View My Stats

marți, 11 august 2009

EDWARD LUCAS WHITE, ‘LUKANDU ŞI ALTE POVESTIRI’

EDWARD LUCAS WHITE, ‘LUKANDU ŞI ALTE POVESTIRI’



EL White ,scriitor cu totul remarcabil şi surprinzãtor prin calitatea literarã, celebru mai ales pentru ceea ce probabil cã nu este cea mai bunã nuvelã a lui (LUKANDU), aparţine acelei ultime formidabile generaţii de scriitori de limbã englezã—marii antebelici, cu adevãrat neegalaţi de niciunul dintre cei care le—au urmat—cu posibile excepţii rãzleţe ca Waugh.
Despre White ĩnsuşi sunt câteva lucruri de spus, ĩntrucât existã indicii cã era şi ca om foarte interesant—cât şi i—a iubit soţia, şi durabilitatea acestei iubiri; cã s—a sinucis; cã a trãit 34 de ani ĩn sc. XIX, şi 34 ĩn sc. XX; nuvelele terifiante erau inspirate de propriile lui coşmaruri atroce; a scris câteva romane istorice—asupra cãrora verdictul posteritãţii e, ca mai mereu, absolut inconcludent.
Scrierile lui White atrag atenţia asupra explorãrii, a investigaţiei, cu revelaţii succesive, gradate, ca model al prozei terifiante; succesul terifiantului, o arãta şi Davidson, e dat de cãtre gradare, de succesiune, de trecere—de unde rezultã cã explorarea, investigarea se impune ca modalitate fireascã a acestei proze (RUE MORGUE indicã drumul de urmat nu numai pentru policier, ci, ĩn egalã mãsurã, şi pentru horror). Ca autor gotic, EL White este un maestru al suspansului—şi al oribilului. Ţinta prozei lui gotice o reprezintã oribilul stupefiant, aiuritor al unor fiinţe de dincolo de graniţele speciilor. Situaţiile sunt aduse la deplinul relief prin scepticismul critic al unui martor cu capul pe umeri, iar criticismul potenţeazã enigmaticul fundamental. Caracteristicã nuvelelor le este şi nota de brutalitate aparte a imaginaţiei, directeţea oribilului—care, echivoc ĩn sine, echivoc ca naturã, e extrem de frapant pus ĩn scenã şi ĩnfãţişat. Oribilul la White nu e evanescent sau sugerat, ci, dimpotrivã, afirmat cu tãrie, ca nãucitor şi incontestabil.
Stilul lui White este delicios, surprinzãtor şi tãios, majoritatea prozelor sale conving prin caracteristici de netã originalitate—a stilului, a percepţiei artistice, a reprezentãrii; se simte scriitorul care nu se mulţumea cu şabloane, e sesizabilã precizia gândirii vii şi ingenioase . Se mai simte şi cã literatura ĩi intersecta viaţa.
Ĩn ce mã priveşte, i—am ĩntâlnit pentru prima datã proza ĩntr—o antologie de nuvele terifiante, unde White era reprezentat cu LUKANDU, pe care am gãsit—o remarcabilã, aparte, memorabilã, ĩnsã nereuşitã, cumva ratatã. Povestirea m—a nemulţumit, ĩnsã e semnificativ cã am vrut sã aflu mai multe despre autor şi opera lui. Faptul cã LUKANDU a fost un coşmar al lui White explicã destul—relieful, ĩnsã şi caracterul narativ nesatisfãcãtor, aşa ca transcrierea sau prelucrarea unui material oniric.
Ĩn ordinea impresiei pe care mi—au fãcut—o, nuvelele din culegerea LUKANDU s—ar dispune astfel:--BOTUL; AMINA; CENTIRONUL DIN PIELE DE PORC; CASA COŞMARULUI; LUKANDU; MESAJUL DE PE TÃBLIŢÃ; ILUSTRAŢIA DE PUZZLE; INSULA VRÃJITÃ; ALFANDEGA. Cele mai bune povestiri mi s—au pãrut acelea despre fiinţe echivoce, himere oribile—ca sihastrul din BOTUL, persana din AMINA, femeia—leopard din CENTIRONUL .... Atât unitatea, cât şi varietatea acestei culegeri antume sunt evidente—unitatea, prin oribilul himerelor, brutalitatea deliberatã a terifiantului, exotismul (LUKANDU, AMINA, folclorul chinez ĩn CENTIRONUL DIN PIELE DE PORC ...);--varietatea, prin multitudinea de situaţii, ingeniozitatea naraţiunilor, chiar diversitatea de monştri. Iar o constantã a creaţiei lui White sunt caracterele dominatoare, puternice, care impun—fie masculine, fie feminine.
Se vede cã White de—abia aşteaptã sã ne redea ceea ce povestise Colonelul Case despre Egipt, Abisinia, Persia, Birmania, Siam, China.
Aş vrea şi sã atrag atenţia asupra scenei dintre Vargas şi clienta sa, ĩn nuvela MESAJUL DE DE TÃBLIŢÃ; e foarte bine scrisã, cu indignarea cucoanei ĩnaintea diagnosticului net al lui Vargas. De fapt White a conceput ĩn acest mod dramatic, dialogal, ĩntreaga nuvelã—ca pe un soi de tur de forţã, admirabil. AMINA e un basm persan colonial inegalabil ca atmosferã şi ca forţã. La o a doua lecturã, LUKANDU mi s—a pãrut mult mai bunã decât o credeam.

Niciun comentariu: