DESPRE CÂTEVA ALBUME D PURPLE
Cred cã nici nu trebuie, nici nu e nevoie sã crezi nimic despre nişte muzicieni ĩnainte de a le cunoaşte ceva mai bine, ceva mai ĩndeaproape, creaţia—calitatea neputând fi apreciatã aprioric, ĩn abstract, divinatoriu—aşa, de ex., cu D PURPLE. Dupã zece piese, deja sunã altfel (no. 94—104 pe playlistul meu, adicã de la WOMAN FROM TOKYO la HUNGRY DAZE şi urmãtoarea—segment corespunzând finalului LAST CONCERT IN JAPAN şi PERFECT STRANGERS, THE HOUSE OF BLUE LIGHT)—pare sã fie exact doza ‚mea’ de rock şi de abraziune aferentã—adicã e un rock credibil, credibil muzical vreau sã spun, valabil—ĩnainte mi se pãrea cã SCORPIONS, ideea mea de divertisment rock, sunt preferabili—rock destul de cordial, de afabil—cu pastile analgezice, ţigãri şi cafea.
Tiamat, Floyd, ZZ Top, Rolling S, vechiul rock—nimic nu trebuie sã treacã ĩnaintea acestora.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu