UN CUVÂNT DESPRE VECHIUL MARXISM
Mai este marximul o doctrinã şi o şcoalã vie, o mişcare politico—filozoficã vie, aşa cum era pe vremea lui Labriola, Gherea şi Kautsky? Mie mi se pare cã bolşevismul a anihilat marxismul, cã mişcarea marxistã a dispãrut odatã cu apariţia ‚anagajaţilor’ interbelici, mercenarii care aserveau marxismul fie leninismului, fie diverselor mode metodologice academice ale sc. XX ....
Ultimii marxişti credibili intelectualiceşte au dispãrut ĩn preajma ĩntâiului rãzboi mondial; ceea ce a urmat au fost mascarade pseudointelectuale. Marxismul n—a trecut, de fapt, pragul primului rãzboi mondial, şi a pierit odatã cu generaţia lui Durkheim şi Simmel, fiind substituit de stângisme.
Aşa—zisul marxism interbelic, nãclãit de derutã şi de extravaganţe, nu se mai raporta la o filozofie—ci la un stat, la o realitate statalã—URSS—ul. Nu Marx—ci Kremlinul deţinea primatul asupra şcolilor marxiste interbelice şi ulterioare. Ulterior, cu maoismul şi castrismul, sandinismul, etc., haosul s—a generalizat.
Generaţia din jurul fondatorilor, din anturajul lui Engels—marxiştii clasici, a fost singura promoţie marxistã autenticã; au urmat lefegiii interbelici, etc..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu