Sofronie—ed.& RT.
Pavese, Eckermann, May. Chimet, Titel,
4 x Teofil—5 x RT (3 x Joia Mare)—6 x Sofronie (hramul—P.—grija pentru fiinţã).
RT, Sofronie, Zundel. Neagoe& Heliade.

A.; turcul, AP, JG, Calvino. Giono. Giono—la JG. A., HT.
A., HT, FN.

GC în China—Ralea—

Vacanţele sau concediile altora.

3 x JG:--analize& eseuri& fragmente, ‘Morgan’, la obiect.

Turcul şi JG. JG şi AP. ‘Imparţialii’—HT, A.. ‘Realiştii’—FN.

Scoţianul—JG—antologia—chiar evreul argentinian.

Climatul—italianul—EH, VN.

Vin., la clinicã, mã gândeam la articolul francezului şi la cei doi iezuiţi francezi; de la malaezian am trecut la francez, la anglican, la uniatul Karl şi la Wassen—însã cât de plictisitoare e vorbãria bisericeascã.
Singurãtatea mea înseamnã fumat sau citit. Ce înseamnã cã, la 33 de ani, viaţa mea e aşa—şi corpul, casa, hainele mele.
Înafara protestanţilor, singurii teologi care mã intereseazã sunt nişte iezuiţi—cu toate cã nu e printre ei şi cel mai faimos iezuit germanofon al sc. XX (un elveţian anost, poate indigest).

Ziarele—citit—rufe—banii—tarabe—mâncarea.
Trupul, scrisul şi cititul.
Lâncezeala. Lâncezeala şi dezlânarea.

Vin., Zweig, Peretz, Caillois, VT ca rugãc.. Joi, Beda, Bebel, Conrad, Ludo, medicii ca scriitori.
Vin.—7 x LNT—4 x Turgheniev—Ehrenburg şi Naum. 26 de cãrţi de artã. Un roman de iubire.
Când am vãzut o femeie neştiind dacã sã culeagã de pe asfalt brânza cãzutã dintr—o pungã ruptã, am început sã plâng.

Sb., Mayer, WF, 3 x Cehov, ‘René’ şi ‘Leuwen’.
Unitatea persoanei Lui Iisus desemneazã sinergia desãvârşitã. Unitatea a doi termeni distincţi, neamalgamaţi.
Mã gândesc mereu la şansa de a fi JG. Cã se mai pot scrie astfel de lucruri. Cã pot fi un JG şi pentru alte subiecte. Sporturile, jocurile, geopolitica. Inspiraţia aceea poate fi continuatã.
Feminitatea, femininul—soclul.
Sb. seara, zacuscã, cola rece, îngheţatã.

Ieri, sb., despre mariologie, atestãri, legende, mãrturii, cultul sfinţilor, ‘firea umanã’, schimbarea naturii, analogia cu literatura (satul vietnamez), latinii, sc. IV, tendinţa monofizitã, ‘adopţionismul monofizit’, ‘firea umanã’ ca idee, ca tipar.
Cititul cãrţilor din 20 z. (luni\ sb.).
Existenţa destrãmatã, scâlciatã şi nevrednicã.
Cititul e pentru mine mai mult gracqian, decât montaignean. Loara e, pentru mine, standardul cititului.
Dum., de la 1, fumat. Am dormit pânã dupã 11 ½.
Ieri, sb., viziunea feminitãţii în Elena—a superioritãţii femininului altruist—şi a bunãtãţii.

Elenei eu nu i—am respectat demnitatea—şi n—am respectat—o ca pe o fiinţã umanã.
Luni seara, cotlete de porc, bere.
Viziuni mistice ale iubirii, femininului şi feminitãţii. Zlotul aruncat în noroi.

Pentru bãnãţean pledeazã: manualul, ed., AP, avangardismul.

Suferinţele Lui Iisus sunt simbolice şi rezumative.

Azi, joi—contrastul între mine şi pãduche—eu nici pe una care mã iubeşte atât nu ….

Nãravul sau deprinderea citatelor necomentate—malaezianul.

Unii schismatici (ca malaezianul acesta) par sã creadã cã numai apusenilor (ca Ratzinger) le e necesarã cinstea, numai ei au ce face cu cinstea. ‘Cinstea’ nu e ceva ce li s—ar pãrea necesar unui rãsãritean.

Cãrţile—cele 4 cãrţi—azi (joi), 2—ploaia, orã: aversa—ziarele.

Ceea ce e cultura precreştinã (pãgânã, asiaticã) pentru alţii, e cultura occidentalã modernã pentru mine—şi AP.

Viaţa nu înseamnã pregãtire pentru moarte, ci biruinţã asupra morţii, spunea un teolog rus.

A scrie traversãri, panoramãri, perspective luate în trecere, unghiuri inedite—oraşul, ţara.

Teologul acela rus e Montaigne al malaezianului. Conteazã sinceritatea, autenticitatea, datul, simplitatea, lipsa forţãrii, firescul. Aşa, citatele vin de la sine.

Sihastrul benedictin l—am întâlnit la 29 de ani, într—o searã, conversând cu P. înaintea unei vitrine teologice. Aveam aproape 29 de ani, eram pe pragul absolvirii Medicinii.

Malaezianul vorbea despre—se referea la—textele liturgice (atribuite unui ‘Vasile preotul’), nu la scrierile autentice. Pe vele dintâi le cunoaşte; altfel, stilul capadocianului e reputat ca sobru şi scurt, la obiect, neprolix.

CT a fost un mare revizionist. Deasemeni, un revizionist zgomotos şi contondent—cam ca Fer. IDS. Nu toate lucrurile care mã intereseazã pe mine au fost gânduri ale lui CT.

Mundanitatea creştinismului—descoperitã de DB—idealul sãu anti—monastic.

Pãrinţii defineau încredinţarea ca eveniment fundamental—nu ca act volitiv, nu ca decizie, ci ca eveniment salutar.

În evaluãrile tendenţioase ale lui Ratzinger, balanţa înclinã mereu în favoarea schismaticilor. E înclinat, predispus sã îi aprobe.

Cãrţi care chiar îmi trebuie—chiar îmi sunt necesare şi utile—malaezianul enumerã nouã—douã ed. ale Patericului, douã cãrţi ale teologului rus, o carte de, şi una despre Sf. Efrem, o carte a Sf. Isaac, Pãrinţii Apostolici, Lubac. Cãrţi care chiar dau bucurie, înţelegere, pricepere, ascuţime, seninãtate. Mie Brock mi se pãruse pedant, banal, ‘de catedrã’ şi anost—însã vãd cã malaezianul îl admirã, gãseşte la el o intenţie teologicã.

Chiar malaezianul deosebeşte între citate şi postãri.

Credeam cã scrisorile sunt lucruri convenţionale, banale, anoste, scrise neglijent.

Ca jurnalul rusului—la malaezian.

Aceia despre care a scris de—a lungul unei întregi vieţi, dibuind semnificativul—Michelangelo, Rembrandt, Goethe, Kant, Schopenhauer, Nietzsche. Câte mai multe articole despre fiecare din ei. De comparat cu interpretãrile, analizele şi tâlcuirile lui ME de M—despre antici.

Ce ar publica/ posta GS, JG—sau Ralea ori ME.

Unii par sã prefere neghiobia mohorâtã, insolenţei—neghiobia ternã a tradiţionaliştilor. Minţi colmatate.

‘Tomismul harului’. 2 x DB—2 x KB—KR—tomistul francez.

Malaezianul, cu cãrţile ‘lui’, mi—a amintit de anglican—cu izvoarele acestuia—care iar îşi face publice postãrile.

Malaezianul înregistreazã o impresie de la 24 de ani, de când avea 24 de ani; nici eu nu cred cã citeam despre rugãc. pe atunci.

Cine iubeşte fãrã sã ia în seamã substratul metafizic al existenţei şi mijlocirea unicã.

Remarci la lecturã. Remarci la recitire.

Interacţia aduce problema erorii, a greşelii, a ‘amartiei’.

AS şi nemţii—filozofia—francezii—laturã—PTC—lista de azi, malaezianul şi anglicanul, inspiraţia.

Malaezianul aprobã biblistica lui Ched Myers, Rowe, Hays.

3 ani—KR, PTC; 2 ani—2 x DB; un an—2 x KB. Tomistul francez.
3 x ed. (asiaticii; biblistul neamţ şi aceia francezi; ruşii, anglicana—cf. ieri—ploaia, ieri, orã—aversa).

Literar, am fost dezamãgit de acel tratat.

Pustnica trapistã, şi firea umanã în înţelegerea Sf. Benedict.

LNT, Dna. E., 5 x MS, 4 x CLU (scoţianul, scandinavul, GM şi italianul)& 2 x DB, PTC, KR, tomistul francez. Remarci la recitirea câtorva cãrţi. Moraliştii.

Fumatul, mâncarea—neîmpãrţite—ca acte egoiste. Singurãtatea.

Unii ‘mistici’, vorbind de sacramentalitatea Creaţiei, nu reintegreazã Sacramentele în pulsul existenţei, ci o alieneazã şi pe aceasta, trec o vitrinã şi prin faţa ei, o retrag şi pe aceasta experienţei fireşti.
Din nou—mundanitatea creştinismului—sau, mundanitatea pur şi simplu.

Scopul criticii—sesizarea şi explicarea singularului.
Nu stilul trebuie sã fie vioi—ci gândirea; vioiciunea gândirii se va transmite şi stilului.

Un comentariu la Dewey (‘Arta ca experienţã’).

Estimarea artisticitãţii. Artisticitatea ca semnificaţie.

