JACKSON
Ĩmi amintesc cã a avut ĩn ’92 un concert ĩn România, la care a asistat şi candidatul Constantinescu; cã aveam o profesoarã de românã, aiuritã, care—l adula, exasperându—ne, iar fanatismul ei suna forţat, silnic şi cadra cu imaginea ei desuetã. Babei ĩi plãceau glazura, sloganurile. Ĩmi amintesc cã brusc a survenit scandalul oribil; cã Brando ĩi era prieten. Cã s—a cãsãtorit, etc.. Ca licean, am ascultat tot alte lucruri—de la E John, Vangelis şi Snow la death şi D Mode. Şi, odatã, distanţat, când lepãdasem situarea aceasta polemicã, ĩn contracurent, am constatat cât de talentat era Jackson, ce bunã muzicã scria. Coregrafia lui ĩmi e indiferentã; videoclipurile sunt, majoritatea, foarte bune, iar muzica e senzaţionalã.
Murphy ca faraon ....
Ceea ce era—n mãsurã sã repugne era glazura—mai indigestã ca la Lennon sau Elvis. Naturaleţe mult mai puţinã ....
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu