Pentru bãnãţean pledeazã: manualul, ed., AP, avangardismul.

Suferinţele Lui Iisus sunt simbolice şi rezumative.

Azi, joi—contrastul între mine şi pãduche—eu nici pe una care mã iubeşte atât nu ….

Nãravul sau deprinderea citatelor necomentate—malaezianul.

Unii schismatici (ca malaezianul acesta) par sã creadã cã numai apusenilor (ca Ratzinger) le e necesarã cinstea, numai ei au ce face cu cinstea. ‘Cinstea’ nu e ceva ce li s—ar pãrea necesar unui rãsãritean.

Cãrţile—cele 4 cãrţi—azi (joi), 2—ploaia, orã: aversa—ziarele.

Ceea ce e cultura precreştinã (pãgânã, asiaticã) pentru alţii, e cultura occidentalã modernã pentru mine—şi AP.

Viaţa nu înseamnã pregãtire pentru moarte, ci biruinţã asupra morţii, spunea un teolog rus.

A scrie traversãri, panoramãri, perspective luate în trecere, unghiuri inedite—oraşul, ţara.

Teologul acela rus e Montaigne al malaezianului. Conteazã sinceritatea, autenticitatea, datul, simplitatea, lipsa forţãrii, firescul. Aşa, citatele vin de la sine.

Sihastrul benedictin l—am întâlnit la 29 de ani, într—o searã, conversând cu P. înaintea unei vitrine teologice. Aveam aproape 29 de ani, eram pe pragul absolvirii Medicinii.

Malaezianul vorbea despre—se referea la—textele liturgice (atribuite unui ‘Vasile preotul’), nu la scrierile autentice. Pe vele dintâi le cunoaşte; altfel, stilul capadocianului e reputat ca sobru şi scurt, la obiect, neprolix.

CT a fost un mare revizionist. Deasemeni, un revizionist zgomotos şi contondent—cam ca Fer. IDS. Nu toate lucrurile care mã intereseazã pe mine au fost gânduri ale lui CT.

Mundanitatea creştinismului—descoperitã de DB—idealul sãu anti—monastic.

Pãrinţii defineau încredinţarea ca eveniment fundamental—nu ca act volitiv, nu ca decizie, ci ca eveniment salutar.

În evaluãrile tendenţioase ale lui Ratzinger, balanţa înclinã mereu în favoarea schismaticilor. E înclinat, predispus sã îi aprobe.

Cãrţi care chiar îmi trebuie—chiar îmi sunt necesare şi utile—malaezianul enumerã nouã—douã ed. ale Patericului, douã cãrţi ale teologului rus, o carte de, şi una despre Sf. Efrem, o carte a Sf. Isaac, Pãrinţii Apostolici, Lubac. Cãrţi care chiar dau bucurie, înţelegere, pricepere, ascuţime, seninãtate. Mie Brock mi se pãruse pedant, banal, ‘de catedrã’ şi anost—însã vãd cã malaezianul îl admirã, gãseşte la el o intenţie teologicã.

Chiar malaezianul deosebeşte între citate şi postãri.

Credeam cã scrisorile sunt lucruri convenţionale, banale, anoste, scrise neglijent.

Ca jurnalul rusului—la malaezian.

Aceia despre care a scris de—a lungul unei întregi vieţi, dibuind semnificativul—Michelangelo, Rembrandt, Goethe, Kant, Schopenhauer, Nietzsche. Câte mai multe articole despre fiecare din ei. De comparat cu interpretãrile, analizele şi tâlcuirile lui ME de M—despre antici.

Ce ar publica/ posta GS, JG—sau Ralea ori ME.

Unii par sã prefere neghiobia mohorâtã, insolenţei—neghiobia ternã a tradiţionaliştilor. Minţi colmatate.

‘Tomismul harului’. 2 x DB—2 x KB—KR—tomistul francez.

Malaezianul, cu cãrţile ‘lui’, mi—a amintit de anglican—cu izvoarele acestuia—care iar îşi face publice postãrile.

Malaezianul înregistreazã o impresie de la 24 de ani, de când avea 24 de ani; nici eu nu cred cã citeam despre rugãc. pe atunci.

Cine iubeşte fãrã sã ia în seamã substratul metafizic al existenţei şi mijlocirea unicã.

Remarci la lecturã. Remarci la recitire.

Interacţia aduce problema erorii, a greşelii, a ‘amartiei’.

AS şi nemţii—filozofia—francezii—laturã—PTC—lista de azi, malaezianul şi anglicanul, inspiraţia.

Malaezianul aprobã biblistica lui Ched Myers, Rowe, Hays.

3 ani—KR, PTC; 2 ani—2 x DB; un an—2 x KB. Tomistul francez.
3 x ed. (asiaticii; biblistul neamţ şi aceia francezi; ruşii, anglicana—cf. ieri—ploaia, ieri, orã—aversa).

Literar, am fost dezamãgit de acel tratat.

Pustnica trapistã, şi firea umanã în înţelegerea Sf. Benedict.

LNT, Dna. E., 5 x MS, 4 x CLU (scoţianul, scandinavul, GM şi italianul)& 2 x DB, PTC, KR, tomistul francez. Remarci la recitirea câtorva cãrţi. Moraliştii.

Fumatul, mâncarea—neîmpãrţite—ca acte egoiste. Singurãtatea.

Unii ‘mistici’, vorbind de sacramentalitatea Creaţiei, nu reintegreazã Sacramentele în pulsul existenţei, ci o alieneazã şi pe aceasta, trec o vitrinã şi prin faţa ei, o retrag şi pe aceasta experienţei fireşti.
Din nou—mundanitatea creştinismului—sau, mundanitatea pur şi simplu.

Scopul criticii—sesizarea şi explicarea singularului.
Nu stilul trebuie sã fie vioi—ci gândirea; vioiciunea gândirii se va transmite şi stilului.

Un comentariu la Dewey (‘Arta ca experienţã’).

Estimarea artisticitãţii. Artisticitatea ca semnificaţie.

Luminã de mai

Luminã de mai






Joi, de la 6 la 11, am fumat.

Vin. seara, ceafã de porc, bere, glucide, fumat, cafele, cola. Searã de îndopare, de îmbuibare, grizare şi fumat [6—12].
Între mine şi Japonia se interpun un an, pasul IV, loviturile, compromisul, primãvara, aniversarea, Paştile, cedarea, fumatul …. Marţi.
Chiar în numele acelor aspiraţii, trebuia sã nu fi cedat, sã nu fi acceptat compromisul.
Ca şi cum viaţa mea nu ar fi fost batjocoritã—ca şi cum umilirile, duble, nu ar fi existat—şi nici gudurãrile, şi alintul acceptat ….
Obez, obosit şi posomorât.

De la Green am învãţat douã lucruri—culegerea postãrilor, ca v.—şi ‘lectura strânsã’, ca principiu. Cu alte cuvinte, analize şi explicãri, nu generalizãri.
Sb., fumat; cimpanzeul merge la un ‘grãtãrel’.
Ce amuzante—anul, primãvara, aniversarea, Paştile ….

Ceea ce mi—a dezvãluit acest an despre oameni.
O singurã analizã a fost scrisã unitar, la obiect, lapidar—aceea despre ‘Şega’; restul erau mai mult însãilãri. Adnotãri juxtapuse, conglomerate de adnotãri, dezlânate şi neglijent redactate. N—au o redactare unitarã şi coerentã. Sunt vârtejuri de adnotãri disparate. Mai mult—impresii parţiale, provizorii, revizuite ulterior.
Malaezianul—DG, intenţia—dezinvoltura: 3 l.—singurul articol bine scris—francezul—culegerea [DG].
Marţi—vin., pisc—ieri: cimpanzeul—azi. Opincarul.

Arãtau ca şi cum nişte deprinderi existau, ca şi cum se punea capãt, nu ….
Avusesem dreptate sã fiu suspicios—prima întrebare a fost despre expatriere—a urmat schimbarea subitã de ton—şi aversa de insulte.
Nimic care sã drapeze batjocura. 4: hazul& ‘vacanţã’& gardã& familia. Ce a ieşit.
Cerusem prea mult de la viaţã.
Marţi—un an—9 l.—7 l.—4 l..

O eroare existã, însã poate fi iertatã; e şi existentã, realã, şi iertabilã. Nu e de neiertat. Chiar e o greşealã, o deraiere—însã se poate ierta. Mi—e fricã de ticãloşia intransigenţilor. Chiar ticãloşii—sunt aşa de intransigenţi în ticãloşia lor! Sunt neînduraţi şi haini—intransigenţi.
Azi—ed.& ziarele—orã—vremea. Salahorii—neobrãzarea. Colete& tabelul. Ziarele. Obez. Tabelul—francezul—a reciti—eseul despre recitit—colete\ tabelul.
Nedescumpãnit de rãutatea infraumanã, nedezarmat.

Îmi place strãlucirea pielii albe, fiindcã e o piele ascunsã şi dezvãluitã, datã la ivealã, pielea nebronzatã e o piele secretã, ascunsã. Îmi place şi luminozitatea matã a pielii albe, albeaţa matã.
§
Femeia şi locuinţa.
Femeia şi împletirea, împãrţirea, comunicarea.
Climatul de iubire.
Donne, Claudel şi înfrigurarea, însufleţirea, înflãcãrarea amoroasã.
§
Înfocarea lui Donne, Claudel şi Rembrandt—simţul femininului şi al jocului, jocuri aflate spontan.
§
‘Marie Grubbe’ şi ‘Elvira Madigan’—dezamãgirea, supraestimarea, sentimentalismul.
§
Femeile sunt ‘partea mai bunã’ a neamului omenesc; Iisus laudã gestul frumos al penitentei, îl numeşte gest frumos, faptã frumoasã—cãci deja rãspândeşte mireasma Învierii Lui.
§
Simpatie, admiraţie şi iubire pentru Sf. Herman, la gândul cã manifesta dumnezeiescul în viaţa lui ascunsã şi discretã. Strãdania acordãrii, a punerii neîncetate în acord cu substratul metafizic al existenţelor create. Asta mi—a adus o confer. din care am audiat ceva ieri, sb.. Gândul acestei manifestãri în prezenţa ascunsã, tãcutã, discretã şi domoalã, blândã, necombativã. Cât din aceastã manifestare e preluat, priceput, mãcar sesizat—sau simţit? O câtime, ceva. Un dram. Lectura teologicã a vieţii Sf. Herman, misionarul discret.
§
Iubirea încercatã, ca singura forţã care umanizeazã.
§
Îmi displac ambiţioşii acestei lumi.
§
Pe potriva soţiei, a iubirii şi a eseisticii pe care o scriu.
§
Azi (luni)—umbrelã, pontajul, tel., banii; şosete, pantofii, gurã, ras, ten.

Patru mesaje de la Gemma:
Hi there!
I am writing my disseration on 'Female Perversions' and another film and your review is very interesting to my study.

I was wondering if you would mind me asking if you are male or female, as I'd like to refer to you in my study and you sex is important for data collection and my arguements about the films success in communication to different types of audiences.

I hope you don't mind me asking!

Gemma Blake
University of Sussex

ps feel free to give me any more of your thoughts on the film!


Cool. Thankyou!


I'm writing about Female Perversions (Streitfeld) and Happiness (Solondz) comparing the sympathetic portrayal of paedophilia and masturbation vs the villainising of female sexual desire and power. :)


Me too!
Happiness isn't for the faint-hearted. But its really good and very very different.

Marţi seara: fumat, cola, glucide, ceafã de porc. Azi—banii—cu ½ milion din valutã şi ultimul milion din salariu—2 x mail. Obez. Casã. Ritm. Ca de la MT. Haine—4 ½ l.. Azi, marţi, întreruperea câtorva scrieri—ca sã le şi postez (jurnalul ca al lui ‘Morgan’, recenzia policierului scandinav). Scrieri cupate.

Elena a ales azi, ca sã ascultãm, o altã manea tehno, tehno arãbesc. Gustul ei muzical e execrabil. Azi am remarcat trei trãsãturi neplãcute ale ei: ‘cred cã sigur’ (care mi se pãruse agreabil, însã o face proverbialã pe o infirmierã), ca şi alte derapaje gramaticale şi lexicale, lingvistice& gustul pentru manele tehno, tehno arãbesc& interesul pentru ‘scandalurile vedetelor’ (cele douã cupluri infarumane din presa de scandal).
Vremea—mãnãstiri, îngheţatã, terase. Aniversarea& Paşti& vremea. Aniversarea& raitã.
Vârsta& casã& substratul&
Cele câteva romane citite mult la un moment dat; istoria exemplarelor. Îndestularea, Dana, chip. Câteva întrebuinţãri:--faze, momentul, firesc, spontan& A.: neokantianul, ed., exemplarul rãscitit& Loara& cele câteva pag.& ce sã citesc& iluzii. Relaţia gracqianã cu exemplarele citite; ed.—A. şi neokantianul francez.
Relaţia cu nişte exemplare, cu câteva cãrţi—firescul.
Zaciu—titluri—sugestii—aerul simian (Piru; Ciopraga)—Negoiţescu şi Balotã—ţinutã—carura—nu Balotã—stil—impresia—culegeri—eseuri—înclinaţia cãtre balastul literar ardelenesc. Wood şi evreica—câteva cãrţi—a ‘merge pe cãrţi’—şi nu ‘pe autori’. Accentul imbecil—Zacíu, pocirea. Cu un ‘i’ lung.
Zaciu, exponent al unui soi de regionalism, de fapt de provincialism literar—şi cu înclinaţia cãtre balastul transilvãnean, cãtre ceea ce e mai anost.

Ieri searã, vin., am reluat, dupã 5 z., i.. Cele 12 z.. Falus—ca Donne şi PC, feminitatea—a vrea cu forţã—matinal.
2 l.. 6 l..
Transilvania e demisolul literaturii române.
Sb., de la 10 ½, fumez.
Ar însemna sã le dau dreptate celor care şi—au bãtut joc de viaţa mea, cumetrelor şi paţachinelor.
În religie trebuie pornit numai de la elementele percepute. De la ceea ce chiar îţi spune ceva.
Imaginaţia şi facultatea de a—mi reprezenta rãul aplatizeazã realitatea.
Apatia. Fumat—casã—pantofi—rufe. Lecturi.
Cãlãtorii, oraşe, peisaje vs. ameţit. Tãios, sarcastic, acru, neplãcut. Ce sã iubeascã.
Cãrţile nu—mi mai aduc, nu—mi mai dau bucurie.
Ascult o conferinţã, probabil americanã, despre istoria bisericeascã ruseascã în vremea lui Petru, rostitã de un bâlbâit. Semidoct, ignorã anii publicãrii ‘Filocaliilor’, crede cã Sf. Paisie a tradus ‘Filocalia’ în … rusã (ed. lui e slavonã).
M—am obişnuit ca bucuriile mele sã fie numai imaginare, închipuite, ireale.
Ura genereazã frica—iar frica, ura.
Cu o sãptãmânã înaintea aniversãrii, mã gândesc la batjocura care a fost viaţa mea—pustiul, rarefierea—copilãria, familia, şcolaritatea, murdãria, relaţia cu bunicã—mea, cu maicã—mea, cu animalele dragi, locuinţa, cititul şi scrisul, prieteniile, religia, iubirea—diformitatea hidoasã a toate. Nimic nu a mers; iar dacã am încercat ceva, dacã am schimbat ceva, a fost şi mai rãu decât înainte. O viaţã netrãitã, irositã şi dureroasã. O viaţã ca imaginea într—o oglindã batjocoritoare şi sardonicã. Acesta e bilanţul execrabil. Lucrurile fie n—au mers, fie au mers din ce în ce mai prost, luând o configuraţie duşmãnoasã şi înspãimântãtoare. Ceva nu a fost cum trebuie. Fie nu am încercat—fie, dacã am încercat, am regretat—o. Iar singura tenacitate care mi—a rãmas e aceea de a nu vrea nimic, de a—mi interzice, de a—mi refuza. De a sigila acest pustiu. Am adus cu mine ceva pieziş, o oprelişte, o îngrãdire. Am capitulat. Nimic din ceea ce poate cã merita, nu a mers. Azi mã gândesc cã m—am închipuit mai singur decât eram. Am rãstãlmãcit; am încercat cu rea—credinţã. Dealtfel, aceste concluzii ale mele nici nu privesc ‘lumea’, agregat abstract şi indiferent, ci numai pe mine. Totul a luat, cu mine şi prin mine, o turnurã hidoasã. M—am obişnuit sã fiu absent din propria mea viaţã—şi sã lipsesc din propriile acte. Am greşit; sentimentul meu e cã, dacã fãceam altfel, era la fel.

Mie ‘pierderea credinţei’, de fapt încetarea practicii religioase, mi s—a pãrut neconvingãtoare şi nesatisfãcãtoare.
Minţile boante şi acelea iscusite.
Calvin& teologii sc. XVIII& LF, KB, DB. Cele douã calomnii:--trad. şi perimarea, demodarea, expirarea. Altceva despre trad.—un neamţ—ed. veche—’60. Mintea şi reabilitarea; ceea ce e îndeajuns de bun pentru ea.
Designul fostului meu blog fusese unul prea mohorât; nu sugera sobrietate, ci posomorâre şi mohorâre, ceva tern şi deprimant.
Trei carnete ě, un eseu [filozofic]—acela început ieri (sb.), şi un tabel schiţat—de subiecte ale eseurilor lunare. Eseistica va fi—conversaţionalã, literarã, religioasã şi filozoficã (paleta). Eseul conversaţional, când nu e o simplã aiurealã, revine, de fapt, fie eseisticii filozofice (ca la A.), fie aceleia religioase; însã, mai frecvent, primeia.
Am revenit la cititul nesãţios al eseurilor evreului Myers. Evreii discutã literatura, esteticul şi ideile, cu pricepere. Dacã un evreu rus spunea cã scriitorul evreu are ‘toamna în suflet’, eu cred cã un creştin trebuie sã aibã primãvara în suflet—Paştile, duminica—‘Paştile Domnului, Paştile’.
Evreul Myers şi locuinţa. Înviorarea. Ameţit. Vederea nãravurilor şi a defectelor. Cumpãtarea. Caligrafia, strãdania. Simplitatea. Evreul Myers şi etica locuirii. Existã nişte principii necesare, o eticã a locuirii. Altfel, e bârlog.
Existã o bucurie în a—ţi diferenţia gândirea, în a remarca diferenţele de percepţie şi înţelegere nu numai faţã de egali sau de ocazionali—ci şi faţã de cei a cãror superioritate o constaţi—sau numai o postulezi. Aceasta e neaservirea gândirii—fiorul de autenticitate şi independenţã, autonomia. A nu primi edicte. Nu numai egalii pot fi contrazişi—cei a cãror pãrere e la fel de îndreptãţitã—şi nu numai ocazionalii—ci şi superiorii, cei recunoscuţi ca fiind mai competenţi. Şi ei pot fi contrazişi.
Gândul cã ceea ce am scris e pleavã—nu numai nereprezentativ, ci şi dãunãtor. Lestul flecãrelii şi al lãutãrismului vanitos.
La eseurile mele lunare, mã gândesc ca la acelea ale lui Ralea, Eliade şi Tournier—şi ca la foiletonistica lui Dickens.
Jocurile de noroc—‘jurnalul’—asamblarea de rezultate ale citirii—cartea repudiatã, de care MT s—a dezis—vol. despre cãrţile copilãriei.
Firea de eseist, temperamentul. Articole. Cu ce ies. A merita. Analize. Articole. Analize.
Îmi place sã aud oamenii vorbind despre cele duhovniceşti, religioase şi monastice.
Impozantul şi atât de utilul, poate neîntrecutul, tratat de drept civil al lui Pobedonosţev.
Standardul ţinutei literare—cusurgiul Kurp (cartierul), Pãr. Freeman, evreul Myers. Ralea, ME şi MT, Zaciu şi JG. Poeme, parafraze, JG şi ‘Muschetarii’.
Evanghelia acestei dum., foarte remarcabilã, e despre vindecarea unui orb; vicarul a predicat despre apatie (‘negurã’). M—am gândit la cele douã seturi de erori ale mele (irosirea ocaziilor; cele şase lovituri), şi la reînnoirea vechiului fel de greşealã; pe de altã parte, 2—3, sau 5—6 z. de i., apoi 3 z. curate, din cele 12 z. ale anului scurt al Lui Dumnezeu. La ieşirea de la Missã, vãzând—o pe Gabi J. cu moşneagul ei, râzând, m—au nãboit din nou ciuda, obida, furia, ranchiuna, insatisfacţia. Lãfãirea viciului şi a neruşinãrii în plimbãrile de dum. seara ale acestor doi degeneraţi care, azi, râdeau. [Dupã 3 l.. Dupã 4 l.. Dupã 5 l..]

Într—un flux normal, în care lucrurile sã decurgã firesc şi spontan, fãrã ca fiecare pas sã trebuiascã premeditat şi gândit în avans, nu am fãcut faţã. De ex., ‘pervazul de vin.’—şi ‘tel. de luni’ (azi). 11 z..
§
Luni—cola şi fumat.
Aniversarea—Paşti—marea—nuntã. Tel.—azi (luni)& momentul. Vârful.
§
Plãcerea de a interacţiona delicat şi agreabil.
§
Casã—şosete—ritm—momentul—vârful. Aniversarea& Paşti& marea& nuntã.
§
Ca filozof, ca autor filozofic, Heisenberg era dezavuat, dispreţuit de Noica, şi apreciat de cãtre Gage. Noica îi dispreţuia incompetenţa filozoficã—Gage era încântat de competenţa filozoficã a lui Heisenberg.
§
Biologia nu este despre natura materiei, ci despre interacţiunea sufletului cu materia. Însã nu trebuie cãutate ‘forţe cuantificabile’, ca în vitalism. Nu existã intruziuni cuantificabile ale sufletului. Existã numai urma, în materie, a mişcãrii degetului nevãzut. Existã amprenta inteligibilã, urma, nu ‘mişcarea sufletului’.
§
Schrődinger era un fel de bigam.
§
Heisenberg şi filozofia—Schrődinger şi bigamia, cele douã femei—cu care a şi avut câte un urmaş.
§
Rolland—Zweig—Feuchtwanger (o rev. veche)—Maugham—stil—aprecieri—Maurois—Cronin.
§
‘Medic naval’, sau medic de vas.
§
Urmãri, consecinţe—lãsat la urmã—mahalaua—agravarea—de ce n—o întreb chiar pe ea—de ce nu vorbesc cu ea.
§
Romane—ed.—eseuri lunare—exemplare ale ed. operelor unui autor.
§
‘Lumea cãrţilor’—articolul publicat lunar de Dna. Hill. Dacã aceste scrieri care apãreau lunar au fost şi culese.
§
Linia lui Stevenson—simplitatea, stilul, limpezimea.
§
Broglie—Heisenberg—Schrődinger: bigamia şi vedantismul—Bohr: blamabil pentru stilul defectuos, un ins greoi.
§
GKC: ca policier, senzaţionalismul—sem. VII: recomandarea, ecranizarea (ratatã artistic)—
Epigonismul ‘Rebeccãi’.
§
Încadrarea, Veneţia, nevoia de încadrãri pitoreşti, obiceiul lui JG—deprinderea cadrului.
§
Un an. 2 l.. 5 s.. 8 s.. Familia—19 z..
§
Orã—baie—tel.—fumat—cinã. Gustarea. Casã. Pontajul. Ritm. Haine: 4 ½ l..
§
Ca un fel de almanah de eseuri literare—conversaţionale, literare, religioase, filozofice şi de amuzament.
§
La 11 z. de la precedenta întâlnire, un înavuţit îmi vorbeşte despre o carte a lui Sturza şi ‘Şah la rege’.
§
Medicul neamţ, austriacul lingav şi exemplarul ed. operelor scandinavului.
Italianul& GM& Dna. A.. Romancierii victorieni.
§
A prefera Bibliei, comentariile biblice, e ca şi cum ai prefera sã îi vezi pe alţii fãcând ecografii, decât sã le faci chiar tu.
§
Nu ştiu de McDermid şi Blyton, însã restul de 4/ 6 autori indicaţi de maestrul scandinav sunt femei.
§
Tel.—azi; orã& fumat& gurã—ras—pantofi—halatul—tel.—pontajul—banii—gumã.
§
Lecţia—Pãtimirea—josnicia şi ticãloşia.
O confruntare cu propriile defecte, limite.
§
Beyle& 4 x CLU (RLS, GM, scandinavul şi italianul)& Dna. A..
§
Eu mã înfometam atunci când ea ….
§
Când s—a putut, când chiar s—a putut, atunci nu s—a mai putut.
§
Un an.
