Din viaţã

Pentru bãnãţean pledeazã: manualul, ed., AP, avangardismul.

Suferinţele Lui Iisus sunt simbolice şi rezumative.

Azi, joi—contrastul între mine şi pãduche—eu nici pe una care mã iubeşte atât nu ….

Nãravul sau deprinderea citatelor necomentate—malaezianul.

Unii schismatici (ca malaezianul acesta) par sã creadã cã numai apusenilor (ca Ratzinger) le e necesarã cinstea, numai ei au ce face cu cinstea. ‘Cinstea’ nu e ceva ce li s—ar pãrea necesar unui rãsãritean.

Cãrţile—cele 4 cãrţi—azi (joi), 2—ploaia, orã: aversa—ziarele.

Ceea ce e cultura precreştinã (pãgânã, asiaticã) pentru alţii, e cultura occidentalã modernã pentru mine—şi AP.

Viaţa nu înseamnã pregãtire pentru moarte, ci biruinţã asupra morţii, spunea un teolog rus.

A scrie traversãri, panoramãri, perspective luate în trecere, unghiuri inedite—oraşul, ţara.

Teologul acela rus e Montaigne al malaezianului. Conteazã sinceritatea, autenticitatea, datul, simplitatea, lipsa forţãrii, firescul. Aşa, citatele vin de la sine.

Sihastrul benedictin l—am întâlnit la 29 de ani, într—o searã, conversând cu P. înaintea unei vitrine teologice. Aveam aproape 29 de ani, eram pe pragul absolvirii Medicinii.

Malaezianul vorbea despre—se referea la—textele liturgice (atribuite unui ‘Vasile preotul’), nu la scrierile autentice. Pe vele dintâi le cunoaşte; altfel, stilul capadocianului e reputat ca sobru şi scurt, la obiect, neprolix.

CT a fost un mare revizionist. Deasemeni, un revizionist zgomotos şi contondent—cam ca Fer. IDS. Nu toate lucrurile care mã intereseazã pe mine au fost gânduri ale lui CT.

Mundanitatea creştinismului—descoperitã de DB—idealul sãu anti—monastic.

Pãrinţii defineau încredinţarea ca eveniment fundamental—nu ca act volitiv, nu ca decizie, ci ca eveniment salutar.

În evaluãrile tendenţioase ale lui Ratzinger, balanţa înclinã mereu în favoarea schismaticilor. E înclinat, predispus sã îi aprobe.

Cãrţi care chiar îmi trebuie—chiar îmi sunt necesare şi utile—malaezianul enumerã nouã—douã ed. ale Patericului, douã cãrţi ale teologului rus, o carte de, şi una despre Sf. Efrem, o carte a Sf. Isaac, Pãrinţii Apostolici, Lubac. Cãrţi care chiar dau bucurie, înţelegere, pricepere, ascuţime, seninãtate. Mie Brock mi se pãruse pedant, banal, ‘de catedrã’ şi anost—însã vãd cã malaezianul îl admirã, gãseşte la el o intenţie teologicã.

Chiar malaezianul deosebeşte între citate şi postãri.

Credeam cã scrisorile sunt lucruri convenţionale, banale, anoste, scrise neglijent.

Ca jurnalul rusului—la malaezian.

Aceia despre care a scris de—a lungul unei întregi vieţi, dibuind semnificativul—Michelangelo, Rembrandt, Goethe, Kant, Schopenhauer, Nietzsche. Câte mai multe articole despre fiecare din ei. De comparat cu interpretãrile, analizele şi tâlcuirile lui ME de M—despre antici.

Ce ar publica/ posta GS, JG—sau Ralea ori ME.

Unii par sã prefere neghiobia mohorâtã, insolenţei—neghiobia ternã a tradiţionaliştilor. Minţi colmatate.

‘Tomismul harului’. 2 x DB—2 x KB—KR—tomistul francez.

Malaezianul, cu cãrţile ‘lui’, mi—a amintit de anglican—cu izvoarele acestuia—care iar îşi face publice postãrile.

Malaezianul înregistreazã o impresie de la 24 de ani, de când avea 24 de ani; nici eu nu cred cã citeam despre rugãc. pe atunci.

Cine iubeşte fãrã sã ia în seamã substratul metafizic al existenţei şi mijlocirea unicã.

Remarci la lecturã. Remarci la recitire.

Interacţia aduce problema erorii, a greşelii, a ‘amartiei’.

AS şi nemţii—filozofia—francezii—laturã—PTC—lista de azi, malaezianul şi anglicanul, inspiraţia.

Malaezianul aprobã biblistica lui Ched Myers, Rowe, Hays.

3 ani—KR, PTC; 2 ani—2 x DB; un an—2 x KB. Tomistul francez.
3 x ed. (asiaticii; biblistul neamţ şi aceia francezi; ruşii, anglicana—cf. ieri—ploaia, ieri, orã—aversa).

Literar, am fost dezamãgit de acel tratat.

Pustnica trapistã, şi firea umanã în înţelegerea Sf. Benedict.

LNT, Dna. E., 5 x MS, 4 x CLU (scoţianul, scandinavul, GM şi italianul)& 2 x DB, PTC, KR, tomistul francez. Remarci la recitirea câtorva cãrţi. Moraliştii.

Fumatul, mâncarea—neîmpãrţite—ca acte egoiste. Singurãtatea.

Unii ‘mistici’, vorbind de sacramentalitatea Creaţiei, nu reintegreazã Sacramentele în pulsul existenţei, ci o alieneazã şi pe aceasta, trec o vitrinã şi prin faţa ei, o retrag şi pe aceasta experienţei fireşti.
Din nou—mundanitatea creştinismului—sau, mundanitatea pur şi simplu.

Scopul criticii—sesizarea şi explicarea singularului.
Nu stilul trebuie sã fie vioi—ci gândirea; vioiciunea gândirii se va transmite şi stilului.

Un comentariu la Dewey (‘Arta ca experienţã’).

Estimarea artisticitãţii. Artisticitatea ca semnificaţie.