Din viaţã

La 14 ani susţineam cauza teismului creştin împotriva unei profesoare care mi—l recomanda pe Radişcev; la 15 ani tentam reabilitarea savantului Marx. Atinsesem, cred, ceea ce e valabil.
§
Versiunea creştinismului autopunitiv.
§
A vorbi pe necitite, a se pronunţa aprioric.
§
Trad.—PC, ed. ĕ; Apocalipsa, interpretãri; mistagogii, grecii şi ruşii.
§
Medical, literar—savant (filologic), şi religios. Trei planuri de relaţii umane, uman—savante.
§
Coleridge şi catolicii, raporturile lui cultural—spirituale. Raportarea lui. Adevãrul, gândirea şi raţiunea primeazã; nu au numai ‘drepturi egale’ cu tradiţia—ci primeazã asupra ei.
§
Ceva trad..
[--Ceea ce la grec ar fi engleza nativã, la mine e tot trad..--]
§
Penvins spune lucruri interesante despre scrisul Dnei. Müller—‘stil fãrã narator, numai descriere’, pur descriptiv.
§
Exercitarea şi exersarea originalitãţii gustului.
§
Boca este cel cu Scãrarul (--ca şi cu … Kant--); tot el indicã faptul cã numele monahal şi l—a ales (Papacioc zice cã i—a fost tras la sorţi, i—a fost dat, nu şi l—a ales el).
Boca spunea cã Scãrarul l—a decis pentru cãlugãrie; şi, relevant, vorbeşte, ‘occidental’, despre ‘misticã’, numeşte ‘misticã’ scrierea Scãrarului, nu ‘asceticã’.
§
Ca autori; ca artã şi creaţie, arta. A merge mai ales pe cãrţi.
Ca autori—Dna. A., Dna. W., Dra. sudistã, PC şi polonezul evreu.
§
Goticii.
Goticii—ed..
5/ 6 cãrţi gotice nu aparţin ‘canonului victorian’.
Ca la JG—eseuri. 110/ an. Consum.
§
Mucenicia trebuie înţeleasã în termenii de a vrea sã ai o viaţã nediminuatã, nepãtatã.
Abjurarea antreneazã cel puţin o diminuare a vieţii.
§
Conştiinţa şi lumea simţurilor, informarea prin simţuri.
§
Mi—l pot închipui pe Pãunescu ca pe un temperamental Ierarh bizantin, ca pe un pamfletar antioccidental coleric, îmi pot reprezenta şi respectul pe care l—ar inspira, şi reaua—credinţã a argumentaţiei lui, şi pornirea de a insulta.
Indignat, vehement, zburlit de mânie.
Vaticinând, vituperând, aprins de naţionalism. Cred cã nu altfel decât este astãzi Pãunescu erau cu 600 de ani în urmã mulţi dintre campionii bizantini ai antiunionismului celui mai decis.
§
Nici mãcar ortodoxia lui doctrinarã nu e una ireproşabilã, idealã; nici mãcar convingerile lui religioase nu erau tocmai cele mai convenţionale. Chiar şi ca teolog lasã de dorit, are unele idei necaracteristice, aparte.
§
Clasicitate şi extravaganţã (--în SF--).
§
Ca şi speculaţie de teologie triteistã, FILIOQUE nu mã intereseazã.
§
Mai ales imnografia, rugãciunile liturgice, întâiul mileniu rãsãritean.
§
Tradiţia creştinã, religios—doctrinarã şi confesionalã, din care vine Dna. Robinson, felul sãu de a vorbi în numele acestei tradiţii.
Ca exponentã a unei confesiuni şi a unei linii religios—teologice.
Ea chiar constituie un model de gânditor îmbisericit.