Din viaţã

Iar selecţia nu implicã excludere—ci ierarhizare.
Ca Verne şi ca romanele pentru care scria Chartier—Twain, Kingsley, Reade.
Impulsul.
Didacticismul şi digresiunile pedagogice.
Balast; ca lest.
Defecte.
Clinchetul oţelurilor.
Zornãitul zalelor.
۞
Aveau dreptate—şi pricepere—sã onoreze ĩn ei mai ĩntâi povestitori—şi mai degrabã nişte povestitori, decât romancieri.
Ei pricepuserã cã drept povestitori conteazã—nu ca romancieri.
Romanul putea mai mult decât dãdeau ei—ĩnsã povestirea, nu.
۞
Nescoţian, neutru, nepãrtinitor, netendenţios.
۞
Unic (la propriu); singular.
Puritatea; exemplare; englezii.
Azi—spontan, ed..
۞
Azi mai s—a pãrut pe atât de naturalã originalitatea aprecierilor lui, pe cât de nesurprinzãtoare multele lui prejudecãţi şi limite—multele cazuri de literaţi victorieni cu ale cãror opere el n—avea ce face ....
۞
Apãrã principiul anticipãrii şi al contenţiei, nu al plictisului.
۞
Romanescul—faze—joia ...—joi (2 s.)—marţi.
۞
A forţa vs. a prelua ceva din fineţa şi uşurimea tuşei unora din noii criticii francezi ĩn studiile lor.
A contrabalansa. Pozitiv. A afirma.
۞
Defectele sunt identificabile şi indicabile. Ca şi meritele.
۞
Rezultatele violenţei şi urii. Izbucniri.
۞
Cârpãceala oamenilor slabi şi josnici.
۞
Dacã nu un studiu, mãcar o notã de jurnal—ĩn stilul prompt, inspirat şi viril al lui Harry Morgan.
E contestabil, ĩnsã nu neghiob.
۞
La Faguet e vorba despre un lexic şi de expresii, de un mod de a mânui literatura poate nu atât prin analize cât prin lexic; iar ca scriitor, e surprinzãtor de ĩnzestrat, ĩnsã inferior lui Cãlinescu.
Dar e vorba, repet, mai ales de un anume mod de a vorbi, de a fraza, de a concepe frazele—a vorbi ĩntr—un anume fel, singular.
Existã un set de expresii—‚cutare e aşa, cutare e altfel ...’—o paletã, o gamã relativ redusã de formule, de variante lexicale.
۞
'Democraţie presupune implicarea poporului'.
۞
Ĩn Bisericã, liberalismul şi 'gustul simplitãţii' au ĩnsemnat revenirea iconoclastiei. Aceastã tentaţie iconoclastã permanentã este o coordonatã a occidentalilor. Papa are dreptate sã vorbeascã despre deficitul de asimilare a teologiei Conciliilor antiiconoclaste—datã fiind ubicua tendinţã apuseanã cãtre iconoclasm. Iconoclastia inerentã curentelor principale ale artei sc. XX a servit ca pretext iconoclaştilor catolici—ĩn paralel cu denunţarea spiritualitãţii şi a arhitecturilor medieval—baroce.
Ĩn Contrareformã, Biserica a avut, se pare, o robustã reacţie antiiconoclastã—dar fundamentatã nu atât teologic, cât emoţional—o spiritualitate mai degrabã emoţionalã decât teologicã. Aici se vede superioritatea geniului greco—bizantin. Orientul creştin nu va fi fost scutit de episoade din acestea de ‚simplificare’, nici de enclave de refuz al spiritualitãţii reprezentaţionale sau figurative; ĩnsã a existat marele izvor greco—bizantin care sã contracareze, sã tãmãduiascã şi sã regleze.
Acest grãunte de iconoclazie defineşte faptul religios apusean.
Crizele iconoclaste apar ca sãrãcire, vanitate şi spoliere—nu ca plenitudine a percepţiei religios—spirituale.
۞
'il se limite à tendre un doigt vers Rome ou vers l’église la plus proche, indiquant de cette manière qu’il croyait tout ce que croyait l’Église romaine’.
۞
Episcopul roman nu este acolo ca sã ţinã linia mijlocie—ci pe cea dreaptã. Linia dreaptã trece mereu ĩnafara mijlocului.
۞
Efectul e uneori al elementului, şi alteori al ansamblului; e nevoie şi de schelãrie. O existenţã presupune nu numai inspiraţii geniale, ci şi schelãrie.
۞
Biserica recuzã ceea ce e fals PE TERMEN LUNG şi—n ultimã instanţã. Ceea ce pe termen lung nu va—ntârzia de a se dovedi nociv.
۞
Şansa eclezialã e de a reĩncepe de la Biblie şi de la doctrinã—de la doctrina conceputã independent de caracteristicile şi scãderile sau particularitãţile cutãrei sinteze teologice personale.
۞
Ce poate sã ĩnsemne afirmaţia din CATEHISMUL Sf. Vincent cã dumnezeirea se afla ĩmpreunã cu cadavrul Lui Iisus ĩn mormânt? Cadavrul era cadavru deoarece ‚ĩmpreunã’ cu el nu se mai afla nimic—nu—l mai anima nici sufletul uman, nici dumnezeirea Mântuitorului.
۞
Este evident cã massa cititorilor oricãrui autor este compusã din inşi nevrednici şi neavizaţi, din ageamii. Nu la ei poate fi nãdejdea de comunicarea şi adevãratã receptivitate a scriitorului; nu de la ei poate el sã aştepte ĩnţelegere.
۞
Omul, şi veşmintele şi uneltele lui. Omul, ca aparte, considerat separat de hainele lui.
۞
Chénier, ca om, legendã şi poet. Gustat mai ales de Heredia, Sully, de ruşi ....
۞
Chesterton refuza sã ia de bunã ceea ce cautã sã se fofileze drept de la sine admis, ĩndeobşte acceptat.
۞
Atracţia mea faţã de Revoluţia franţuzeascã a fost ĩntotdeauna una de naturã plasticã, romanescã şi pitoreascã—pitorescul dumasian, ĩn special, şi dramatismul dickensian viu—nu filozoficã, sociologicã, etc.. Ca obiect de studiu, nu mã intereseazã. Ca fabulos al unei lumi romaneşti, e inegalatã.
Nu mã intereseazã ca obiect al analizei savante, ‚fenomenul originar al modernitãţii’, rãsturnarea care stã la temelia ..., etc., pomul libertãţii.
Ca fapt socio—istoric, e sordidã, oribilã, oribilã ĩn mod sordid. Dumas a dat prestigiu romanesc acestui oribil.
۞
Un nebreton. Ieri—un nescoţian. Nebretonul; eu—succesiv, irlandezii şi aferenta anglofobie; anglofilia; scoţienii, nearb..
۞
Neconcordanţa ĩntre ipostaza lui Delon şi subiectul sau protagonistul cãrţii.
۞
Risipa.
Scott, Twain, Dan, Baum.
D. Toma—Dan, ed., Chandler.
Dubla afirmare a ĩntâietãţii .... Singular, unic.
O noţiune concretã a risipei.
۞
O mentalitate de preot şi psiholog, nu de inginer.
۞
Simţul edificiului dumasian şi direcţiile, sensul.
Nescoţianul—ieri.
Scoţian adoptiv/ prin adopţie—aşa ca bretonul adoptiv.
۞
Oameni al cãror geniu este originalitatea.
۞
Chesterton a exemplificat ĩn mod lãmuritor câteva merite ale naraţiunii scottiene; iar Chartier a fãcut acelaşi lucru pentru Dickens, şi Lang pentru Kingsley—şi scenele ĩn care un oştean ĩnfruntã un grup de luptãtori.
۞
Primatul netãgãduit ca romanesc, naraţiunea inegalabilã, meritele neegalate ale povestirii.
Un fel de sublim romanesc.
Zãngãnitul metalelor.
۞
Ieri:--bulgarii, filmul bulgar (... şi confuzia mea, eroarea vag ... cehovianã);--romanul kingsleyan;--eseurile orwelliene.
۞
QUENTIN era un pisc spre care priveam ĩn copilãrie; ecranizarea ruseascã mai rula pe la cinemauri.
Iar prenumele—l cunoşteam dintr—un alfabetar amuzant—acolo, ‚Quentin’ se numea un personaj negativ, dezagreabil, sinistru.
۞
A se interesa de destinul scoţian aşa cum romancierul francez o fãcea pentru destinul breton.
۞
O parte a bucuriei vine din faptul de a strica consensul proştilor.
۞
'live in an interior world of Beauty and dedication to your art’ (citat de Reilly).
۞
Climat de artã, ĩn sens goethean. O carte/ s..
۞
Erau definiţi prin faptul cã luptau cu ceea ce strãmoşii noştri au denumit sâneaţã.
Nu erau caracterizaţi ca spadasini, ci ca utilizatori de arme de foc.
۞
Judecata implicã o anume fermitate cognitivã, un tuşeu decis.
۞
'if you have a copy of FEATURING THE SAINT or THE FIRST SAINT OMNIBUS, by all means turn off the TV and unplug the phone and settle back to read’.
۞
'grimmer heroes like James Bond or Bulldog Drummond’.
۞
Ca Felipe şi ca Morgan—pentru deopotrivã ROCAMBOLE şi FANTOMAS, şi pentru literatura inspiratã de Dumas ....
۞
Formidabilul, inegalatul simţ dramatic.
Ritm narativ.
Risipa.
Risipa cvadruplã.
Naturaleţe.
۞
Având un viu simţ al literaturii, Chesterton este un critic de acelaşi fel cu Ibrãileanu şi cu Gherea—notele estetice numai complementeazã critica de tip cultural—ideatic—social.
۞
Placida, ĩndopata prostie femininã.
۞
Chandler, Simenon, Dna. Christie, Dna. Ojog, etc..
Nuvele—Stevenson, Poe, Caragiale, Eminescu, Sadoveanu.
۞
’93, istorie, ed.; sem. VI.
۞
Listei i s—ar adãuga Kipling, Wells, Browne, Berkeley, Hume, Dante—alţi autori numiţi ocazional—cãrţile prefaţate.
۞
Ceva ce i—ar plãcea, sau s—ar cãdea sã—i placã unui matein.
۞
Falsele alternative ale barbariei şi academismului colţuros, anhedonic; pe de altã parte, ierarhia, cinurile, parveniţii.
۞
Considerându—l pe Stalin thermidorian, fiara de Troţki ĩşi manifesta implicita aprobare faţã de Robespierre şi—l acuza de fapt pe gruzin de domolirea terorii, de atenuarea silniciei.
Ceea ce—i reproşeazã Troţki de fapt lui Stalin este de a nu fi fost la fel de terorist ca Lenin, de a fi atenuat teroarea.
Thermidorianismul ĩnseamnã moderarea terorii, domolirea ei. Dupã pãrerea lui Troţki, tocmai aceasta ar fi fost vina lui Stalin.
۞
Noţiunile de tradiţie reprezentativã, clasici, artã, studierea şi cultivarea tradiţiei concludente.
Efectul stilului, al artei. A studia. Aspectele sesizate succesiv. Studiul lucid, ca opus cârpãcelii. Efectul stenic al stilului.
Raţionalitatea şi concludenţa intrã ĩn noţiunea de tradiţie, ĩnţeleasã ca grilã raţionatã.
Aşa procedau Stevenson, moş Borges, etc..
۞
Noţiuni artificiale, false, arbitrare, mut peiorative.
۞
Bloc 6; ap. 11.
۞
Dogmatica e ca un domino, dogmele toate cad ĩmpreunã. Ea e neajustabilã.
۞
Viaţa lui Luther are o semnificaţie mai degrabã psihiatricã, neuropsihiatricã, decât spiritual—teologicã; mitologizarea ereziarhului porcin ĩmi repugnã.
۞
Iar Preasf. Augustin este un gânditor foarte sacramentalist, foarte ecleziologic şi latin—intrinsec opus anarhiei protestante, fantazistului arbitrar protestant. Africanul gândea ĩn termeni sacramentali, ierarhici, ecleziologici, foarte ‚latini’—era la antipodul germenului de anarhie germanã, la antipodul barbariei teutone.
۞
Ĩn bunã parte a filozofiei germane—care le displace catolicilor, de la Chesterton la Pãr. Jaki şi la Tresmontant—eu vãd o formã a barbariei teutone—nu a civilizaţiei. Inclusiv filozofia lor zisã clasicã—i aratã ca barbari ĩnveteraţi. Ea nu e semnul unei depãşiri a barbariei.
۞
Rãposatul Congar scria cu duplicitate preoţeascã; de fapt, el nu pare sã creadã cã la originea dizidenţei—ca erezie sau schismã—se aflã rãul, viciile, pervertirea, eroarea. Istoria pe care o face el e una politicã, nu metafizicã.
۞
Unde e vorba ĩn NT despre flatarea fraţilor despãrţiţi? Apostolii ĩi anatemizau, nu le cântau ĩn strunã.
Avertismentul Pãr. Jaki rãmâne valabil—elucubraţiile rãposatului Congar duc ĩn linie dreaptã cãtre erezia ecumenistã.
۞
Jaloanele depãşite sau inferioare trebuie ştiute la fel de bine ca şi cele de atins.
۞
Cam sumar ...& la ce se referã.
۞
Lecturi—D. Toma; Episcopul; Gilbert; Fl.I.; rezumate; adnotãri; ca jurnal; ca eseuri; parerga.
۞
Controversatã ar deveni şi geometria euclidianã—dacã
۞
Un apologet ĩi enumerã ĩntr—o aceeaşi clasã pe Moise, Iuda şi Sf. Petru—pentru a disjunge funcţia şi persoana. Groasa, lãfãita prostie americanã.
۞
Puţine persoane al cãror aspect sã—mi inspire aşa un dezgust ca acela produs de Lincoln.