Din viaţã

Marţi seara: fumat, cola, glucide, ceafã de porc. Azi—banii—cu ½ milion din valutã şi ultimul milion din salariu—2 x mail. Obez. Casã. Ritm. Ca de la MT. Haine—4 ½ l.. Azi, marţi, întreruperea câtorva scrieri—ca sã le şi postez (jurnalul ca al lui ‘Morgan’, recenzia policierului scandinav). Scrieri cupate.

Elena a ales azi, ca sã ascultãm, o altã manea tehno, tehno arãbesc. Gustul ei muzical e execrabil. Azi am remarcat trei trãsãturi neplãcute ale ei: ‘cred cã sigur’ (care mi se pãruse agreabil, însã o face proverbialã pe o infirmierã), ca şi alte derapaje gramaticale şi lexicale, lingvistice& gustul pentru manele tehno, tehno arãbesc& interesul pentru ‘scandalurile vedetelor’ (cele douã cupluri infarumane din presa de scandal).
Vremea—mãnãstiri, îngheţatã, terase. Aniversarea& Paşti& vremea. Aniversarea& raitã.
Vârsta& casã& substratul&
Cele câteva romane citite mult la un moment dat; istoria exemplarelor. Îndestularea, Dana, chip. Câteva întrebuinţãri:--faze, momentul, firesc, spontan& A.: neokantianul, ed., exemplarul rãscitit& Loara& cele câteva pag.& ce sã citesc& iluzii. Relaţia gracqianã cu exemplarele citite; ed.—A. şi neokantianul francez.
Relaţia cu nişte exemplare, cu câteva cãrţi—firescul.
Zaciu—titluri—sugestii—aerul simian (Piru; Ciopraga)—Negoiţescu şi Balotã—ţinutã—carura—nu Balotã—stil—impresia—culegeri—eseuri—înclinaţia cãtre balastul literar ardelenesc. Wood şi evreica—câteva cãrţi—a ‘merge pe cãrţi’—şi nu ‘pe autori’. Accentul imbecil—Zacíu, pocirea. Cu un ‘i’ lung.
Zaciu, exponent al unui soi de regionalism, de fapt de provincialism literar—şi cu înclinaţia cãtre balastul transilvãnean, cãtre ceea ce e mai anost.

Ieri searã, vin., am reluat, dupã 5 z., i.. Cele 12 z.. Falus—ca Donne şi PC, feminitatea—a vrea cu forţã—matinal.
2 l.. 6 l..
Transilvania e demisolul literaturii române.
Sb., de la 10 ½, fumez.
Ar însemna sã le dau dreptate celor care şi—au bãtut joc de viaţa mea, cumetrelor şi paţachinelor.
În religie trebuie pornit numai de la elementele percepute. De la ceea ce chiar îţi spune ceva.
Imaginaţia şi facultatea de a—mi reprezenta rãul aplatizeazã realitatea.
Apatia. Fumat—casã—pantofi—rufe. Lecturi.
Cãlãtorii, oraşe, peisaje vs. ameţit. Tãios, sarcastic, acru, neplãcut. Ce sã iubeascã.
Cãrţile nu—mi mai aduc, nu—mi mai dau bucurie.
Ascult o conferinţã, probabil americanã, despre istoria bisericeascã ruseascã în vremea lui Petru, rostitã de un bâlbâit. Semidoct, ignorã anii publicãrii ‘Filocaliilor’, crede cã Sf. Paisie a tradus ‘Filocalia’ în … rusã (ed. lui e slavonã).
M—am obişnuit ca bucuriile mele sã fie numai imaginare, închipuite, ireale.
Ura genereazã frica—iar frica, ura.
Cu o sãptãmânã înaintea aniversãrii, mã gândesc la batjocura care a fost viaţa mea—pustiul, rarefierea—copilãria, familia, şcolaritatea, murdãria, relaţia cu bunicã—mea, cu maicã—mea, cu animalele dragi, locuinţa, cititul şi scrisul, prieteniile, religia, iubirea—diformitatea hidoasã a toate. Nimic nu a mers; iar dacã am încercat ceva, dacã am schimbat ceva, a fost şi mai rãu decât înainte. O viaţã netrãitã, irositã şi dureroasã. O viaţã ca imaginea într—o oglindã batjocoritoare şi sardonicã. Acesta e bilanţul execrabil. Lucrurile fie n—au mers, fie au mers din ce în ce mai prost, luând o configuraţie duşmãnoasã şi înspãimântãtoare. Ceva nu a fost cum trebuie. Fie nu am încercat—fie, dacã am încercat, am regretat—o. Iar singura tenacitate care mi—a rãmas e aceea de a nu vrea nimic, de a—mi interzice, de a—mi refuza. De a sigila acest pustiu. Am adus cu mine ceva pieziş, o oprelişte, o îngrãdire. Am capitulat. Nimic din ceea ce poate cã merita, nu a mers. Azi mã gândesc cã m—am închipuit mai singur decât eram. Am rãstãlmãcit; am încercat cu rea—credinţã. Dealtfel, aceste concluzii ale mele nici nu privesc ‘lumea’, agregat abstract şi indiferent, ci numai pe mine. Totul a luat, cu mine şi prin mine, o turnurã hidoasã. M—am obişnuit sã fiu absent din propria mea viaţã—şi sã lipsesc din propriile acte. Am greşit; sentimentul meu e cã, dacã fãceam altfel, era la fel.

