Din viaţã

Imaginaţia rabelaisianã—nu existã deloc la Bloy, care nu e un rabelaisian, cum nici Céline nu e. Dum., de la 2 ½--al doilea rând de cafele al zilei şi muzicã (ieri, sb.—muzicã, pânã la 6 seara—metal industrial, şi câteva cântece). Dumézil, Lévi—Strauss, Eliade, Caillois, Foucault, modã. Dum.—spre 3, ciorbã, o portocalã, cafea, douã pahare de vin, plãcinte. Stirner& Pasolini despre necredinţa lui Nehru. Pretinsul epigonism—semnificaţia artisticã a lui Foo F. şi Radiohead. Britpop—ul girat, recomandat. Mãrturisesc, şi cu toatã ipocrizia, cã nu înţeleg de ce LOLITA nu poate fi simultan un roman modernist (cf. Bradbury) şi erotic—sau suprarealist, ironic (cf. Schuman) şi erotic; dacã ceea ce încercau sã spunã criticii citaţi e cã nu e o carte de gen, asta e subînţeles, nu trebuia precizat. Faptul cã se argumenteazã cu postfaţa în care romancierul vorbeşte de presupunerea greşitã cã e o carte licenţioasã sugereazã cã erotismul negat de unii e luat în sensul acesta, specializat, de maculaturã de gen. Cã e un roman umoristic, cu calambururi şi remarci hâtre, nu infirmã natura de roman erotic. LOLITA ar putea fi un roman de rangul, nu numai de factura DNEI. BOVARY. Nesurprinzãtor, Greene a apreciat cartea de la bun început, şi a semnalat—o. Tânãrul VN avea chipul unei scârbe libidinoase, Exemplare regale—A., dublinezul—uzura—mirosuri—VN, locuri, oraşe—A. despre ‘triada limbajului’: Comte, Proudhon, Aristotel (în ‘Estetica’). A înregistra nu înseamnã a încuviinţa ideile. Ca LW. Tendenţiozitatea epitetului—registre, Barthes, gradul zero, Iosifescu, Cehov, ternul, etc.. AP, VN şi Carroll. Intensitatea—Gib& LA—romancierul enigmatic al ‘Cocainei’—ruşii. Ca ipoteze. Cealaltã abordare—ca ‘Locus …’, a studia, romanele amplu analizabile, care meritã. E şi Loara—şi studiu …. PF. ’91. RQ. Afganul. Evreul …, SF. romanciera. Credulitatea. Intimidabil. Povara credulitãţii. Existã romane a cãror citire dã o plãcere mai pronunţat intelectualã—nu mai abstractã, dar înruditã cu studiul. Blogul …. Tuns. Cafeaua. Muzicã. 10 z.. Vreme. Femei. Tel.. Blogul …. Romancierul& Rifan& romanciera inteligentã. Plãcerea pronunţat intelectualã. Limbajul. Romanciera. Blogul …. Tel.. Vreme. Deja …. La o s.. Fenotipul Cristinei D.. Femeile de luni, la o s.& gestul. Vreme. Blogul …. VN. Romane. ’96. Cinci repere muzicale—primul grunge—NPGs, dum.—nebanalizarea—experienţe muzicale, vin.& dum.. Nu supranaturalul, ci naturalul are slava—momentul, prezentul, empiricul pot sã scânteieze în veşmântul slavei veşnice. Slava trebuie cãutatã în existentul natural—‘mai strãlucitor decât soarele’, spune ‘Ljusalfheim’. Materialismul—Caillois, Bachelard, Teilhard, Chenu—A., primul roman, Du Gard, ‘materialiştii’ francezi (antebelici), recenzii, articole—‘Parma’, Ep., blasfemiile, cunoaşterea, Biserica. Pentru mine, psihologia e un capitol al filozofiei. Poate fi ‘ştiinţificã’—aşa cum şi filozofia însãşi poate fi, Piaget a subliniat—o. Marţi, de la 1 ½--citit. Ca izbit, oarecum, de maladivul romanului, de vehemenţa bolii. Romane ale realismului flaubertian. Descurajarea devine şi ea un fel de drog, ba chiar o magie, ceva hipnotic, sorbit cu nesaţ—un filtru. Isteţimea aceea detestabilã, ziaristicã, vioiciunea, ascuţimea—detestabilul isteţimii. Blazarea. Uneori, recurgerea la vagul unor epitete. Diversitatea—isteţimea unora, strepezirea altora, ‘ascuţimea necruţãtoare’. Dispoziţia. Rolul dispoziţiei. Strepeziţii. Cred cã aş putea sã determin durata exactã a receptivitãţii muzicale maxime, deschiderea minţii, experienţa—e durata câtorva cântece, poate o ½ de orã, sau nici atât. Am un playlist cu mult rock—Van Halen, Kyuss, Acid King, Motorhead, Helloween, Type O N., Sonic Y., Hammerfall, cântece rãzleţe …. Trãirea libertãţii. Reportajul nu înseamnã esteticã. Omul pricepe numai în mãsura în care i—o permite nu inteligenţa, ci subconştientul. Împovãrarea subconştientului. Plãcerea nemenţionatã, suficientã& numai în vederea scrisului& ca studiu—ca la BW, analizã echilibratã& echilibru, plãceri distincte, cititul şi analiza. Cititul …. Mi., de la 5 ¾ seara—al doilea rând de cafele al zilei& Joy D., şase cântece. Înviorarea& torporile. Însufleţirea literarã sugeratã de menţionarea a douã opere. Atunci când, de la o vreme, tot ceea ce încerci sã întreprinzi—şi orice—sfârşeşte prost, umilitor, descalificant. Legitimitatea existenţei nescrise, neînregistrate, logica intrinsecã a cititului—cititul …. Cu sentimentul de a face experienţa unui mare roman …. Desemnarea pluralitãţii, a multiplului …. Semnificaţie umanã şi afectivã. Autenticul. E firesc ca omul sã caute, în iubire, fericirea, reciprocitatea, bucuria neamarã, etc.. Filigranul narativ al romanului. Insurmontabilul afectiv. Descurajarea. Ceea ce e prea categoric—şi prea general, o exagerare, neavând cum fi valabil la scara întreagã. Termenul real nu e întregul. Cauza, originea impresiei. Coordonata temporalã. Verne, Tolkien, Lovecraft, Poe, poeţii—Rimbaud, Bréton, Chateaubriand, GF, MP, policieruri. Valabilitatea analizei depinde de duratã; mintea umanã nu e fãcutã sã analizeze indefinit ceva. Analiza trebuie drãmuitã, deoarece e o operaţie practicã, vizeazã mânuirea, nu fondul ultim al lucrurilor. Puţinãtatea experienţei duce la abuzul analizei, fiindcã aceasta prea zãboveşte. Trilogia nemţeascã stângistã, tezistã—trilogia generaţiilor, cred.