DESPRE FLUCTUAŢIILE ŞI MUTAŢIILE CULTULUI ŞI ALE EVLAVIEI POPULARE

DESPRE FLUCTUAŢIILE ŞI MUTAŢIILE CULTULUI ŞI ALE EVLAVIEI POPULARE

Evlavia popularã reprezintã o serie de fenomene care ţin de sociologia religiei şi de modã; existã mode,tendinţe, etc..
Hunwicke, ĩntr—una din notele lui liturgice, observa deriva şi, ĩn fapt, pierderea cultului Sf. Ioan Botezãtorul ĩn Vest. Cu ceva vreme ĩn urmã, citind un articol despre acelaşi sfânt, am fost surprins sã gãsesc, ĩn secţiunea despre memoria liturgicã a lui, consemnãri ale mai multor sãrbãtori occidentale ale Sf. Ioan, decât existã azi. O estompare, ĩn acest plan, a survenit. Reacţia mea iniţialã a fost aceeaşi cu a lui Hunwicke—aceastã estompare a cultului este deplorabilã. [Preotul se referã nu la ‚evlavia popularã’,ci la cultul liturgic al Sf. Ioan—şi, implicit, la rãsfrângerile acestuia asupra practicilor pioase populare.]
La fel stau lucrurile cu cultul vestic şi cu evlavia popularã adresatã Sfinţilor Antonie cel Mare, Nicolae, Gheorghe, Silvestru, Pantelimon, sau Sfinţilor antici din Canonul roman, etc..
Suprimarea expresiei cultice este ĩntotdeauna deplorabilã.
Nişte elemente cultice s—au pierdut;altele s—au adãugat.
Dar, pe de altã parte, cum sã nu te bucure plasticitatea aceasta culticã? Ar fi fost de dorit sã nu avem cultul unor Sfinţi ca Iosif, Francesco, Anton, Padre Pio, etc.? Şi nu—s nostalgiile acestea, anticare? Cultul este un fenomen viu, maleabil, ajustabil, dinamic.
Ceea ce a progresat,din epoca medievalã ĩn cea modernã,este cristocentrismul, o unificare a cultului cristocentric. El este corelat cu,şi se rãsfrânge asupra evlaviei populare.
Dispariţia cultului unor Sfinţi reprezintã o amnezie care ar fi avut sechele dacã am vorbi despre un fapt cultural; dar Biserica este un organism a cãrui reechilibrare internã este una garantatã de cãtre natura ei supranaturalã.
Astfel de variaţii ale evlaviei populare sunt un proces dinamic, natural, spontan,şi mai mult sau mai puţin arbitrar (ĩn sensul cã nu constituie o bursã a valorilor ,o ierarhizare obiectivã,ci o scalã a preferinţelor, cu diverse motivaţii fireşti).