Nişte impresii despre corespondenţa lui v. Hűgel

Nişte impresii despre corespondenţa lui v. Hűgel



Scrisorile cãtre diverşi corespondenţi ale lui v. Hűgel sunt mãrturia unei minţi strãlucite şi rezultatele unei vieţi de reflecţie, lecturi, gândire, experienţe, rugãciune şi întâlniri cu oamenii.
Scrisoarea din iulie ’21 a lui von Hűgel cãtre Guiran este programaticã şi capitalã.
Baronului von Hűgel îi plãceau scrisorile lui Frommel. Iubea ‘Teoria educaţiei’ şi cartea lui Delbos despre Spinoza. Deasemeni, romanul lui Fogazzaro, ‘Micã lume veche’.
Era dispus sã le treacã cu vederea prietenilor sãi, moderniştii, câteva alunecãri.
În scrisorile lui discuta mult filozofia lui Eucken, la care gãsea o pãtrundere probabil independentã de convingerile religioase teoretice ale omului, iar de la o vârstã chiar mãrturisea cã se simte mai apropiat de gânditorii protestanţi nemţi, decât de ‘imanentiştii’ francezi. La v. Hűgel aprecierea generoasã pentru cãrţi se îngemãneazã cu interesul, deasemeni generos, pentru oameni. Era apt de recunoştinţã. Houtin îi pãrea un deist.
Mijlocea neobosit reconcilieri, nu neglija importanţa menajãrii ierarhiei şi a acomodãrii.
Aprecia mult ‘Biserica şi Evanghelia’, şi probabil cã nu se înşela. Îi amintea mereu pe Troeltsch şi Eucken în scrisorile lui.
Citea multã filozofie, biblisticã şi religiologie.
Recomanda ‘Ioan’ 13, 1—17 şi ‘Imitaţia’ III, XXVII şi IV, VIII şi IX.

Tot ceea ce a rãmas scris de la v. Hűgel, Pouget şi Huvelin trebuie adunat ca şi cum ar proveni de la Sf. Isaac, Dorotei sau Varsanufie.