Mie ‘pierderea credinţei’, de fapt încetarea practicii religioase, mi s—a pãrut neconvingãtoare şi nesatisfãcãtoare.
Minţile boante şi acelea iscusite.
Calvin& teologii sc. XVIII& LF, KB, DB. Cele douã calomnii:--trad. şi perimarea, demodarea, expirarea. Altceva despre trad.—un neamţ—ed. veche—’60. Mintea şi reabilitarea; ceea ce e îndeajuns de bun pentru ea.
Designul fostului meu blog fusese unul prea mohorât; nu sugera sobrietate, ci posomorâre şi mohorâre, ceva tern şi deprimant.
Trei carnete ě, un eseu [filozofic]—acela început ieri (sb.), şi un tabel schiţat—de subiecte ale eseurilor lunare. Eseistica va fi—conversaţionalã, literarã, religioasã şi filozoficã (paleta). Eseul conversaţional, când nu e o simplã aiurealã, revine, de fapt, fie eseisticii filozofice (ca la A.), fie aceleia religioase; însã, mai frecvent, primeia.
Am revenit la cititul nesãţios al eseurilor evreului Myers. Evreii discutã literatura, esteticul şi ideile, cu pricepere. Dacã un evreu rus spunea cã scriitorul evreu are ‘toamna în suflet’, eu cred cã un creştin trebuie sã aibã primãvara în suflet—Paştile, duminica—‘Paştile Domnului, Paştile’.
Evreul Myers şi locuinţa. Înviorarea. Ameţit. Vederea nãravurilor şi a defectelor. Cumpãtarea. Caligrafia, strãdania. Simplitatea. Evreul Myers şi etica locuirii. Existã nişte principii necesare, o eticã a locuirii. Altfel, e bârlog.
Existã o bucurie în a—ţi diferenţia gândirea, în a remarca diferenţele de percepţie şi înţelegere nu numai faţã de egali sau de ocazionali—ci şi faţã de cei a cãror superioritate o constaţi—sau numai o postulezi. Aceasta e neaservirea gândirii—fiorul de autenticitate şi independenţã, autonomia. A nu primi edicte. Nu numai egalii pot fi contrazişi—cei a cãror pãrere e la fel de îndreptãţitã—şi nu numai ocazionalii—ci şi superiorii, cei recunoscuţi ca fiind mai competenţi. Şi ei pot fi contrazişi.
Gândul cã ceea ce am scris e pleavã—nu numai nereprezentativ, ci şi dãunãtor. Lestul flecãrelii şi al lãutãrismului vanitos.
La eseurile mele lunare, mã gândesc ca la acelea ale lui Ralea, Eliade şi Tournier—şi ca la foiletonistica lui Dickens.
Jocurile de noroc—‘jurnalul’—asamblarea de rezultate ale citirii—cartea repudiatã, de care MT s—a dezis—vol. despre cãrţile copilãriei.
Firea de eseist, temperamentul. Articole. Cu ce ies. A merita. Analize. Articole. Analize.
Îmi place sã aud oamenii vorbind despre cele duhovniceşti, religioase şi monastice.
Impozantul şi atât de utilul, poate neîntrecutul, tratat de drept civil al lui Pobedonosţev.
Standardul ţinutei literare—cusurgiul Kurp (cartierul), Pãr. Freeman, evreul Myers. Ralea, ME şi MT, Zaciu şi JG. Poeme, parafraze, JG şi ‘Muschetarii’.
Evanghelia acestei dum., foarte remarcabilã, e despre vindecarea unui orb; vicarul a predicat despre apatie (‘negurã’). M—am gândit la cele douã seturi de erori ale mele (irosirea ocaziilor; cele şase lovituri), şi la reînnoirea vechiului fel de greşealã; pe de altã parte, 2—3, sau 5—6 z. de i., apoi 3 z. curate, din cele 12 z. ale anului scurt al Lui Dumnezeu. La ieşirea de la Missã, vãzând—o pe Gabi J. cu moşneagul ei, râzând, m—au nãboit din nou ciuda, obida, furia, ranchiuna, insatisfacţia. Lãfãirea viciului şi a neruşinãrii în plimbãrile de dum. seara ale acestor doi degeneraţi care, azi, râdeau. [Dupã 3 l.. Dupã 4 l.. Dupã 5 l..]