Moduri de a defini normalitatea. Cloacã.
Cursul monstruos.
Otravã.
Un an—2 l.—pierdute irecuperabil. 5 l.. 8 l..
§
Ce vorbã poate fi despre nuntã, între doi oameni care se tem şi sã se întâlneascã?
Lipsa de grabã. Hohotele galeriei.
§
Ştiu sã denunţ şi sã bagatelizez, neconcesiv, necomplice, fiindcã ştiu ce apreciez. De aceea, nu sunt nevoit sã laud lucruri de mâna a doua.
Plãcerea literarã—la VN, de ex..
A testa. A constata—A..
‘Nu pot nimic împotriva …’.
§
Fiindcã nu o mai merit.
§
Ce sã citesc—subiecte—clasele de eseuri—‘canonul scurt’, standardul imbatabil. Ca la VN: nu numai plãcerea—ci şi GF, LNT, ce citea VN—ce obişnuia sã citeascã. Sezoane, perioade, momentul unei cãrţi.
§
5 s.. 8 s.. 2 x un an (‘pe mine, anul acesta m—a distrus şi sleit’; irecuperabil)—familia: 19 z.—mahalaua—interpuşii—nicio grabã. ‘Artã despre nimic’. Nihilism. Vidul.
§
Cititul ‘în grabã’.
Demnitatea. Alte romane ale aceloraşi (LNT, CD, RLS, italianul, scandinavul ‘meu’, GM, Dna. A., Dna. E., GF, H de B—cf. MC). Demnitatea, standardul literar impecabil şi eseurile lunare—ca subiecte. ‘Artã despre nimic’. VN dã o idee despre plãcerea literarã—cu Joyce, CD, LNT şi GF.
§
Impulsuri. Aşteptãri—iluzia; casã, detaşarea, etc.. Apatia.
Alãturarea ineditã.
4 x H de B, Dna. E., Joyce, LNT, GF.
§
Nuvele; MP, Bataille, MC, poetul Constantin, articolul—policierul balzacian.
§
Neruşinarea& sfruntarea vs. oribilul.
§
2 x un an& niciun copil; iluzia; familia, expatrierea& cloaca& lovit cu cruzime.
§
VN trece drept un cusurgiu, însã a vorbit despre artisticitatea atâtor scriitori—Kafka, Cehov, Proust, Tolstoi, Flaubert, Dickens, Joyce.
§
VN ştia cã literaturii trebuie sã i se cearã artisticitate—iar artisticitatea e de gãsit la Kafka —nu la Régnier; la Andreev—nu la Rollinat. O gãsea la MP şi la LNT, cãrora cusurgii le—au reproşat barbaria.
PZ—artisticitatea: LNT vs. MP. Stere, rus, despre stilul lui LNT—cusururi. Stere—ca rusofon.
§
Artisticitatea: PZ despre LNT; nu, însã, şi MP. V. şi Ralea şi GI. Cusururi. VN, însã, vedea mai bine.
§
Artisticitatea—PZ şi LNT.
Scriind despre MP, PZ, GI şi Ralea aveau superstiţia lui AF; mai tânãrul VN n—o avea.
§
Ralea despre scandinavi şi germanici; cronicile, gazetãria, dãrile lui de seamã—cam însãilate—şi cam veleitare.
§
Artisticitatea.
A testa. Ep. Sigrist, VN, MP, a testa, AP, A. şi JG.
§
GF, VN, MT, H de B, CD, JG.
§
Gândul tracasãrilor, al dezgustului.
§
Vin. şi luni. Ocazii. Marţi. Ura e o amãgire trimisã de demon.
§
Sunt un tânãr ecografist nesârguincios; dealtfel, ca radiolog sunt clei, sunt tãmâie.
§
Din preaplinul iubirii. Iubirea şi chipul.
§
Îmbufnarea. Împãcãri—vin., etc..
§
PZ a scris despre artisticitatea lui LNT—cu referire la una din nuvelele teziste, moralizatoare, tendenţioase. Însã PZ avea şi înclinaţia de a gãsi artisticitate la artizani anoşti—şi de a subaprecia artisticitatea lui MP—şi avea şi superstiţia lui AF (aceasta, în comun cu GI, EL şi Ralea).