Recitind de curând o tezã despre Arhimandritul Sofronie, şi anume una foarte bine scrisã şi documentatã, dupã 25 de luni de când n—o mai citisem, vãd cã uitasem de proasta reputaţie, de ‚modernist’, de ‚liberal’, a Arhimandritului; iar grosul atacurilor pare sã fi venit tocmai de la un palamist şi simeonian, Krivoşein, care prin orientarea sa spiritual—asceticã, prin palamism şi mai ales prin simeonism, prin linia isihastã coerentã, te—ai aştepta sã fi avut mai multã simpatie pentru Sofronie.
Pentru mine, Sofronie rãmãsese ca isihast şi mai ales ca ucenic al Sf. Siluan, ca ĩndrumãtor al Mitr. Ioannis, ĩnsã revãd şi aceastã laturã de contestãri, de controverse—‚inovaţiile’ lui, etc..
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu