Din viaţã

Nu ştiu cât de corect o fi articolul lui Weigel despre CARITAS IN VERITATE, dar ĩn mod sigur e foarte excitant scris, e o lecturã stenicã—ba chiar ĩmi place mult mai mult decât aş fi vrut ori aş fi fost eu dispus sã admit.
۞
Quiller şi Machen admirau romanul istoric al lui Reade; Orwell, nu. [Fireşte ĩnsã cã toţi trei ĩl admirau pe Reade.]
۞
Oraşul ĩmi place cu moderaţia cu care e bine ca cineva sã se placã pe sine ĩnsuşi; cu aceastã discreţie şi moderaţie.
۞
Vulgaritatea, crasa banalitate a stilului şi minţii lui Merton, strãvezia vanitate şi lãcomia, parvenitismul cultural, ifosele lui de provincial ĩncoţopenit, concupiscenţa misticã şi orgoliul nevoalat.
۞
Fer. Rosmini a fondat institutul la 31 de ani; iar viaţa lui coincide cu ĩntâia jumãtate a sc. XIX. Viaţa Fer. Rosmini, istoria atacurilor cãrora le—a fost supus aratã ĩncã o datã cã reformatorii nu gãsesc un mediu neutru—ci unul ostil, vrãjmaş. [Se pare ĩnsã cã greşeala primului pas ĩi revine lui, el a ĩntreprins ĩntâiul atac.]
۞
Cinemaul german—ca şi muzica, literatura, teatrul, filozofia—ca sã nu mai vorbim despre filologie, medicinã, istoriografie, etc.—au atins acele niveluri de neobişnuitã excelenţã, de genialitate—pentru ca, ulterior, banalitatea sã treacã drept regulã. Nemţii au ĩnceput prin a fi regizorii Europei—secondaţi de câţiva scandinavi—pentru ca relativ rapid sã devinã axiomatic faptul cã au un cinema fad şi neinteresant; plecarea evreilor a contribuit desigur la devastarea vieţii artistice, la degradarea artei germane.
Francezii, italienii au strãlucit şi ei din capul locului; iar pentru mine cinemaul este o artã interbelicã.
۞
Ca un al patrulea album—A NIGHT AT THE OPERA—extravagant, strãlucitor, foarte inspirat. A DAY AT THE RACES. TEO TORRIATTE—ceva foarte fin. TIE YOUR MOTHER ... conţine şi ce e mai bun ĩn D. MODE—I FEEL YOU, ritmul sincopat de chitarã. D. MODE au restrâns, simplificat şi esenţializat piesa, au redus—o la miezul ritmic, fãrã umplutura destul de banalã a cântecului originar.
Ascult albumele QUEEN ĩntr—o ordine aleatorie.
۞
Constantinopolitanii discutau ĩn conclav despre sexul ĩngerilor—ne instruieşte medievistul bizantinolog Agathon, exministrul.
Dincolo de semidoctismul ĩngãlat al exministrului, cam aşa se va vorbi peste veacuri şi despre tezele bibliştilor progresişti, cu aceeaşi consternare dinaintea absurditãţii patente.
۞
Tolman despre comportamentul intenţional.
۞
Vizibil urzicat de ceea ce i—am spus despre Cohn. Discuţia, ĩn jurul unor beri cu o gustare, s—a referit la Tarantino, la agenţii imobiliari, iar la final—la Gilbert, conversie.
۞
Pontificatul lui Benedict ĩl trãiesc ca un catolic conştient, racordat, receptiv, ‚pe fazã’, deschis.
Mintea de cristal, nu de noroi.
۞
Din fidelitate machenianã, din simpatie şi fidelitate literarã, artisticã.
۞
Seewald, interlocutorul lui Ratzinger, monument de prostie şi egoism ingenuu, de mãrginire şi ĩngustime, de grosolãnie adesea, ĩmi inspirã o vie antipatie, cu reaua lui credinţã deliberatã.
Mitocãnie germanã turatã la maxim—din partea lui Seewald.
۞
A cãuta ceea ce e dickensian, neovictorian, kafkian, dumasian—nu pastişe, evident, dar duh, notã, simţ .... Aşa cum Dna. Y. dibuia note tolstoiene la istoricii antici—aşadar, chiar anacronic. Sau cehovienii—şi dostoievskienii—ruşi. La fel ceea ce e wellsian (--cum aratã ‚Morgan’--).
۞
Simpaticul crez hedonic al lui Pleşu.
Oricum, catolicismul sã rãmânã RELIGIE, misticã şi reflecţie, sã nu devinã culturã.
۞
Cei trei tomişti; nemţii; Papa, iezuitul francez, KR, PE; athoniţii; GKC; Pãrinţii; Newman—ceea ce mi—ar servi subiecte. Ceva teologie. Filozofie, ca reformã, fundamentare, asanare. Lewis. Englezii. Ca englez. Colete; ed..
Sem. VII—ed.; apoi, Episcopul, iconarul irlandez. Sapienţialitatea. Realism. Ghiorlanii. Sfat. Moşul.
Nulitatea, opusã erorii sau eterodoxiei.
۞
Infinitul ia forma literaturii. Ĩnsã e şi ceva temperamental.
۞
Toţi din studio tabãrã pe Boureanu care fusese ĩnjurat de mamã de Pãunescu (‚mama dv. mai lipseşte’).
Acesta e nivelul deontologilor şi al moraliştilor şi al tinerimii nonconformiste—Pãunescu .Şi toţi ĩl certau şi—l ţâstuiau pe Boureanu—care ĩndrãznea sã—i rãspundã piscului civic ....
Boarfa de Pãunescu vorbeşte de oamenii cu un minim de culturã care nu pot spune chiar orice. Dintr—un anumit punct de vedere, a—l alãtura pe CV Tudor lui Pãunescu ĩnseamnã a—i face un deserviciu primului.
Pãunescu e turnesolul acestui popor.
Stima care—i este ĩncã acordatã ţine de catalogul absurditãţilor. Tupeul unui versificator prolix.
۞
Michael O’Carroll, vânturãtor al tuturor clişeelor, proponent al unei versiuni extrem de convenţionale şi de diplomatice, ĩn care schismaticii sunt varianta avansatã, necoruptã a catolicilor—primilor nu le lipseşte nimic, ceilalţi au numai de ĩnvãţat, etc., retorica şi teoria sunt luate drept existent.
Ĩi ĩnţeleg pe unii apuseni cã acceptã criticile ‚ĩndreptãţite’ ale schismaticilor; dar de ce nu le fac şi ei acelaşi serviciu ĩn privinţa Purgatoriului, a mariologiei, a primatului papal, a autoritãţii episcopale (--şi nu stãreţeşti--), a monoteismului, a Sacramentelor?
۞
Machen s—a ĩnsurat la 24 de ani cu boema Amy; la 36 de ani a rãmas vãduv, iar la 40 de ani s—a recãsãtorit, cu Dorothie. A fost şi actor ambulant.
۞
Existã un soi de monofizitism mistic, avid sã excludã colaborarea, sinergia divino—umanã. E monofizitismul falsei pietãţi, care nu gândeşte—n termeni fireşti, de sinergie, de cooperare.
۞
Apropo de regula ‚4 x ...’, cred cã e mai greşit—şi mai relevant—sã INCLUZI o lucrare proastã, decât sã EXCLUZI, arbitrar, una bunã. E de preferat sã exagerezi ĩn sens critic; e mai descalificantã ĩngãduinţa, concesia. E preferabilã excluderea a ceva bun, includerii a ceva prost.
۞
Nivelul prostiei ĩn lumea de azi e unul sordid; şi ĩmi plac oamenii (Voltaire; Flaubert; Paleologu; ‚Morgan’) care nu se pot ĩmpãca cu prostia, cu prostia ambiantã.
۞
Sectorul privat finanţeazã şi beneficiazã de sectorul de stat. ‚Pirrhice’ şi ‚pirrhicã’.
۞
Filmul de acţiune urbanã este o invenţie a anilor ‚60, nu exista ĩnainte (--thrillerul psihologic, de ex., exista—ĩnainte de Gere şi Douglas au existat Gabin şi Tracy şi Grant--). Dar Willis, Gibson, Stallone şi TERMINATOR, Eastwood, Bronson vin din McQueen.
Despre cele 2 ½ filme, vãzute ieri (douã) şi joi ( ½ ), n—am scris niciun articol.
۞
Par sã existe ĩn diferite regiuni semne de renaştere ale unui interes faţã de vechea pietate occidentalã; Ep. Vasa a publicat un astfel de articol, despre participarea lãuntricã la Missã. Azi, ascultând piesa cea mai reputatã a lui URIAH HEEP, regãsesc—ĩn mine şi—n cântãreţ—simplitatea evlaviei acesteia autentice şi pure—ideea de asistenţã, imediateţe şi iubire.
Nihilismul pãgân ĩşi face adesea loc ĩn evlavie, ĩn ĩnţelegerea evlaviei. El exclude umanul ca factor, ca parte a sinergiei.
۞
Ideile de cãlãtorie—delta, Grecia, Franţa, Italia, Athos. Şi exerciţii gracqiene—nu pastişe, ci exercitãri—gracqian—sadovenian—beyliste.
۞
Al şaselea album QUEEN luat la rând de mine—ĩntr—o ordine, cum am spus, aleatorie-THE MIRACLE. ROCK IT e foarte frumoasã. Extraordinar divertisment. Apoi, HOT SPACE. UNDER PRESSURE ĩncepe ca hitul lui V. Ice (--britanicii fiind primii--). O antologie ar include JESUS, TEO TORRIATTE, UNDER PRESSURE, TIE YOUR ..., etc..
Apoi, SHEER HEART ATTACK (--al optulea album--). Ĩmi place FLICK OF THE WRIST.
۞
Davidson, evreica, D. Myers, ‚Morgan’—articole.
Marais; Lang ...; polaruri; Mihalkov, gruzinul, ‚Valachi’, Mitchum, Newman—ca regizor (şi comedia—cf. pontului), Truffaut, ecranizarea Hemingway, Leone; ‚Lancelot’, Funès, Castellari; Guitry, GAMERA, Sinatra. Valuta—pe ce .... Casã. Climat; 2 l.; deltã; haine; costum; ca medic; cãrţile, autorii frecventaţi; noimã; birou; taxe .... Interacţii.
Aparat. Banii. Abstractizare—ceva abstract, fals, dezumanizat. Fezabil.
Articole. Aparat. Decadenţa, civilizaţia, interbelicii, Cioculescu; ifose. Stenic. Tangibil. Valuta—pe ce ..... Impulsul. A—mi oferi; ed..
۞
Spiritualul nu ĩnseamnã imaterialul, ci dumnezeiescul, ceea ce aparţine ordinii dumnezeieşti, ceea ce participã la caracterul Lui Dumnezeu. Vreau sã spun cã nu trebuie rãmas la negativitate, la o definire negativã.
۞
Nu mã intereseazã ce pretinde cutare teolog cã este sau reprezintã; mã intereseazã exclusiv ceea ce el este ĩntr—adevãr.
۞
Etichetele pot pãrea şic numai pe valize—nu pe autori.
۞
Nocivitatea pildei cã un Papã poate decide cã Missa poate fi şi altfel.
۞
Cred şi eu, ca şi Preasf. Vasile, Dascãlul Ecumenic, cã Biserica este misteriocentricã şi Liturghia este parte a Revelaţiei—ĩnmânatã nouã de cãtre Biserica mucenicilor. Creştinismul este centrat de Taine, de Tainele liturgice, de Taine aşa cum sunt acestea comunicate ĩn Liturgie.
Componenta mistagogicã primeazã de departe asupra celei instructive.
Rolul Liturghiei este acela de a instrui—şi anume, de a instrui ĩn Taine. Instruirea oferitã de creştinism e una specificã—şi anume, aceea realizatã de Liturghia Misterelor. Reformatorii de la Vaticanul II au ĩnţeles instruirea ĩn sens impropriu, formal, protestant—instruieşti sporovãind, perorând.
Vaticanul II a fost de fapt ĩntreprins ca DESFACERE a istoriei Bisericii. Oameni care nu mai erau defel la ĩnãlţimea stadiului cultural al Bisericii, şi care l—au repudiat.
۞
De fapt, Chesterton—şi poate chiar şi Chartier—spun exact contrariul a ceea ce enunţase Paleologu (superfluitatea, redundanţa, pretinsul balast).
۞
Diviziunile cât de cât naturale, sau fireşti, sau spontane, ale cunoaşterii, şi cele cu totul artificiale.
۞
Dalai Lama, Wojtyla, Ratzinger—moşnegii subţiaţi de viaţã; la polul opus, un resentimentar subversiv ca Martini—care evident se ĩndobitoceşte cu vârsta.
۞
Ĩn lumea ortodoxã, inclusiv ĩn Apus, anomaliile sunt date sub preş. Ortodocşii de pretutindeni, poate inspiraţi de cãlãuzirea esticilor, trateazã la fel anomaliile. Existã nişte ierarhi ‚ortodocşi’ vestici care nu—s cu nimic mai prejos, ĩn enunţurile lor, de cei mai liberali dintre catolici—dar faptul e discret dat sub preş.
۞
Ĩn fiecare an, bucuria datã de Dickens, Beyle, Balzac, Machen, Tolkien, Kipling, Gracq.
۞
Ştiu patru din cele cinci polaruri ale lui Truffaut—şi opt din cele nouã ecranizãri—din care trei vãzute chiar ĩn perioada ĩnceputului meu ĩn clinicã.
۞
Ca savant, şi ca om care scrie despre mistici. Model realizat ĩn Bergson, Simmel, Weininger, Tresmontant, Blondel, Hügel—şi ĩnalta lor intelectualitate, firea lor. Ilustrat prin scrieri despre mistici.
Atras de ceea ce e—n mod autentic misterios şi teofanic, hierofanic—nu de ceea ce e extravagant sau strident sau rebel.
۞
Oamenii care au studiat lucrurile orientale—Merton, Claudel, Sigrist; şi atâţia necreştini ....
۞
Romanţiozitatea, iraţionalitatea tendinţelor arhaizante, a paseismului eclezial.
۞
Tânãrul ĩndrãgit de Iisus ar fi fost dispus la martiriu—nu şi la existenţa banalã a unui paroh de ţarã. Iisus ĩl ĩndreaptã nu spre ceva extrem, ci spre ceva prozaic; iar tânãrul cel ĩndrãgit este dispus mai degrabã cãtre ceva romanţios—romanţiozitate pe care o descurajeazã umorul Lui Dumnezeu. Pentru Dumnezeu, mai degrabã martiriul este compromisul, ca ‚bilet de trecere’, pe când existenţa de paroh de ţarã, ori de cap de familie numeroasã, este neconcesivitatea şi vãdirea.
۞
Vecinãtatea protestantismului nu ascute—ci perverteşte. Catolicismul nemţesc nu mai e decât versiunea superstiţioasã a luteranismului.
۞
Omul ca ansamblu de resorturi, deprinderi, relee, tipare comportamentale.
۞
Relaţie vie, vitalã şi salutarã—aşa cum e Biblia la cãlugãrul ĩntâlnit de Seewald.
۞
La larg. Pãrinţi, teologi, reflecţie, experienţã. Conversie.
Autenticitatea gândirii derivã din cea a vieţii.
Filozofii noştri slobozi—Camil P., Gherea, Zarifopol. Puritatea autenticei pãtrunderi metafizice. Dispreţul faţã de Duhul (--ĩn desconsiderarea ĩnzestrãrilor--). Teologia; interacţiile; geografia. A simţi suflul Duhului ĩn vele.
۞
Eu ştiu oameni care sunt de la diavolul.
۞
Când am realizat cã Tournier bãtea câmpii, cã, ĩn calitate de analist al culturii, bãtea câmpii.
Notele lui false, facticitatea, lãutãrismul. Lucruri aruncate LA OHA, la plesnealã, la mişto, ĩn doi peri.
۞
Unii antici, Homer, Montaigne, Shakespeare, Biblia, clasicii francezi, autorii imperisabil instructivi. Acesta e gustul pentru clasici, pe care—l avea Claudel (--şi, ĩntr—un anume chip, mai exotic, Bloy—prin vizionarele lui--).
Nu se pune, cu aceşti autori, problema de decadenţã.
Patrologul ortodox american, exegetul scottian şi Stevenson.
۞
Azi (luni), rescriind notele despre THE KILLERS, am revãzut marele tabel de polaruri al lui Muller—senzaţional. [Nu ştiu dacã aceeaşi scriere a lui Hemingway a fost ecranizatã şi de Kubrick şi Tarkovski; merita.]
THE KILLERS e unul din filmele cu efect de amplificare—aratã din ce ĩn ce mai vast, infinitatea poeziei lui rãzbate—nu pot nimic ĩmpotriva ei—n—are nevoie de complicitate. Ĩnsã şi Muller ĩi dã un loc foarte ĩnalt ĩntre polaruri.
۞
Reade, White, Scott, epopei şi scrieri medievale.
۞
Epopeile—antice greceşti, sau medievale—nu—s ĩnsãilãri retrospective, nu—s o formã de paseism.
۞
Raţiunea nu e un formalism, un motor al formalismului, ci un mod de discernere. Ea e ĩn mod hotãrât o forţã a umanului, a viului.
۞
Organicul, creativitatea organicã nefalsificatã.
۞
Creştinismul considerã cã gândirea este nutritã de Spirit, de viaţã, de Spirit care este ‚Dãtãtorul de viaţã’.
Creştinismul este, fãrã falsificare, un vitalism—nu un biologism. Viaţa (realã) precede gândirea.
۞
'Vicontele de Apanova'.
۞
Lossky m—a lecuit de nihilism—ĩntrucât mi—a apãrut ca un gânditor mai interesant, mai adânc şi mai respectabil şi mai concludent decât oricare dintre sceptici, nihilişti, zeflemişti, etc..
Mi s—a pãrut un gânditor remarcabil şi exemplar—superior nihiliştilor şi blazaţilor.
Strãfulgerat de calitatea aparte a lui Lossky ca gânditor superior, de o profunzime şi relevanţã incomparabile şi neegalate.
۞
Aspiraţia la o gândire alimentatã patristic.
۞
Azi, marţi, albumul din ‚83—THE WORKS. E al optulea album QUEEN pe care—l ascult [--dupã acelea din ‚73, ‚74—II, ‚75, ‚76, ‚81, ‚89 şi ‚91--]. Queen nu rãspune—ĩn ultimã instanţã—cerinţelor mele de la o muzicã de amuzament; ĩnsã meritele lor sunt variate şi numeroase.
۞
Lecturi care sã amuze. Evidentã familiaritate şi elasticitate. Electrizant, excitant, nesaţ. Lecturi de amuzament. Intuiţia e altceva—direct, pe loc şi viu.
۞
Fireşte cã bunul simţ, moderaţia, luciditatea ĩn autenticitatea ei existenţialã, cumpãtarea nu—s impresionante, pe când fanatismul, turbarea, vehemenţa, indignarea sunt.
Sfinţii sunt ĩntr—adevãr icoane—chipuri de luminã, ĩn care virtuţile strãlucesc de viaţã, de plenitudinea vieţii lãuntrice şi a harurilor şi a comunicãrii Sf. Spirit. Mã gândesc la Maxim, la capadocieni, la Isaac, la Toma, la Juan, la Domingo—care era pentru Toma ĩnsãşi realizarea formei creştine, plinãtatea vieţii Spiritului ĩn sinergia divino—umanã.
Sfinţenia e altruism, o societate fãrã sfinţi se usucã, e iascã.
Sfinţenia trebuie deschisã complet cãtre inteligenţã şi educarea acesteia.
Inteligenţa nu e vanitate—ci virtute supremã.
۞
Arta, teologia, creativitatea cer virtute—nu formalism, ci viaţã.
۞
Bucuria vie a scrisului şi a cititului.