triburi; planul Ierusalimului şi al Templului; explicarea toponimelor cuprinse ĩn Sf. Scriptură.
Apariţia unor asemenea lucrări dă mărturie despre interesul pe care—l suscitau locurile sfinte. Pelerinajele, ĩncepute fără ĩndoială ĩnaintea marii persecuţii, fură reluate imediat ce pacea s—a ĩntors.