ADRIAN FORTESCUE DESPRE ORIGEN ŞI ORIGENIŞTI

ADRIAN FORTESCUE DESPRE ORIGEN ŞI ORIGENIŞTI



Origen († 254), cel mai mare savant al Bisericii răsăritene, poate că cel mai minunat geniu dintre toţi scriitorii creştini, a fost sortit să fie sursa unor nesfârşite dispute pentru veacuri după moartea lui. El este părintele Părinţilor Bisericii. Fiecare şcoală a ĩnvăţat de la el; ĩnsă, pe de altă parte, a fost mai mult decât suspect de felurite păreri eretice. Fusese un subordinaţionist şi un hiliast, şi ĩnvăţase preexistenţa sufletelor.
(...) Grigore Taumaturgul († 270), Pamfil de Berytos († 309) şi Dionisie cel Mare al Alexandriei († 264) au fost discipolii şi admiratorii lui cei mai devotaţi. Ĩn mai mică măsură Vasile († 379), Grigore de Nazianz († 390), Grigore de Nyssa († c. 395), Ioan Gură de Aur al nostru († 407) au fost socotiţi origenişti, la fel ca ĩntreaga şcoală din Antiohia, şi nenumăraţi monahi pretutindeni. Printre duşmanii lui neclintiţi au fost Metodie al Olimpului († c. 312), Teofil—acest Patriarh al Alexandriei († 412), majoritatea şcolii alexandrine şi mulţi latini. Sf. Ieronim († 420) fusese un origenist, ĩnsă a devenit un partizan violent al celeilalte părţi, şi a avut o ceartă oribilă cu Rufin († 410) despre această chestiune. (...) Cu toate acestea influenţa lui Origene, ĩn special asupra teologiei răsăritene, a fost imensă; toată metafizica lor şi ĩncă mai mult exegeza lor poate fi readusă până la el.