Din viaţã

Teamã.
Nu era nevoitã.
Glumele grosolane, dure.
Neîncrederea.
Un an trãit în spaimã.
§
Mâncarea—orã—tel.—pontajul—şosete—ziarul.
§
Depãrtarea.
Nu umilirea scroafei—ci durerea mea.
§
‘S—a mai dus o primãvarã.’
§
Tot durerea mea a rãmas—şi nu umilirea otrepei. S—a ajuns numai la şi mai multã durere pentru mine—nu la datul peste nas otrepei.
§
Ca în cazul lui Wood, mi se pare mai sãnãtoasã iubirea pentru o carte, decât aceea pentru un autor; aşa procedau şi JG, VN şi AP—‘mergeau pe cãrţi’, nu ‘pe autori’.
§
A scrie despre lecturi, despre citit.
§
Amãrât, înveninat de normalitatea existenţei a douã colege—ceva ce mie îmi e interzis.
§
Sârguincioşii romanului.
§
E mai bine sã se vorbeascã despre roman dumasian, decât despre roman de capã şi spadã. Romanul dumasian e altceva, înseamnã ceva mai interesant decât simplul roman de capã şi spadã, al cãrui prototip îl reprezintã romanul—fluviu al lui MZ (--care preia proastele deprinderi ale romanului popular de sc. XIX—anticlericalismul şi anticatolicismul--). Pe când romanul dumasian are altã anvergurã, e mai mult decât numai atât, nu se reduce la cavalcade şi dueluri.
Romanul de capã şi spadã, formulã epigonicã, e o denutrire a romanului dumasian, o diminuare. E un roman dumasian sfrijit, mai anost.
§
Mã întreb cât din anticlericalism corespunde antiprotestantismului, dacã existã vreun anticlericalism îndreptat împotriva pastorilor, etc.. La Gide, la Butler existã indicii. Cu alte cuvinte, mã întreb dacã—şi au şi protestanţii anticlericalii lor, dacã şi pastorii lor suscitã atâta animozitate.
§
Romancierii sârguincioşi. Sârguincioşii romanului, ai scrisului.
§
Tel.& ziarul—ed.& şosete. Casã.
§
‘Ci o iubire totalã, care nu mai lasã loc pentru nimic altceva.’
§
MT, autor el însuşi de cãrţi despre literaturã, se interesa de critica literarã a lui JG. Existã şi privinţe în care diverg—mai ales istoria, AD şi filozofii nemţi. JG gusta ‘Muschetarii’ şi filozofiile istoriei. MT preferã o filozofie mai abstractã—apriorismul, etc.. Însã tâlcuirile lui filozofice sunt incompetente, greşite—MT vorbeşte despre lucruri pe care nici nu le înţelege—v. rãstãlmãcirea spinozismului.
§
Exasperat. Încrederea. Merite—sensibilã, etc.. Vin.& luni& marţi.
§
Povara şovãielilor şi a ezitãrilor.
§
S—a transformat într—o continuare a chinului, supliciului şi durerii mele.
§
‘Pe mine m—aţi distrus. Cu ce v—aţi ales din asta? N—aţi jertfit nimic.’
§
Mie mi—a luat 12 z. ca sã ajung cu un pontaj la un fax.
§
Beniuc—Pericle M.—trad.—VM.
§
Însuşiri necesare—ce—mi poate oferi viaţa—munca de medic şi cititul—truda şi cititul.
Cusurgiul& evreica.
Joi& vin.& luni& pasul IV& ‘reacţii’& marţi, orã.
§
Pragul, banalizarea& Loara, încântarea.
§
Oamenii se trãdeazã.
§
Nici vorbã de râs în nas—ci continuarea supliciului, a durerii.
§
Irosirea cu surogate vs. risipa, când e posibil.
§
‘Plãcutul femeilor’, la care se referã cei mai mulţi bãrbaţi, îl au în comun cu dihorii şi pârşii.
§
Pragul, banalizarea şi scâlcierea. Destrãmarea. Plãcerea, nesaţul—Loara, piscul, efectul.
§
Ieri, Bârladul; azi, pantofii şi visarea.
§
Crearea efectului de adâncime. Plisarea.
§
‘… iar eu sunt cel cãruia îi e ruşine şi teamã de ea.’
§
A nu vrea nimic.
§
Inversarea care face ca eu sã fiu cel cãruia sã îi fie ruşine şi teamã.
Sfruntarea şi rânjetul.
Vârsta, nivelul, …. Firea mea.
Certat—azi—ruşinea şi frica, teama.
Nici vorbã de râsul în nas—ci continuarea supliciului şi a durerii mele.
§
Mintea mea şi viaţa mea sunt distruse pe totdeauna.
§
Logica ratãrii.