Luminã de mai

Luminã de mai






Joi, de la 6 la 11, am fumat.

Vin. seara, ceafã de porc, bere, glucide, fumat, cafele, cola. Searã de îndopare, de îmbuibare, grizare şi fumat [6—12].
Între mine şi Japonia se interpun un an, pasul IV, loviturile, compromisul, primãvara, aniversarea, Paştile, cedarea, fumatul …. Marţi.
Chiar în numele acelor aspiraţii, trebuia sã nu fi cedat, sã nu fi acceptat compromisul.
Ca şi cum viaţa mea nu ar fi fost batjocoritã—ca şi cum umilirile, duble, nu ar fi existat—şi nici gudurãrile, şi alintul acceptat ….
Obez, obosit şi posomorât.

De la Green am învãţat douã lucruri—culegerea postãrilor, ca v.—şi ‘lectura strânsã’, ca principiu. Cu alte cuvinte, analize şi explicãri, nu generalizãri.
Sb., fumat; cimpanzeul merge la un ‘grãtãrel’.
Ce amuzante—anul, primãvara, aniversarea, Paştile ….

Ceea ce mi—a dezvãluit acest an despre oameni.
O singurã analizã a fost scrisã unitar, la obiect, lapidar—aceea despre ‘Şega’; restul erau mai mult însãilãri. Adnotãri juxtapuse, conglomerate de adnotãri, dezlânate şi neglijent redactate. N—au o redactare unitarã şi coerentã. Sunt vârtejuri de adnotãri disparate. Mai mult—impresii parţiale, provizorii, revizuite ulterior.
Malaezianul—DG, intenţia—dezinvoltura: 3 l.—singurul articol bine scris—francezul—culegerea [DG].
Marţi—vin., pisc—ieri: cimpanzeul—azi. Opincarul.

Arãtau ca şi cum nişte deprinderi existau, ca şi cum se punea capãt, nu ….
Avusesem dreptate sã fiu suspicios—prima întrebare a fost despre expatriere—a urmat schimbarea subitã de ton—şi aversa de insulte.
Nimic care sã drapeze batjocura. 4: hazul& ‘vacanţã’& gardã& familia. Ce a ieşit.
Cerusem prea mult de la viaţã.
Marţi—un an—9 l.—7 l.—4 l..

O eroare existã, însã poate fi iertatã; e şi existentã, realã, şi iertabilã. Nu e de neiertat. Chiar e o greşealã, o deraiere—însã se poate ierta. Mi—e fricã de ticãloşia intransigenţilor. Chiar ticãloşii—sunt aşa de intransigenţi în ticãloşia lor! Sunt neînduraţi şi haini—intransigenţi.
Azi—ed.& ziarele—orã—vremea. Salahorii—neobrãzarea. Colete& tabelul. Ziarele. Obez. Tabelul—francezul—a reciti—eseul despre recitit—colete\ tabelul.
Nedescumpãnit de rãutatea infraumanã, nedezarmat.

Îmi place strãlucirea pielii albe, fiindcã e o piele ascunsã şi dezvãluitã, datã la ivealã, pielea nebronzatã e o piele secretã, ascunsã. Îmi place şi luminozitatea matã a pielii albe, albeaţa matã.
§
Femeia şi locuinţa.
Femeia şi împletirea, împãrţirea, comunicarea.
Climatul de iubire.
Donne, Claudel şi înfrigurarea, însufleţirea, înflãcãrarea amoroasã.
§
Înfocarea lui Donne, Claudel şi Rembrandt—simţul femininului şi al jocului, jocuri aflate spontan.
§
‘Marie Grubbe’ şi ‘Elvira Madigan’—dezamãgirea, supraestimarea, sentimentalismul.
§
Femeile sunt ‘partea mai bunã’ a neamului omenesc; Iisus laudã gestul frumos al penitentei, îl numeşte gest frumos, faptã frumoasã—cãci deja rãspândeşte mireasma Învierii Lui.
§
Simpatie, admiraţie şi iubire pentru Sf. Herman, la gândul cã manifesta dumnezeiescul în viaţa lui ascunsã şi discretã. Strãdania acordãrii, a punerii neîncetate în acord cu substratul metafizic al existenţelor create. Asta mi—a adus o confer. din care am audiat ceva ieri, sb.. Gândul acestei manifestãri în prezenţa ascunsã, tãcutã, discretã şi domoalã, blândã, necombativã. Cât din aceastã manifestare e preluat, priceput, mãcar sesizat—sau simţit? O câtime, ceva. Un dram. Lectura teologicã a vieţii Sf. Herman, misionarul discret.
§
Iubirea încercatã, ca singura forţã care umanizeazã.
§
Îmi displac ambiţioşii acestei lumi.
§
Pe potriva soţiei, a iubirii şi a eseisticii pe care o scriu.
§
Azi (luni)—umbrelã, pontajul, tel., banii; şosete, pantofii, gurã, ras, ten.